Când e vorba de transformare și evoluție, să nu ne fie frică de cele mai proaste idei
Lorand (Boți) Balint 6 mai 2020Toți ne-am întrebat care ar fi cele mai optimiste și cele mai pesimiste scenarii pentru continuarea competițiilor sportive anul ăsta. Indiferent de sport. Dar te-ai întrebat și care ar fi cele mai proaste soluții pentru a încheia, să spunem, campionatul de fotbal în România?
Cred că este un exercițiu profitabil, și am deja în minte un posibil răspuns: fiecare meci să se decidă la lovituri de la 11 metri – cinci serii, cu posibilitatea unor scoruri egale.
OK, propunerea este proastă, dar ce ar fi totuși bun în ideea aceasta? Sunt câteva lucruri. Primul: faptul că sportivii nu ar intra în contact direct, ar fi protejați de coronavirus.
Apoi, am avea un rezultat final pentru fiecare meci, un rezultat stabilit – chiar dacă în mai mică măsură – pe teren. În fine, al treilea lucru bun: am avea o serie de momente interesante pentru fani, televiziuni, sponsori și media.
Sau poate putem folosi ideea ca plan de rezervă.
De pildă, dacă se reia campionatul și înaintea unui meci apare o situație medicală care nu permite desfășurarea jocului, s-ar putea trece direct la executarea de lovituri de la 11 metri. Așa cum spuneam mai sus, rezultatul ar fi stabilit tot în teren, iar campionatul ar putea merge înainte.
Dacă te uiți la întregul exercițiu de mai sus ca la un joc, poate că e ceva bun și-n tipul ăsta de gimnastică a minții. Dar eu cred că e mai mult de atât.
Și asta pentru că sportul românesc are nevoie mai mult decât oricând de gândire laterală, de soluții inovatoare care să răspundă nevoilor sale specifice, care diferă extrem de mult față de (mai) tot ce se întâmplă în lume.
A căuta un simplu copy & paste după ceea ce fac alții nu va face decât să perpetueze problemele pe care le avem – pentru că soluțiile lor se potrivesc la problemele lor, nu la problemele noastre.
Încercând să facem ce fac ceilalți (și nu vorbesc doar de perioada actuală), dar cu resurse mult, mult mai mici – financiare, umane, logistice, operaționale, de sistem -, avem rețeta sigură a eșecului. Iar diferența dintre noi și cei cu care vrem să ne comparăm se va adânci, pur și simplu, și mai mult.
Unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a genera idei laterale este Worst Possible Idea, care presupune un efort concentrat pentru a identifica și detalia cele mai aiurite posibile soluții la o problemă. Liber la haos, liber la aberații, la abateri majore de la normă. Totul dus la extrem și apoi analizat foarte serios, în detaliu.
Idei care îi pot pune pe cei care le generează în poziții inconfortabile – ce tâmpenie a scos X-ulescu! – dar care pot inspira soluții la care altfel nu s-ar fi ajuns.
Pornind de la problemă, se caută soluții indiferent de cât de scumpe sau complicate sunt, indiferent de potențialele reacții ale oamenilor din sport, dacă aceste idei se scurg, pe surse, în media.
Aberație după aberație, procesul este orientat spre identificarea aspectelor pozitive din fiecare idee „trasă de păr”. Ce ar fi bun dacă am face asta? Cum am putea ajunge altfel la acest lucru bun? Ar putea fi o soluție parțială? Sau doar ultima soluție?
Ideal ar fi să existe sesiuni speciale de generare de idei, ateliere de lucru dedicate. Realitatea este că, de cele mai multe ori, lucrurile se petrec ad-hoc, în discuții libere. Indiferent de context, pașii sunt aceiași:
– Definirea problemei;
– Generarea uneia sau mai multor soluții exorbitante, ireale, imposibile;
– Identificarea lucrurilor bune în aceste soluții;
– Căutarea unor rute alternative pentru a obține aceste lucruri bune;
– De multe ori aceste rute alternative reprezintă soluțiile reale.
*
Și mă gândesc la un exemplu concret, pornind de situația clubului Farul Constanța.
Provocarea a sunat așa: autoritățile locale susțin clubul nostru, cum am putea oferi ceva semnificativ la schimb?
– Care ar fi cea mai proastă idee?
– Să scoatem sigla autorităților de pe tricourile de joc.
– Ce ar fi bun în ideea aceasta?
– Am elibera spațiul respectiv și am putea face altceva cu el.
– Ce am putea face cu spațiul respectiv?
– Să promovăm obiectivele turistice ale regiunii.
În marketing, instrumentul este atât de des folosit, încât a intrat în reflexul oamenilor să caute soluțiile absurde și să construiască pornind de la ele. Nu se întâmplă la fel în lumea sportului românesc. Am văzut foarte multe priviri îngrozite, terifiate când am încercat să duc discuția spre zona aceasta. Și, dacă în întâlniri am mai reușit cât de cât, rugămintea cea mai des primită a fost nu pune în scris chestia aceasta. Am înțeles destul de târziu de ce.
*
Lorand (Boți) Balint este Managing Director al Publicis Sport & Entertainment Romania. Până de curând, a lucrat, cu destul succes, la imaginea handbalului românesc. Textul publicat mai sus face parte din seria „Cum se face sportul bine”, serie pe care Lead – alături de o mână de invitați specializați în comunicare, sociologie, branding sau politici publice – o așază spre dezbatere. Scopul îl intuiești: vrem să aflăm cum putem face sportul bine; cum putem să-l însănătoșim, cum îl putem înșuruba mai bine în societatea de azi.
În căutarea răspunsurilor, atacăm câteva teme esențiale din sportul românesc de azi: sportul și nevoia de performanță, sportul și nevoia de finanțare, sportul și rolul său comunitar. Pornind de aici, Lead va publica o serie de articole, opinii și interviuri care să ne arate exact asta – „Cum se face sportul bine”.
Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
