LEAD
Scrimă

Road to Rio: echipa feminină de spadă a plecat spre Jocurile Olimpice cu speranță și avânt, dar fără promisiuni

Le-am prins pe spadasinele României la ultimul antrenament înainte de îmbarcarea pentru Jocurile Olimpice de la Rio. Într-o dimineața ploioasă, fetele intrau pentru ultima oară în balonul sportiv din Poiana Brașov și se încălzeau pentru două meciuri pe echipe, pregătitoare, împreună cu juniorii de la masculina de spadă. Ana Maria Popescu (Brânză), Simona Gherman, Loredana Dinu și Simona Pop sunt fetele care au plecat spre Jocuri fără să promită vreo medalie – lecție învățată de primele trei după acel loc șase primit în 2012 la Londra.

Evenimentul de-atunci le-a trimis într-o pasă întunecată și n-ar fi vrut decât o despicătură în pământ în care să se ascundă și să nu mai dea explicații nimănui, după cum ne povestea Simona Gherman la început de 2016. Același eveniment le-a întărit, le-a unit, le-a ambiționat să recupereze. Cu atât mai mult acum, când, după patru ani, fetele se întorc acolo în aproape aceeași formulă. Londra lui 2012 a fost răscrucea echipei feminine de spadă. A fost momentul în care Ana Maria, cea mai titrată membră a echipei, vice-campioană olimpică la individualele din 2008, de la Beijing, rămânea pe poziții când celelalte trei fete din echipa de Londra (Simona Gherman, Loredana Dinu, Anca Măroiu) se retrăgeau spre familii, spre o dorință anunțată încă dinainte de Londra de a face copii.

Ana s-a trezit într-o echipă nouă în care începuse să se remarce de ceva timp și Simona Pop. Simona Gherman și Anca Măroiu s-au întors pe planșă, însă doar Simona a reușit să jongleze cu ambele și să-și recapete locul în echipă. Loredana s-a întors și ea după un job full-time și după ce încercase să facă un copil. Antrenorul Podeanu se retrăsese după eșecul de la Londra și a revenit la mai puțin de doi ani, când conducerea federației a observat un regres al echipei sub conducerea lui Octavian Zidaru. Acum, înainte de JO și după Campionatul European de la Torun, unde am fost martorii unei finale românești la individuale, între Ana Maria, care a adjudecat argintul și Simona Gherman aurul, după bronzul luat tot acolo cu echipa, le regăseam în cantonament pregătite să-și facă bagajele, probând ultimele părți de echipament – adidași, pantaloni, șosete.

Simona Pop radia de cum a intrat și ne-a arătat poze cu vânătăi pe care le-a tot avut pe corp de-a lungul timpului, după antrenamente și concursuri. În spatele ei era rezemată de perete „armura” de piept pe care o poartă la concursuri.  Tot ea ne-a arătat cât de mult s-au distrat toate în cantonament într-o zi în care s-au deghizat și s-au pozat în super-eroi. Simona, care-și încurajează cel mai tare coechipierele de pe margine, la prima ei participare la JO, era bucuroasă că în sfârșit își poate diferenția spadele de ale celorlalte fete, pentru că interiorul rotund al mânerului este acum personalizat în tricolor, cu numele fiecăreia cusut pe el, după ce o prietenă franțuzoaică s-a gândit să le surprindă.

În sală fetele începuseră să dea ture, să se încălzească și să-și îmbrace costumele albe, fiecare cu numele imprimat pe spate. Clinchetele de spade se auzeau cu ecou, adidașii scârțâiau pe planșă și beculețele roșii/verzi se aprindeau la tușe marcate, într-un sunet pe care sperăm să-l auzim repetat până-n finalele din Brazilia. Când au început concursul, Simona Pop a țipat spre fetele de pe planșă, s-au susținut cu toții din poziția turcească, cum fac întotdeauna la campionate. Și comentatorii de la Europeanul de la Torun au observat cât de unită e delegația României în comparație cu altele, cum stau la un loc pe marginea planșei și strigă unii la alții, că e spadă feminin, că e sabie masculin.

„Când zicem ‘la metru’ înseamnă că mai ai un pas în spate”, „Lungește asaltul, vezi că te face să ieși, ai grijă!”, striga și Simona Gherman către unul dintre juniori. „Chibzuiește astea ultime 9 secunde, Simona”, îi spunea apoi Podeanu, antrenorul care stătuse calm ca întotdeauna, le-a observat pe toate și și-a luat notițe, intervenind rar, dar cu sfaturi consistente. N-o prea vedeai pe Gherman zâmbind pe marginea planșei, cum zâmbește ea de obicei, larg. Era concentrată, urmărea coechipierul de pe planșă și sărea cu sfaturi. A reușit să se și lovească la gambă la un ultim asalt, nici ea nu mai știe cum sau ce a fost, poate o combinație proastă de pași rapizi în atac. S-a făcut repede cerc în jurul ei, au dat-o cu spray anti-inflamator și nu la mult timp după, a venit să vorbească și cu noi. „Am trecut eu prin chestii mai grele”, ne-a spus.     

