Anul revenirilor: cinci povești despre cum ne-a învățat fotbalul să o luăm de la capăt în 2019

Ciprian Rus 30 decembrie 2019

Sunt multe momente memorabile în anul fotbalistic 2019. Dar dacă e un fir roșu care le leagă pe cele mai emoționante dintre ele, acesta este caracterul eroilor care le-au dat viață, puterea lor de luptă și capacitatea de revenire în situații dintre cele mai complexe.

În fotbal, 2019 a fost, fără discuție, anul lui Liverpool, campioană a Europei și a lumii și lider detașat în cel mai puternic campionat, Premier League. Dar însăși povestea aceasta frumoasă a lui Liverpool, care ne-a luminat anul prin prospețimea și energia sa, n-ar fi fost posibilă fără o revenire într-un context, contra unui adversar și la un nivel la care așa ceva se vede foarte, foarte rar.

Revenirea lui Liverpool în fața Barcelonei

În meciul tur al semifinanei de Champions League de la 1 mai 2019, pe „Camp Nou”, Barcelona, inspirată de un Lionel Messi în formă bestială, trecuse cu 3-0 de Liverpool. Cu câțiva jucători-cheie indisponibili, Liverpool-ul lui Jurgen Klopp era considerată victimă sigură în retur, mai ales că Barcelona era deja avizată după eliminarea dramatică în fața Romei de sezonul precedent.

Dar reacția „cormoranilor” a fost incredibilă. Băieții lui Klopp au profitat de greșelile din apărarea adversă, au intrat cu 1-0 la pauză și au egalat scorul general până în minutul 60. A venit apoi lovitura finală a lui Origi din minutul 79, iar Barcelona n-a mai avut puterea să dea măcar un gol în restul de minute rămase.

După marea revenire din semifinale, titlul a fost o formalitate pentru Liverpool, iar valul de încredere de după incredibilul 4-0 în fața Barcei lui Messi și Suarez nu s-a stins: Klopp și ai lui sunt ca și campioni în Premier League, deși campionatul abia a ajuns la jumătate.

Fantastica revenire a României U21 în fața Angliei 

Chiar dacă nu a avut proporțiile răsturnării de situația din dubla manșă a semifinalelor de Champions League, echipa U21 a României se poate lăuda și ea cu un meci de pomină – poate cel mai emoționant meci trăit de suporterul român în ultimul deceniu – la Euro 2019, împotriva puternicei selecționate U21 a Angliei, cu Mount, Maddison, Tomori, Foden și Abraham – toți titulari la echipe serioase în Premier League – pe teren.

Trupa lui Mirel Rădoi a dovedit că nu caracterul e neapărat problema tinerelor generații de fotbaliști români și a reușit să revină pe tabelă după ce a fost egalată, pe final de meci, în faze consecutive, și la 1-0, și la 2-1. Înghesuită în jurul propriului careu de impetuoasa echipă engleză, hărțuită de excelentul Abraham, România a găsit puterea să mai marcheze de două ori înainte de fluierul final prin Florinel Coman, pentru un 4-2 istoric, pentru calificarea în semifinalele Euro și pentru calificarea la Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokyo.

Revenirea lui Dan Petrescu la CFR și drumul spre gloria europeană

Tot o revenire stă și la baza spectaculosului traseu european an al campioanei CFR Cluj din acest an. Dar nu e vorba neapărat de o revenire anume pe tabela de marcaj, ci de revenirea pe banca tehnică a lui Dan Petrescu.

Plecat surprinzător în China, „la bani”, după câștigarea primului său trofeu la Cluj – și acuzat de mulți că a lăsat baltă un proiect în care se investise orbește până atunci – Petrescu a revenit în „play-off”-ul sezonului trecut și a securizat un nou titlu. Dar marea provocare – și nu doar sportivă, cât mai ales economică – era calificarea echipei în grupele unei competiții europene. N-au fost să fie grupele Ligii Campionilor, deși CFR a fost la doar un pas de ele, după un traseu greu, început în vară. Au fost, până la urmă, grupele Europa League, unde CFR a făcut senzație, terminând pe locul 2 într-o companie mai mult decât onorantă, cu Celtic, pe care o eliminase din CL, cu Lazio Roma și cu Rennes.

