5 idei la trasul liniei | Ce aduce rivalitatea dintre CFR Cluj și Craiova în fotbalul românesc, cât poate continua dominația clujenilor?

La capătul unui lung sezon în care a arătat foarte bine și în cupele europene, unde a fost cu greu eliminată, după două egaluri și după o decizie VAR, de o echipă de talia Sevillei, CFR și-a reconfirmat forța în fotbalul nostru: șase titluri în 12 ani, ultimele trei consecutive. Și chiar dacă acesta – câștigat luni seară, într-un meci decisiv controlat foarte bine – a fost obținut pe ultima turnantă, puțini sunt cei care vor spune că CFR n-a fost cea mai puternică echipă din România.

Câștigătoare detașată a sezonului regulat, CFR-ul și-a pierdut ritmul după pauza dictată de pandemia noului coronavirus și a scăpat din mână, după ce egalase de la 0-2, meciul cu Craiova de la Cluj. Înfrângerea respectivă era cât de pe ce să o coste titlul, într-un context în care apariția unor cazuri de COVID-19, dar și a numeroase testele fals pozitive, au dat serios peste cap pregătirea echipei.

Numai că, obligată să joace marea finală a campionatului chiar pe stadionul rivalei la titlu, CFR a revenit de la 0-1, după un meci magistral făcut de veteranii Vinicius și Deac. Fără antrenor pe bancă și fără câțiva jucători de bază, clujenii și-au dovenit nu doar clasa fotbalistică, dar mai ales tăria de caracter: o lecție, chiar dacă dureroasă, pentru tânăra și talentata echipă a Craiovei, care, dacă vrea să-și ia revanșa anul viitor, așa cum a promis, trebuie să învețe din ambiția unora ca Arlauskis – disperat să mai ia un titlu, la ultimul său meci pentr CFR – sau Deac și Vinicius, care, trecuți bine de 30 de ani, au foamea de trofee a unor tineri U21.

Finala s-a dovedit a fi decizia bună

Spectaculoasă, jucată deschis, într-un ritm bun, cu destul suspans și cu faze superbe la ambele porți, „finala” improvizată de FRF și Liga Profesionistă pentru desemnarea campioanei și pentru transmiterea numelui ei, pe ultima sută de metri, către UEFA a salvat un sezon care risca să cadă în penibil. În ciuda dorinței uriașe de a readuce titlul în Bănie după 29 de ani și în ciuda tensiunii teribile care a apăsat pe ambele echipe, „finala” de pe noul „Oblemenco” s-a remarcat și prin „fair play”-ul desărârșit al ambelor tabere. Cu lacrimi în ochi și cu durerea în suflet, cei de la Craiova au recunoscut bărbătește superioritatea Clujului: un plus uriaș față de anii în care scandalurile și declarațiile belicoase reușeau să pună în umbră prestația din teren a jucătorilor. Și o dovadă de civilitate care trebuie dusă mai departe și în anii care vin.

Pentru „modelul Petrescu” vorbesc numerele

Șase titluri în 12 ani și trei titluri consecutive: victoria CFR-ului în acest sezon e oricum, dar în niciun caz nu e conjuncturală. Ea e, însă, cu atât mai mai relevantă cu cât patentează un model. Interesant, nu mai e modelul care a adus primele trei titluri, căci atotputernicul Paszkany Arpad s-a retras din fotbal: clubul e condus acum de diverși interpuși, niciunul cu o avere care să facă credibilă finanțarea costisitoare a echipei, dar controlul operațiunilor sportive e la un singur om, cât se poate de identificabil. Prin acest al treilea titlu câștigat, Dan Petrescu impune la noi modelul managerial de tip occidental, acolo unde antrenorul echipei își asumă și responsabilitatea bugetului, coordonează transferurile și e absolut imun la interferențe din zona lojei oficiale.

În vreme ce „modelul Petrescu” a adus trei titluri consecutive și un purcoi de bani din traseul european, celălalt model, promovat de Gigi Becali, a reușit „performanța” de a scoate FCSB-ul cu totul din ecuația pentru titlu.