Mai aducem aminte de momentul 2012 și pentru că Jocurile Olimpice de la Rio vor fi ultima șansă s-o urmărim pe Simona Gherman evoluând; va fi ultima oară când echipa se unește în această formulă. La Londra, Simona Gherman trăsese ultima împotriva Coreei de Sud, încercând să mai salveze din punctajul drastic decalat. Clar vor intra cu alt suflu decât acum patru ani, ne spunea ea în urmă cu câteva luni. Chiar dacă nu mai promit medalii, ea își dorește să se reîntâlnească cu sud-coreencele: îi plac adversarele tari, care-o scot din zona de confort. După JO, Simona ne-a anunțat că se va retrage pentru că mai vrea un copil și își dorește să petreacă mai mult timp alături de Teodora, fetița ei căreia a trebuit să-i explice că va lipsi aproape o lună de-acasă. S-a întors pe planșă cu obiectivul Jocurilor Olimpice în gând, și odată împlini se va putea întoarce la familie.

Momentan contează că sunt toate sănătoase, că sunt liniștite și-au reușit să blocheze zgomotele exterioare și presiunea parcă mai mare decât cea de acum patru ani, când mai aveam calificate o echipă de gimnastică, alta de polo, de la care așteptam, printre altele, rezultate. Că nu le sperie virusul Zika pe cât le sperie, uneori, gândul terorismului sau al jafurilor și agresiunilor. Că sunt toate pentru una și una pentru toate, chiar dacă tensiuni au existat, cum se întâmplă în orice echipă. Aici le-a ajutat și Alina Anghel, psihologul echipei, omul esențial de care n-au avut parte în urmă cu patru ani. JO sunt ca orice alt concurs internațional, doar cu ceva puncte extra și așa au de gând să le trateze.

Asalt cu asalt, pas cu pas. 

Le vom vedea evoluând la proba individuală de pe 6 august pe spadasinele Ana Maria Popescu (Brânză), Simona Gherman și Simona Pop, la proba pe echipe de pe 11 august pe aceleași trei + Loredana Dinu (rezervă).

Totuși, cum rămâne cu Zika?

 

    

Comentează articolul
Viitor

Naționala U21 ne dă speranțe pentru viitor. Secretul ei: „Forța grupului. Am câștigat și atunci când nu ne-am putut baza pe vedete”

Bucuria echipei U21, cu Ianis Hagi și Alexandru Cicâldau in prim-plan. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
14 decembrie 2017
Ciprian Rus

Exercițiu de imaginație: Naționala mare a României cade într-o grupă de calificare cu Portugalia, Elveția, Bosnia, Țara Galilor și Liechtenstein. Mergem mai departe cu exercițiul: după ce a jucat cel puțin o dată cu fiecare dintre aceste echipe, inclusiv deplasări în Elveția, Bosnia și Țara Galilor, România nu are nici o înfrângere și e pe […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Olanda evită capcana Cehiei, are dreptul să încerce imposibilul. Dar cum oprești această Norvegie care spulberă Rusia și joacă ireal?

14 decembrie 2017
Lead.ro

Olanda a fost la un pas să pățească cu Cehia ce a pățit și România, acum câteva zile. Vicecampioanele mondiale și europene au început excelent, s-au distanțat la 7-1 și 8-2, dar cehoaicele și-au făcut loc înapoi în joc, s-au apropiat – aproape fără efort – până la 10-9, și au intrat la cabine cu […]

Citeşte articolul
Premier League

Şcoala de la Manchester: curg omagiile pentru jocul lui City, nimeni nu-l mai ia peste picior pe Guardiola

13 decembrie 2017
Danny Coposescu

Jonathan Pearce comentează pentru BBC de ani buni. E una dintre cele mai cunoscute voci din programul „Match of the Day‟ şi, în conformitate cu tradiţia engleză, nu-i genul care să îndrăgească hiperbola. Dar pus faţă în faţă cu Pep Guardiola aseară, la finalul încă unui „masterclass‟ din partea lui Man City, nici Pearce nu […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul.” În loc de concluzii, câteva idei despre echipa României și drumul ei la Mondial

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andrei Năstase

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina Campionatul Mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu ajungi pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru […]

Citeşte articolul
  • MarcelTurca

    Baftă, fetelor!

© 2017 Lead
Design: Live Design