Când forța depășește durerea și atinge miracolul | La doi ani după ce a fost diagnosticată cu leucemie, înotătoarea Rikako Ikee s-a calificat la JO de la Tokyo

Radu Marina 9 aprilie 2021

Înotătoarea japoneză Rikako Ikee, una dintre cele mai medaliate sportive din Japonia, s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, la doi ani distanță după ce a fost diagnosticată cu leucemie. Rikako a petrecut 10 luni în spital, a slăbit aproape 20 de kilograme, a trecut prin momente cumplite, care au făcut-o să spună că e un miracol că a supraviețuit. Multă vreme a crezut că nu va mai putea înota vreodată, însă a avut puterea să revină, iar zilele trecute și-a asigurat participarea la Tokyo.

*

Înainte de a fi diagnosticată cu leucemie, Rikako Ikee era speranța japonezilor la o medalie la Tokyo. Nu doar că este una dintre cele mai titrate înotătoare din Japonia, dar la Rio, când avea doar 16 ani, ea a fost prezentă în patru probe individuale (50, 100 și 200 de metri liber, respectiv 100 de metri fluture) și alte trei în proba de ștafetă, terminând pe locul 6 în finala olimpică  la 100 m. fluture.

Rikako deține recordul național al Japoniei la 50 de metri liber și 100 de metri fluture. E câștigătoare a șase medalii de aur la Jocurile Asiei în 2018, dar cea mai frumoasă victorie a ei a venit săptămâna trecută, la Naționalele Japoniei, când a câștigat proba de 100 de metri fluture, asigurându-și astfel prezența la Tokyo, în proba de ștafeta 4 X 100 de metri. Pentru a face parte din echipa țării ei, Ikee a trebuit să coboare sub 57, 92 de secunde. Timpul ei (57,77 secunde) n-a fost suficient pentru a îndeplini baremul de calificare în proba individuală (57,10), însă Rikako mai are și alte șanse de calificare în probele individuale.

Când a revenit la antrenamente și competiții, în urmă cu șapte luni, Rikako nu a crezut niciun moment că va putea să se califice la Tokyo, punându-și toate speranțele pentru JO din 2024. „Sunt foarte fericită, dar și foarte surprinsă. Nu știu cum s-a întâmplat. A fost un sentiment pe care nu l-am experimentat până acum. Nu credeam că am vreo șansă în proba de fluture. M-am gândit că aș avea mici șanse să intru în echipa de ștafetă la 100 de metri liber. Pe de altă parte, am intrat în concurs fără nicio așteptare. M-am gândit că dacă nu va fi, înseamnă că nu a trebuit să fie și urma să mă concentrez pe următoarele olimpiade. Nu pot să descriu cât de fericită mă simt. În acel moment, când am văzut timpul scos, mi-am amintit prin tot ce a trebuit să trec pentru a ajunge aici. Și a meritat totul.”, a spus ea, în lacrimi, după calificare, conștientă că victoria ei și calificarea la Olimpiadă nu mai ține doar de timpii scoși, de locul ocupat sau de mândria de a fi prezentă la Jocurile Olimpice, chiar la ea acasă.

*

În februarie 2019, în timp ce se antrena în Australia, s-a simțit foarte rău timp de trei săptămâni. La revenirea în țară a făcut mai multe investigații, iar pe 12 februarie anunța, pe rețelele sociale, că a fost diagnosticată cu leucemie. 

„La spital, medicul mi-a spus direct că am leucemie. Auzisem de leucemie, dar nu știam despre ce este vorba. Apoi mi s-a spus că trebuie să fac chimioterapie și că îmi voi pierde tot părul. Acesta a fost cel mai mare șoc, inițial, iar la câteva zile l-am pierdut pe tot. Încercam să rămân optimistă; mă întorceam în camera mea și îmi spuneam: sunt bolnavă și asta e, trebuie să merg mai departe”, își amintește Rikako.

Deși spunea că a primit vestea cu destul optimism, după o vreme viața ei a devenit o luptă pe care a crezut că o va pierde. „Eram disperată și speriată din cauza stărilor de greață și a durerilor. A existat o perioadă în care îmi era incredibil de rău, eram la baie aproape tot timpul, din cauza vărsăturilor și a stărilor de greață. Atunci am devenit pesimistă. Totuși, mi-am spus permanent că lucrul ăsta nu va dura pentru totdeauna și că, în cele din urmă, va fi bine. A trebuit să-mi spun asta mereu, să-mi spun că voi fi bine, pentru a putea trece de acele momente.”, a povestit ea într-un interviu pentru o publicație japoneză, la un an distanță după diagnosticare.

A stat 10 luni în spital, iar la această perioadă – și la ce a urmat apoi – se uită ca la un miracol. „Nu suportam să aud zgomot, nu voiam să mănânc, nu voiam să mă uit la televizor. Așteptăm să mor. În punctul meu cel mai de jos, am vrut să mor. Am simțit că mai bine mor, decât să trec prin acest tip de durere. Dar, apoi, uitându-mă înapoi, pur și simplu regret că m-am gândit la așa ceva; regret asta. Dacă nu aș fi crezut că va fi ceva temporar, nu aș fi putut să suport asta. Și pe măsură ce am putut să ies afară, să mănânc în aer liber, bucuria a fost incredibilă”, povestea Rikako la prima apariție după ce a părăsit spitalul.

Deși a slăbit 18 kg și toată masa musculară, Rikako spune că niciodată nu s-a întrebat „De ce mi se întâmplă toate astea mie?”. Pe măsură ce a înțeles mai bine boala, a acceptat și a început să lupte pentru viața ei. Nu i-a fost ușor – ba chiar admite că a refuzat să împartă durerea cu familia sau prietenii ei. A luat-o ca pe o sumă de lecții, iar în cele mai dure momente spunea că mergea în fața oglinzii și se întreba: „Cum să nu lupți? Cum să nu lupt pentru viața mea, când ea îmi oferă atâta plăcere și am atâtea lucruri de făcut?”.

Încercarea prin care Rikako Ikee a trecut reprezintă acum „cel mai mare punct de cotitură” din viața ei. „E un miracol că sunt în viață, un miracol că trăiesc și sunt aici. Nu m-am gândit și am refuzat să mă gândesc la ce-ar fi fost dacă nu m-aș fi îmbolnăvit. În schimb, mă gândesc la toate lecțiile pe care mi le-a predat această boală și perioadă. Sper ca mulți oameni să poată vedea în povestea mea un act de curaj și să o folosească drept exemplu. Sunt sănătoasă acum, nu m-am gândit nici măcar o secundă că poate a fost bine că m-am îmbolnăvit, dar am învățat o grămadă de lucruri fiind bolnavă. În acest moment, mi-am găsit reperele, știu cine sunt, unde sunt și cum trebuie să-mi trăiesc viața.” 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.