Se putea altfel? Norvegia învinge curajoasa echipă a Olandei, câștigă pentru a șaptea oară Campionatul European de Handbal! Ce-i de învățat de aici?

Lead.ro 18 decembrie 2016

Testată serios de o echipă a Olandei care a jucat într-o viteză cu totul specială, Norvegia s-a sprijinit pe umerii lui Mork și Grimsbo pentru a câștiga al șaptelea ei trofeu continental! S-a terminat 30-29 pentru Norvegia, care își apără titlul european și pierde probabil șirul medaliilor din ultimii ani.

La ultimele opt ediții ale campionatelor europene, Norvegia n-a lipsit niciodată din finală și a câștigat de șase ori medalia de aur. De fapt, din 1994 și până azi, Norvegia a ratat o singură dată podiumul European – în 2000, la turneul final din România. Și de parcă dominația continentală nu era de-ajuns, în ultimii zece ani, echipa asta a câștigat alte patru medalii de aur: două la campionatele mondiale și alte două olimpice, în 2008 și 2012.

Învinsă la scor în precedentele două meciuri directe cu Norvegia, mai întâi în finala Mondialului din 2015, mai apoi în jocul pentru bronzul olimpic, Olanda a avut de data asta și ambiția revanșei, dar și maturitatea jocurilor importante. Și poate că Olanda – cu jocul ei modern și rapid – ar fi bătut duminică seară pe oricine. Dar contra Norvegiei, nici avansul de patru goluri (13-9) din finalul primei reprize, nici forma excelentă a portăriței Wester, nici cele cinci goluri ale Corneliei Groot (cea mai bună jucătoare a turneului) nu au ajutat-o să treacă linia de sosire.

Norvegia s-a clătinat, a fost pusă pe gânduri de curajosul joc fără portar din atacul Olandei, dar a răspuns corect la toate întrebările: când Olanda a amenințat să fugă cu meciul, Norvegia a marcat cinci goluri consecutive, venind la 14-13; când Wester a părut gata să închidă cu totul poarta, Nora Mork a tras și mai tare, și mai plasat, iar cele 12 goluri înscrise în finală i-au adus titlul de cea mai bună marcatoare a competiției.

Și chiar dacă Olanda a recuperat la rându-i o distanță mare, de cinci goluri, chiar dacă batavele au avut ultimul atac pentru a împinge finala în prelungiri, victoria Norvegiei e meritată și toate complimentele i se cuvin.

Din exterior, totuși, atenția se mută rapid de la frumosul joc din finală la munca din spatele jocului. La investițiile și planurile pe care Norvegia, dar și Olanda le-au gândit și executat cu pricepere.

Chiar înainte de startul acestui European, l-am întrebat pe Thorir Hergeirsson, antrenorul islandez al Norvegiei, cum de reușesc nordicele să rămână mereu în vârf: e vorba de mentalitate, de sistem, de excelentele generații de jucătoare, sau de o fericită combinație între toate astea?

„Nu vreau să spun care e secretul nostru”, a râs islandezul. „Avem o cultură puternică a handbalului feminin în Norvegia, încercăm să ne concentrăm pe ce credem că e factorul nostru de succes, dar căutăm mereu să aducem ceva nou, să schimbăm lucruri. E un mix între a păstra lucrurile care funcționează și a învăța mereu altele noi.”

Sunt mai mulți factori care contribuie la succesul norvegian, ne spunea Hergeirsson. Continuitatea, atât a antrenorilor, cât și a jucătoarelor din națională, e unul dintre ei. Islandezul conduce Norvegia din 2004, iar înainte a fost pe banca tehnică ca secund, din 2001. „Sunt doar al treilea antrenor în 33 de ani. La fel și jucătoarele – și ele stau pentru mult timp la națională. Încercăm să schimbăm puțin câte puțin generațiile, nu toată echipa dintr-o dată.”

Apoi, sistemul norvegian e foarte bine pus la punct: Federația e puternică, sponsorii sunt alături de echipă și „e mult interes pentru handbalul feminin în Norvegia. Sportul este în creștere, pentru că echipele joacă bine și atrag tot mai multe fetițe către handbal. E mult interes și la cluburile locale, mulți oameni joacă handbal, părinții se implică și ei la cluburi, fac lucruri împreună cu copiii. Handbalul chiar e important pentru noi”, ne spunea Hergeirsson. Nimeni nu-l va contrazice.

Și chiar dacă nimeni nu o să poată egala prea curând performanțele recente ale unei țări care iubește handbalul fără rest, Olanda face și ea o treabă bună.

Despre succesul Olandei am vorbit cu Harria Wűerman, antrenorul unui naționale B pe care am văzut-o recent la Trofeul Carpați. Între altele, Wűerman ne-a povestit că în urmă cu zece ani, Federația Olandeză a înființat o academie de handbal: a selectat, din toată țara, 25 de jucătoare de 16-17 ani pe care le-a strâns în cantonament la Centrul Olimpic Sportiv din Papendal. În weekend mergeau să joace la echipele de club, iar în restul săptămânii învățau și se antrenau acolo, câte două ore de pregătire fizică și două ore de antrenament în sală în fiecare zi. Lotul a fost perfect organizat acolo, cu tot ce trebuie: echipă medicală, preparator fizic, mental trainer, o echipă de profesioniști ai centrului olimpic care lucrează și cu alți sportivi.

13 dintre fetele care joacă acum în națională au făcut parte din acel program, care în fiecare an pornește cu o nouă generație. Jucătoarele pot sta câte patru-cinci acolo, iar părinții plătesc 350 euro pe lună pentru cazarea și pregătirea lor. Au fost și cazuri de jucătoare talentate care nu-și permiteau taxa, iar Federația a căutat soluții să le ajute. Înainte de a le selecta la academie, le monitorizează timp de doi-trei ani.

Dacă vrei să vezi ce anume putem culege din exemplul Olandei, citește textul despre abordarea lor.

Echipa ideală a competiției

Sandra Toft (Danemarca) a fost numită cea mai bună portăriță, norvegianca Camilla Herrem cea mai bună extrema stângă, Cristina Neagu cel mai valoros inter dreapta, Cornelia Groot (Olanda) cel mai bun coordonator de joc, Nora Mork cel mai bun inter dreapta, iberica Carmen Martin cea mai bună extremă dreapta, iar Beatrice Edwige (Franța) a fost considerată cea mai bună apărătoare.

MVP al turneului: Cornelia Groot

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.