Oamenii-cheie de la CFR

Chiar dacă omul-orchestră din Gruia a fost, fără doar și poate, Dan Petrescu, succesul CFR-ului nu ar fi fost posibil fără contribuția de top a internaționalului Ciprian Deac. Om de bază la CFR și la Națională, deși are deja 34 de ani împliniți, Deac este jucătorul tipic pe care clubul clujean l-a propus în fotbalul nostru: genul de fotbalist fără fițe, profesionist până în măduva oaselor, fără frică de adversar, mereu dispus la sacrificiu. La o vârstă la care alții trăiesc din amintiri, Ciprian Deac are o formă fizică ce justifică pe deplin comparațiile cu Cristiano Ronaldo. Și nu e vorba doar de „six pack”, ci de cifre impresionante precum cele 7 goluri și patru pase decisive din „play-off”, cele mai bune din întreaga sa carieră, dacă mai adăugăm alte 7 goluri și cinci pase decisive din sezonul regulat. Într-un meci complicat precum cel din Bănie, clasa și hărnicia lui Deac au făcut diferența. Dincolo, mai tânărul Alex Cicâldău nu a făcut față duelului cu decarul clujean, iar asta a fost una dintre cheile de lectură ale victoriei clujene.

În ciuda performanțelor europene și a traseului de regularitate din campionat, situația nu a fost roză în acest an la CFR Cluj. Problemele cu banii și tensiunile din cadrul clubului au dus la despărțirea cu scandal de secundul Alin Minteuan, un produs 100% al vechiului CFR. Cu atât mai impresionantă este lecția de profesionalism a vestiarului, care nu și-a găsit, după bunul obicei de la noi, alibiuri în jur pentru a-și justifica lipsa de implicare. Revenită din insolvență, echipa aceasta, la care Camora și Deac au prins luni de zile fără niciun ban, nu și-a pierdut nici o secundă ADN-ul din anii în care deviza clubului era „Onoare muncii grele”.

Ce se va întâmpla la Cluj

Victoria în campionat înseamnă o importantă gură de oxigen pentru bugetul din Gruia. Proiectul câștigător de la Cluj este unul extrem de costisitor, dovadă că nici injecția financiară venită de la UEFA după traseul consistent din ultimul sezon nu a adus balanța pe plus.

Noua ediție a Champions League, în care are de trecut din nou patru tururi preliminare (primele trei în manșă unică), începe în curând, așa că oficialii CFR-ului trebuie să treacă imediat la treabă. Deja unul dintre finanțatori promite transferuri spectaculoase la Cluj. Cu Arlauskis plecat, cu Djokovic care pare puțin dispus să mai continue la campioană și cu numeroși jucători trecuți de 30 de ani, pentru CFR pare să fi venit momentul unei primeniri de lot.

Adiță Păun a demonstrat în acest an că poate fi un om de bază, Itu la fel, a jucat excelent în „finala” pentru titlu, Manea e foarte tânăr, dar e clar că lângă Deac și Camora, care sigur se vor retrage din activitate de la CFR, e nevoie de sânge proaspăt.

La prima întrebare – dacă Dan Petrescu va continua încă un an la Cluj – răspunsul pare pozitiv. Iar dacă va rămâne, el știe cel mai bine de ce are nevoie pentru a duce campioana ultimelor trei ani cu un nivel mai sus.

Cum va răspunde Craiova

Deși au pierdut destul de limpede „finala” jucată pe propriul stadion, oltenii au adus, prin talentul și ambiția lor, un suflu nou în Liga 1. Echipa e bine legată, iar munca lui Cristiano Bergodi începe să se vadă. Dacă va continua pe acest drum și dacă banca tehnică va fi stabilă, nu ca în sezonul recent încheiat, atunci Craiova chiar poate să spere la titlu în sezonul care vine. Iar asta ar fi o veste bună pentru fotbalul din România, căci rivalitatea născută în acest „play-off” poate crește interesul pentru Liga 1.

După mai mulți ani în care fotbalul românesc a stat (pe loc) într-o rivalitate contrastantă – organizarea de la Cluj vs debandada de la FCSB -, apariția Craiovei promite să ne dea ceva în plus. Asta pentru că nu doar pasiunea, dar și ambițiile din Bănie sunt mari, iar Gică Craioveanu, un apropiat al patronului „alb-albaștrilor”, confirmă că investițiile vor continua la club. Iar Bergodi chiar are pe ce construi, dacă nu va fi tentat să vândă imediat jucători precum Cicâldău sau Mihăilă.

Fotografii de Răzvan Păsărică / Sport Pictures