Echipa națională a României stă în fața unui frumos examen: meciul cu Norvegia ne va arăta unde și cine suntem

Andrei Năstase 5 decembrie 2018

Ei bine, am ajuns și aici.

România întâlnește din nou Norvegia (ora 22.00, TVR), așa cum a făcut-o la șase turnee finale în ultimii 10 ani, între ele și Jocurile Olimpice de la Rio. Șapte întâlniri (două în 2015), toate câștigate de nordice, cea mai dureroasă înfrângere venind în semifinalele Mondialului din Danemarca, acum trei ani, unde România a pierdut la limită, după prelungiri, un meci pe care îl putea și ar fi meritat probabil să-l câștige. 

În ultimii ani, Norvegia a fost echipa care ne-a măsurat cel mai onest. Ca un test de rezistență a structurii, meciurile cu Norvegia au arătat echipei naționale din ce este făcută. La capătul semifinalei din 2015, dar și după meciurile din 2016, când România a câștigat la Cluj, în preliminariile pentru EURO, înainte să piardă la un gol diferență la Rio, nimeni nu mai avea dubii: echipa era construită dintr-un material special. Și chiar antrenorul Norvegiei spunea, în primăvara lui 2016, că Românie este cea mai puternică echipă a Europei.

Astăzi, România se așază din nou în fața Norvegiei, ca pentru a-și cere din nou răspunsurile: cât de puternică e această echipă națională?

După două victorii importante, în care, cu excepția finalul de meci cu Cehia, handbalul lor a arătat bine și chiar foarte bine, jucătoarele României au acum ocazia să-și demonstreze că au reușit să lege o echipă puternică.

Rănită deja de Germania, campioana en-titre și principala favorită la titlu (n-a lipsit din finala ultimelor opt ediții), va căuta să intre din nou pe drumul către semifinale. Pentru asta, Norvegia are nevoie de două victorii într-o singură zi: mai întâi a Cehiei cu Germania, de la 19.00, un meci care-i poate da sau lua două puncte în grupa principală, și apoi, desigur, victoria (aproape) obligatorie cu România.

În ce le privește pe Neagu, Pintea, Buceschi și colegele lor, lucrurile sunt mai clare: o nouă victorie astăzi ar deschide un culoar grozav către fazele finale. Mai ales dacă Germania ar bate și ea Cehia.

Așa că presiunea mai mare, dacă mai contează la ceva, este pe Norvegia. Și asta chiar dacă Thorir Hergeirsson, islandezul care a făcut din această echipă o campioană în serie, spunea zilele astea că nu citește presa din Norvegia, drept pentru care nu simte nicio presiune din exterior, ci doar dorința constructivă din interiorul echipei.

Aceeași dorință o simte (și o întărâtă) Ambros Martin în vestiarul României. După două meciuri în care și-a măsurat cu atenție declarațiile, spaniolul nu s-a ferit să declare că „Ne dorim semifinalele. Chiar mai mult de atât“, cum a spus el , înainte să recunoască deschis că se gândește la locul 1. 

Ne-o spusese, ceva mai în șoaptă, și înainte de plecarea spre Franța. Încă de atunci, când declara că „nu există limită“, că „echipa e completă, avem totul“, am observat schimbarea discursului și schimbarea așteptărilor. Dacă până la turneul ăsta Martin a fost mereu temperat – „e nevoie de răbdare“, „hai să vedem meci cu meci, pas cu pas“, „avem nevoie de timp“ -, acum a vrut să vorbească deschis despre ambiția la medalie.

Că o face și înaintea acestui meci cu Norvegia – asta dovedește curaj și ne arată că spaniolul le cere același curaj și jucătoarelor. Curajul să-și dorească medalii. Îndrăzneala să accepte că au valoarea să le obțină. Și că depinde de ele.

Dacă e să o creadă, atunci meciul cu Norvegia le poate aduce o dovadă prețioasă.

„Cheia suntem noi“, a spus Ambros Martin, „trebuie să jucăm așa cum știm sau așa cum vrem să jucăm. Trebuie să jucăm la fel de bine (ca în meciul cu Germania) în apărare, pentru că și ele sunt foarte rapizi, și să avem grijă la schimbări. Au un tip diferit de jucătoare, cele din Germania sunt mai puternice, mai înalte, norvegiencele sunt mai scunde, mai rapide și mai puternice în jocul unu la unu.”

Apărarea României, despre care antronorii și jucătoarele spun mereu că este principala armă a echipei – că aici, în apărare, se face și desface jocul nostru -, va avea o seară lungă. E foarte probabil ca de succesul acestui bloc defensiv întărit nu doar de revenirea Gabrielei Perianu, dar mai ales de excelentul efort colectiv, să depindă și succesul României. 

Nimeni nu se așteaptă ca echipa lui Ambros Martin să învingă Norvegia în atac și cu armele ei, așa cum a făcut-o Germania, profitând pesemne de amorțeala primului meci din turneu. Dimpotrivă, nimic bun nu poate să iasă dintr-un concurs de viteză cu Norvegia. Cu cât se va juca mai repede, cu cât ritmul va fi mai iute, cu atât mai avantajate vor fi nordicele.

În schimb, dacă echipa României va reuși să revină repede în apărare – cel puțin la fel de repede cum Norvegia va repune mingea în joc -, dacă România va izbuti să nu încaseze prea multe goluri din contrele adverse, în fine, dacă linia defensivă va putea să oblige Norvegia la cât mai multe atacuri poziționale, atunci meciul va fi jucat în termenii preferați de Martin și jucătoarele lui.

*

Nu uita că echipa națională conduce Grupa D, două victorii din două meciuri, și privește acum spre o șansă mare: dacă bate și Norvegia, atunci drumul către semifinale s-ar simplifica considerabil.

Primele trei clasate vor merge mai departe în grupa principală de șase (Main Round), unde vor ajunge și cele trei echipe calificate dintr-o Grupă C în care Olanda și Spania arată mai bine decât Ungaria.

Până acum, doar Olanda e sigură că va duce 4 puncte în Main Round, unde se iau în calcul doar punctele pe care le obții cu celelalte două echipe calificate. România poate intra în grupa principală tot cu 4 puncte (și minim două) , dar pentru asta trebuie să bată Norvegia. La rândul lor, nordicele pot duce 4 puncte mai departe, dar pentru asta trebuie să bată România, iar Germania să piardă cu Cehia. Dacă Norvegia pierde și Germania câștigă, atunci campioana europeană en-titre va avea șanse minine (de vreme ce va începe grupa principală fără puncte) la semifinale.

Foto: EHF EURO © Nebojsa Tejic / kolektiff

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.