Bogdan Burcea: „Eu clar nu aș abandona această echipă, nu sunt omul care să mă dau la o parte”

La ultima întâlnire cu jurnaliștii români înainte de plecarea spre casă, antrenorul Bogdan Burcea a încercat primele concluzii „la rece” după locul 12 – o victorie și cinci înfrângeri – obținut de România la Campionatul European din Danemarca.

Mai jos sunt principalele idei:

Ce notă ar da antrenorilor și echipei?

Cred că încă este prematur. Eu și Robert (Licu) vom convoca o comisie tehnică. Suntem datori, pentru că ei ne-au propulsat în aceste funcții, lor trebuie să le răspundem, în primul rând.
Eu port responsabilitatea pentru rezultatul de acum, însă acest rezultat este consecința a ceea ce s-a întâmplat în handbalul românesc nu doar în ultimul an, dar și în ultimii ani.

Punctele pozitive după acest European:

Faptul că niște jucătoare au avut posibilitatea să se exprime, să se dezvolte pe parcursul turneului, să capete o mai mare încredere. Însă acum, ne place sau nu, trebuie să privim către viitor, trebuie făcut ceva apropo de fetele tinere care au calitățile necesare pentru a susține pe viitor performanțele echipei României, atât ele, cât și noi – Federația – trebuie să le ajutăm pe aceste fete să poată evolua în campionatul românesc, să se dezvolte. Cred că putem să privim spre viitor cu încredere.

Nici eu, nici fetele nu ne declarăm mulțumiți de rezultat, însă nu putem să nu observăm că există și fete care, pe viitor, pot susține rezultatele echipei naționale.

Despre rezultatele slabe din ultimii ani: prea puțin, pentru o țară cu tradiția României?

Da, este puțin. V-am mai spus, ele sunt cele „vinovate”: handbalul românesc feminin a hrănit România cu performanțe atât la nivel de cluburi, cât și la echipa națională, este normal ca oamenii să aibă pretenții de la noi. (…) Eu vreau să le mulțumesc fetelor și membrilor staff-ului, am încercat din răsputeri să oferim alte rezultate, însă putem reține și că unele fete au reușit să ofere și lucruri pozitive, și asta ne oferă posibilitatea să evaluăm corect situația pentru viitorul apropiat.

Și indiferent cine va fi la echipa națională, putem oferi niște concluzii corecte despre ce înseamnă handbalul feminin românesc astăzi, dar și ce ar trebui să facem, ca soluții, pentru viitorul apropiat și mai ales pentru viitorul îndepărtat.

Despre selecție: de ce au convocat patru coordonatoare și un singur inter stânga, Cristina Neagu?

Din punctul meu de vedere, erau cinci opțiuni viabile pentru postul de inter stânga: vezi Perianu, vezi Tiron, Zamfir, Severin și Cristina Neagu. Din păcate, două dintre ele nu au mai dorit, din motive personale, să vină la echipa națională, Tiron a suferit o intervenție chirurgicală, avea ceva probleme medicale cu genunchiul, Cristina, după Covid și mica accidentare de la CSM a stat trei săptămâni pe bară. Singura opțiune, cel puțin din punct de vedere al sănătății, a rămas Severin, dar din punctul de vedere al colectivului tehnic ea nu a reușit să confirme nici defensiv, nici ofensiv. De aceea, am decis să optăm pentru această formulă cu patru jucătoare în centru.

Despre continuarea pe banca Naționalei: își mai dorește să rămână?

Eu clar nu aș abandona această echipă, nu sunt omul care să mă dau la o parte, însă noi, cei care am fost aici, putem oferi oricărui antrenor va fi la cârma echipei naționale niște concluzii, spun eu, atât de corecte și exacte încât oricine ar fi la Națională – inclusiv subsemnatul – să avem informații corecte despre ceea ce ar trebui să facem pe viitor. Ideea este că aceste calificări din martie și aprilie, pentru Jocurile Olimpice și pentru Mondialele, trebuie să fie considerate obiective intermediare.

Pentru că handbalul feminin românesc și echipa națională trebuie restructurate. Toată lumea trebuie să-și dea seama că suntem într-o situație nu prea fericită, plaja de jucătoare este limitată, obligatoriu trebuie să ne gândim la viitor, altfel nici măcar de astfel turnee finale nu vom mai vorbi. Orice ar fi și oricine va veni trebuie, clar, urgent, să fie interesat să elaboreze o strategie pentru a reușit să construim o viitoare echipă națională.

Dacă simte că nu mai e dorit la echipa națională:

Am fost vreodată dorit? Nu, dar nu este un lucru care să mă intereseze. Ne îngrijorează că acest turneu final este o consecință nu numai pentru ceea ce s-a întâmplat în acest an, dar a tot ce s-a întâmplat în ultimii ani. Sigur, sunt unic responsabil acum, dar atât eu, cât și ceilalți oameni din fenomen trebuie să fim realiști, să admitem că există probleme reale, că un viitor cu rezultate pozitive nu ne aparține. Trebuie ca de mâine, cu toții, trebuie să facem ceva în beneficiul handbalului feminin.

De ce factori depinde rămânerea sa la echipa națională:

Nu e un lucru care ar trebui să mă intereseze numai pe mine. Și nu rămânerea sau nu la echipa națională este importantă. Cel mai important lucru e că România are oameni pentru asta, că e Burcea, că e Roșca, că e Pera, asta nu contează în acest moment. Nu vă legați de lucruri neimportante. Important e ce se va face în perioada următoare apropo de starea în care ne aflăm, ce putem face să redresăm corabia și să mai putem vorbi de turnee finale mondiale și europene în următorii ani.

Despre criticile dure pe care i le-a adresat fostului selecționer, Tomas Ryde, anul trecut: regretă, îl poate înțelege mai bine acum?

Una e să-mi exprim opinia – și vorbim de două echipe diferite total, de doi oameni diferiți -, alta este să-mi spuneți că l-am criticat. Mi-am exprimat opinia clar asupra rezultatelor și asupra a ceea ce s-a făcut. Așa cum și în acest moment spun exact același lucru: nu cred că există critic mai aspru în ceea ce mă privește decât persoana proprie. Nu mă deranjează absolut deloc. Repet, sunt atât de responsabil încât îmi asum ceea ce spun. Și în trecut, și astăzi sunt omul care îmi mențin părerea. Doar dacă există lucruri care să mă facă să îmi schimb părerea; sigur, dacă se impune, jos pălăria și îmi schimb părerea. Ideea principală este următoarea: am spus, trebuie să fim realiști cu situația în care ne aflăm. Toată lumea. Nu suntem realiști, ne scufundăm, fără discuție. Fără discuție. Rugămintea e să lăsați fetele în pace, ele și-au făcut datoria, s-au luptat în aceste condiții, ele o să-și facă datoria în continuare.

Citește și analiza Cristinei Neagu: „România are o istorie în handbal, ar fi păcat să nu mai ajungem acolo unde am crezut mereu că ne este locul. Sunt anii mei finali în handbal și îmi doresc să fac performanță”

Foto: Sorin Pană / Sport Pictures