Reportaj de pe Parc des Princes, arena care găzduiește miercuri al doilea meci al României la Euro
Andreea Giuclea 12 iunie 2016Plouă mărunt în Paris duminică dimineață, dar pe linia 9, care duce spre zona de sud-vest a orașului, nu ai cum să simți frigul. În metrourile care curg unul după altul, fani în tricouri roșii stau ca sardinele, aproape ținându-și respirația și numărând stațiile până la Pont de Saintt-Cloud, unde trebuie să coboare.
Primul meci găzduit de Parc des Princes, arena lui PSG, a fost Turcia-Croația. Nu sunt cei mai prietenoși suporteri, iar după ce s-a întâmplat sâmbătă la Marsilia între englezi și ruși, îți faci loc printre ei cu inima cât un purice. În metrou sunt liniștiți, dar cum se deschid ușile, încep să fluture steaguri în aer și să cânte în cor, în timp înaintează pe culoarele răcoroase, în timp ce urcă scările și ies la suprafață, în timp ce se îndreaptă spre stadion. Merg umăr la umăr, grupuri de turci și grupuri de croați, și deși nu interacționează unii cu alții, parcă speri să nu deranjeze nimeni pe nimeni. Se opresc într-o parcare unde continuă să cânte cu voci groase, să strige și să țopăie. Sunt supravegheați de 2.000 de polițiști și jandarmi, dar cumva reușesc să strecoare pe stadion fumigene și petarde, al căror zgomot surd îți taie puțin respirația.
Parc des Princes, prima arenă construită în Paris, în 1897, și renovată de trei ori, are o istorie bogată. A găzduit meciuri din două Campionate Mondiale și două Europene, dintre care două finale: a primei ediții a turneului european, cea din 1956, și victoria Franței cu Spania din 1984. Situată în apropiere de Roland Garros, cu o capacitate de 45.000 de locuri, își ia numele de la terenul de vânătoare folosit de familia regală în secolul 18, pe fundația căruia a fost construită.
După ce înțelegi că te afli într-un loc cu așa o tradiție, treci mai ușor peste diferențele dintre infrastructura Arenei PSG-ului și noul și luxosul Stade de France, unde totul pare scos din cutie. Centrul de presă, de exemplu, e amenajat într-o sală de baschet în afara stadionului, așa că jurnaliștii o iau în șir spre arenă, printre stropii de ploaie și fanii întârziați. Pe drum, trag cu ochiul printre porțile deschise, de unde se vede deja marea de tricouri roșii. Un roșu mai aprins în partea stângă, unde e galeria Turciei, și unul diluat cu alb în dreapta, unde stau croații.
Deși fanii croați au fost mai gălăgioși și mai amenințători în afara porților stadionului, duelul din tribune a fost câștigat, cel puțin în debutul meciului, de turci. De la cum au cântat imnul la cum au scandat numele jucătorilor și pe al antrenorului Fatih Terim, la fluierăturile acțiunilor croaților și deciziilor arbitrului suedez, au fost mai vocali și mai înflăcărați. Până la voleul lui Luka Modric din minutul 41 care a pecetluit victoria Croației și a mutat centrul de greutate spre peluza din dreapta. Acolo au sărbătorit Modric și echipa prima victorie dintr-un turneu în care specialiștii îi numără printre favoriți. În timp ce turcii au eliberat grăbiți standurile, fanii veniți din Croația și-au aplaudat jucătorii, au făcut valuri și au continuat să cânte.
Tot acolo speră și românii să sărbătorească, miercuri, la finalul meciului cu Elveția, care poate fi decisiv pentru calificarea din grupe.
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni