Adrian Georgescu: Cea mai frumoasă echipă de la Euro a pierdut cel mai urât meci

În partida împotriva Portugaliei din optimi, Croația a comis marele păcat al sportului: în loc să joace ce știa mai bine, și-a sugrumat propriile calități, transformând curajul în tehnică de calcul. Acea fermecătoare echipă despletită ce înfrânsese Spania, campioana europeană en titre, s-a transformat într-o gospodină atentă să nu risipească un sfanț la legătura de lobodă. De la portughezi mă așteptam la asta: ei mereu au jucat un soi de „măgărușul”. 

Primele 90 de minute au fost chinuitoare. Nu a fost un duel tactic, ci o horă a comatoșilor. Dacă jucătorii s-ar fi așezat pe gazon, care cu o integramă în față, care cu un cocktail, ar fi fost ceva mai plăcut privirii decât acea lamentație fotbalistică neîntreruptă.  A fost de parcă ambele echipe s-ar fi organizat într-o grămadă de rugby ceva mai risipită și întâi au împins unii până în careul celorlalți, apoi rolurile s-ar fi schimbat și au împins ceilalți. Sau ca un joc de grădiniță în care mingea se aruncă de la băieței la fetițe și invers.

În timpul regulamentar de joc nu s-a tras nici măcar un șut pe spațiul porții; golul, sosit în minutul 117, a fost de-abia al doilea asemenea șut. Vârful croat, Mario Mandzukic, semăna cu Travolta cel nedumerit, parcă neînțelegând ce vrea de la el obiectul acela sferic ce-l urmărea prin careu. De partea cealaltă, Ronaldo s-a dovedit util ca un câine din porțelan uitat pe balcon.

Spre sfârșitul  prelungirilor, echipele s-au mai trezit la viață, înțelegând că un pic de efort se cere pentru evitarea penalty-urilor. În locul lui Rakitic, mai neinspirat ca un poet cu rentă viageră și mașină la scară, a fost introdus Pjaca, care a început să strecoare burghie prin apărarea lusitană. Ce nu se rezolvase în peste 100 de minute se cerea tranșat atunci.

Era însă târziu: doar justiția poetică mai funcționa la acea oră. Bătrâna tripletă a risipitorilor de talent portughezi a fixat îngerul pe fronton. Nani a văzut o pasă de geniu, Ronaldo a pus rigla, Quaresma a dat o mână de chit și a fost gata.

Portugalia continuă pe traseul mai ușor, unde mai sunt Polonia, Țara Galilor și Belgia, deci nu este exclus să avem o finalistă-surpriză la acest „european”. Tot ce sper eu însă de la această competiție este să nu mai vedem o astfel de partidă.

Articol preluat de pe blogul autorului, adriangeorgescu.ro