Anghel Iordănescu: „Această generație de jucători a făcut tot ce le-a stat în putință în acest moment să obțină calificarea”
Andreea Giuclea 20 iunie 2016E șansa unei generații, spunea Anghel Iordănescu înaintea meciului cu Albania, să obțină o performanță de care fotbalul românesc are mare nevoie. În atmosfera încărcată de pe Stade de Lyon, cu tobele a de trei ori mai mulți suporteri albanezi decât români în fundal și cu tot atâtea speranțe suspendate în aerul rece de după ploaie, fotbaliștii români n-au reușit să-și rescrie povestea acestui campionat european.
Albanezii, însă, da. Ei au fost cei care au alergat fără țintă pe teren la final, care au sărbătorit în cerc, care au sărit unul peste altul de fericire. Pe același teren, Stanciu era îngenunchiat, Chiricheș se ștergea la ochi, Torje făcea cu mâna spre camere. În timp ce jucătorii în tricouri roșii priveau cu speranță spre cer, cei în galben aveau capetele plecate. Iar în tribună, în timp ce suporterii în roșu își aplaudau echipa, cei în galben eliberau scaunele mai repede decât la alte meciuri, astfel încât când jucătorii s-au dus spre ei să-i aplaude în semn de mulțumire, abia mai aveau cui să mulțumească.
Suprinzător, Iordănescu a venit primul la conferința de presă de data asta. A început spunând că, deși îi pare rău pentru înfrângere, crede că echipa a avut și momente bune. „Am început bine, am controlat jocul, am avut neșansa să primim gol în minutul 44, dintr-o greșeală a apărării. În repriza a doua am fost în joc din nou, am încercat să ne impunem stilul și să avem controlul jocului prin posesie. Poate dacă marcam, jocul avea o altă întorsătură.”
Prima întrebare din partea jurnaliștilor români a fost legată de decizia de a nu începe cu Lucian Sânmărtean, în care mulți din cei de acasă își puneau speranțele. „Nu uitați că Lucian are 36 de ani, nu mai e la prima tinerețe. El poate să ajute echipa noastră, dar i-e greu să înceapă ca titular”, a fost răspunsul lui Iordănescu
Despre viitorul lui la națională, Iordănescu a spus că răspunsurile trebuie să vină de la președintele Răzvan Burleanu. Tot el mai crede că susținerea suporterilor albanezi a împins de la spate echipa Albaniei, dându-i forța să revină și să marcheze în finalul primei reprize.
Despre propria echipă, spune că nu le poate reproșa băieților că nu și-au dorit să câștige. „Una peste alta, am făcut un meci bun cu Franța, au fost multe momente bune cu Elveția. Și a venit această înfrângere, dureroasă pentru fotbalul nostru, dar Albania nu mai e cea de pe vremea mea sau a lui Cornel Dinu. Din 23 de jucători pe care-i au în loc, 21 joacă în străinătate. Iar băieții noștri au, mulți dintre ei, probleme la echipele lor din străinătate.”
Întrebat dacă România merita sau nu să se califice, după jocul arătat în grupe, Iordănescu a fost sincer: „În multe momente, meritam să ne calificăm, în altele nu. Atâta timp cât n-ai reușit nicio victorie, e greu să spui că meritai să te califici.”
Pe final, un jurnalist de la Reuters i-a adus aminte de ce declarase cu o zi înainte, când a numit întâlnirea cu Albania „jocul unei generații”. „E adevărat, așa am spus, în sensul că o victorie și calificarea din grupe împlinea această generație de jucători, care au făcut tot ce le-a stat în putință în acest moment să obțină calificarea.”
Întrebați și ei cu o zi înainte ce titluri și-ar dori să vadă în ziare luni dimineața, jucătorii români au spus „Calificare istorică”. În realitate însă, cuvinte ca „victorie istorică”, „meci câștigat cu inima” sau „am făcut istorie” s-au regăsit în declarațiile albanezilor. Noi rămânem cu o altă imagine: cea a fanilor români proiectați pe ecranele stadionului pe jumătate gol privind în gol, cu ochii înlăcrimați și tricolorul pictat pe obraz. Ei ar fi vrut, și ar fi putut mai mult.