Calmul lui Krstajic și tunul lui Kolarov: Serbia trece de Costa Rica și începe să creadă într-o generație talentată

Danny Coposescu 20 iunie 2018

După opt ani lungi, Serbia probabil uitase deja cum e să te bucuri la ultimul fluier al unui meci de Cupă Mondială. În 2010, după ce învingea incredibil pe Germania, viitorul arăta roz. De atunci însă, naționala sârbă s-a lăsat trasă în jos de tot felul de detalii extra-sportive care i-au învățat pe suporteri să nu-și pună prea multe speranțe în reprezentativa lor. După ce-a trecut de o provocare grea, contra unei echipe care a demonstrat, acum patru ani, că nu trebuie subestimată, Serbia pregătește o poveste frumoasă în Balcani.

Costa Rica 0-1 Serbia

Dacă te iei după fatalismul tipic est-european, care contaminează și așteptările sârbilor, n-ai zice că au jucători de clasă pe fiecare poziție din teren. E drept că n-ar fi prima generație promițătoare care clachează sub presiunea momentului. Nimeni nu știe asta mai bine decât antrenorul Mladen Krstajic, care a fost acolo în 2006, când Argentina i-a sfâșiat în două bucăți – la propriu, de vreme ce Muntenegru și-a declarat independența în acea vară, probabil de rușine.

La 44 de ani, Krstajic e unul dintre cei mai tineri selecționeri din Rusia, dar experiențele astea l-au armat cu un element cheie: calmul. Gestul lui preferat e să-și coboare palmele ritmic, mereu cu o expresie de serenitate. Răbdarea pe care-o inspiră a fost indispensabilă pentru Serbia, după o primă repriză în care munca bună a lui Tadic sau Milinkovic-Savic s-a risipit mereu la ultima pasă.

Vorbim de cea mai înaltă echipă din competiție, deci Costa Rica nu se va fi mirat că plouă cu centrări în careul lui Keylor Navas, toate în direcția masivului Mitrovic. Mai surprinzătoare a fost cea mai bună ocazie dinainte de pauză, care a fost ratată incredibil de Gonzales, la cealaltă poartă, tocmai dintr-un corner. În rest, acțiunea s-a concentrat în fața apărării comasate care a devenit cartea de vizită a antrenorului Oscar Ramirez.

Ce le-a lipsit sârbilor în trecut e echilibrul dintre exuberanța tinereții și cumpătarea maturității. Meciul ăsta a fost câștigat pe mâna unui om care intră în a doua categorie. Alături de Ivanovic și Matic, Aleksandar Kolarov a văzut cam tot ce e de văzut în sportul ăsta. Unde coechipieri mai necopți s-au fâstâcit în fața golului, căpitanul și-a arătat calitatea sub presiune. În minutul 56, a săgetat o lovitură liberă direct în vinclu, de parcă ar fi fost la antrenamente, nu într-unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale.

„Calm, calm,‟ le-a transmis din nou Krstajic de pe bancă. Greu, când ești la un pas de doar a doua victorie din istoria ta de stat independent la o Cupă Mondială. Povara asta s-a văzut pe umerii lați ai lui Mitrovic, care a mai pierdut două dueluri directe cu Navas. Serbia a tremurat deci până la final, un final care s-a tot prelungit din cauza VAR. Întâi, asistenții video au vrut neapărat să vadă fiecare detaliu al unei busculade pornite de Matic și un membru al staff-ului costarican. Asta l-a inspirat pe centralul Malang Diedhiou să-și ia o pungă de popcorn și să vizioneze la marginea terenului o palmă aplicată discret de Prijovic, pedepsită doar cu galben. Dar plasa lui Stojkovic n-a mai fost amenințată și Krstajic se poate lăuda cu o victorie enormă în primul său meci competitiv. Compatrioții săi au acum motive serioase de a fi – în sfârșit – optimiști.

Asta spre îngrijorarea fanilor Naționalei lui Cosmin Contra.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.