CFR-ul „fiului rătăcitor” Dan Petrescu este acum în primăvara europeană, unde o va întâlni pe specialista competiției, FC Sevilla. Și, chiar dacă șansele clujenilor sunt mici, bugetul strâns în Europa dă o gură bună de aer proaspăt proiectului sportiv din Gruia.

Revenirea lui Santi Cazorla din infernul accidentărilor

Dacă la nivel U21 și la nivel de club fotbalul românesc ne-a făcut martorii și suporterii unor frumoase momente în 2019, la nivelul primei reprezentative lucrurile n-au stat așa cum ne-am fi așteptat. România a clacat tocmai în meciurile-cheie din finalul campaniei, învinsă fără drept de apel la București de Suedia, 0-2, apoi demolată de Spania, 0-5 pe „Metropolitano” din Madrid.

Dar dacă e o lecție a suferinței și a ambiției de a reveni în prim-plan pe care tinerii băieți aruncați în luptă de fostul selecționer, Cosmin Contra, pot să și-o asume, această lecție le-a fost predată, nemijlocit, chiar de unul dintre adversarii lor din teren, mijlocașul spaniol Santi Cazorla. Revenit pe teren toamna trecută, după doi ani de pauză totală și după un lug șir de 10 operații la tendonul lui Ahile între 2013 și 2018 – timp în care a fost la un pas să își piardă piciorul accidentat din pricina unor infecții – Santi Cazorla a îmbrăcat din nou tricoul de internațional al Spaniei la 34 de ani. Nu a fost un gest de recunoștință din partea selecționerului interimar Robert Moreno, căci evoluțiile la Villareal ale lui Santi îl recomandă ca titular în Națională la Euro 2020.

Revenirea lui Santi Cazorla, unul dintre supraviețuitorii marii echipe a Spaniei cu Xavi și Iniesta în linia de mijloc, este una dintre cele mai puternice povești ale anului care tocmai se încheie. Nu e o simplă revenire după niște ani de absență la cel mai înalt nivel, nu e o simplă revenire la o vârstă la care, plini de bani, alții se lasă, împăcați, de fotbal, e revenirea din infern a unuia dintre magii balonului, care continuă să ne uimească cu talentul său chiar și după un nesfârșit șir de operații.

Revenirea lui Luis Enrique după marea dramă personală

Tot din Spania, și încă mai emoționantă, ne-a venit, în acest final de an, vestea revenirii pe banca tehnică a Spaniei a lui Luis Enrique. Lead.ro a scris pe larg, la momentul respectiv, despre drama fostului mare jucător și antrenor al Barcelonei, dar și despre felul în care mediul sportiv și jurnalistic iberic s-a raportat la suferința lui Enrique.

Târziu de tot s-a aflat – de fapt, doar în momentul decesului fiicei sale – care era motivul prelungitei absențe a lui Luis Enrique de la acțiunile de lot ale Spaniei. Încă înainte de dispariția fiicei sale, răpuse de o boală incurabilă, Enrique își depusese mandatul, gest acceptat de federația spaniolă sub rezerva unei noi discuții la finalul preliminariilor pentru Euro 2020.

Imediat după victoria cu 5-0 în fața României, federația spaniolă a anunțat că Luis Enrique pune capăt retragerii sale din fotbal și că el e cel care va conduce fosta campioană mondială și europeană spre un nou titlu continental. „Sunt foarte mândru de felul în care familia mea a trecut prin această dramă, e obligația mea să le arăt tuturor celor din jur că viața merge mai departe”, a spus Luis Enrique.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.