Columbia tocmai și-a arătat adevărata față. Nu vă lăsați păcăliți de un chip frumos: oamenii ăștia sunt letali! 

Danny Coposescu 24 iunie 2018

Foto: Maksim Bogodvid / Sputnik/ Hepta / Sport Pictures

Pesemne bătrânul Jose Pekerman a pierdut destui fani în Columbia după startul fals împotriva Japoniei. I se reproșează că e prea secretos, deși nu e clar ce legătură are asta cu circumstanțele cumplite care l-au costat primul meci.

Dar în tribunele de la Kazan, nu s-a văzut vreo urmă de scepticism. Sau de oricare alt sentiment negativ față de echipa care a strălucit la turneul de acum patru ani. Au fost doar cântece extaziate, mișcări de salsa și mult, mult galben. De ce nu, când favoriții lor le-au oferit un fotbal smuls din visul unei nopți de vară. Sau dintr-un coșmar groaznic, dacă te numești Polonia.

Polonia 0-3 Columbia

„N-ai auzit nimic până când nu ești înconjurat de zgomotul făcut de 30.000 de columbieni cântând imnul.‟

Jon Champion e un veteran al boxei comentatorilor, dar nici el nu și-a putut ascunde fiorii provocați de o atmosferă pur și simplu vulcanică. Doar Rusia și Brazilia au mai mulți suporteri la Mondialul ăsta. Dar ai impresia că toată populația gazdelor n-ar putea reproduce vacarmul de pe Kasan-Arena, care a prins viață și a oftat, a țipat sau a râs, în funcție de fiecare eveniment de pe teren.

Și terenul i-a oferit multă acțiune la care să reacționeze. Aproape toată într-o singură direcție, spre poarta lui Szceszny, înspre care sud-americanii s-au repezit în haită pentru cele trei puncte obligatorii. Cu Rodriguez și Cuadrado hămesiți să arate ce am putut vedea doar episodic în prima rundă, n-a durat mult până când Polonia, cu tot cu linia ei defensivă din cinci oameni, a ajuns cu fundul în poartă.

Dar nici 11 tricouri albe în careu n-au avut ce face la combinația dintre Quintero și Rodriguez, încheiată cu o centrare pusă cu o mână delicată pe fruntea lui Yerri Mina.

Ăsta a fost doar preludiul din prima repriză, în care Columbia a arătat nu doar că e mai rapidă și mai tehnică decât adversara, ci și mai puternică. Robert Lewandowski a petrecut mai mult timp pe gazon decât în zonele periculoase, busculat pe rând de Aguilar, Barrios sau Uribe, după accidentarea primului.

În partea secundă, a urmat felul principal. Delirul a început cu un gol izbăvitor pentru Falcao, care a ratat aventura frumoasă din Brazilia din cauza genunchiului stâng, dar căruia i-au fost cântate toată seară serenade; a continuat cu un sprint demn de Usain Bolt și o finalizare minunată din partea lui Cuadrado, după ce Rodriguez a mai vâjâit o dată cu bagheta magică, cunoscută și ca „piciorul stâng.‟ Și s-a încheiat cu strigăte de „olé‟ și un joc de mâță cu o echipă poloneză lipsită până și de orgoliu, darămite de puterea de a schimba ceva. Totul sub ochii admirativi ai legendelor Valderama și Higuita, veniți parcă să-și dea binecuvântarea.

Columbia mai are de muncă până să repare complet tot ce s-a stricat cu Japonia. Dar dacă reușește, atunci păzea Anglia sau Belgia!

Am făcut deja calculele și scenariile pentru calificarea în optimile de finală.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.