EURO 2020, preview | La ce să ne așteptăm de la echipa națională a României, cum va arăta Campionatul European din Danemarca?

Andrei Năstase 2 decembrie 2020

Dacă nimic neprevăzut nu se mai întâmplă, naționala României va deschide – joi seară, de la ora 19.00 – Campionatul European de handbal din Danemarca (3-20 decembrie). Și înaintea meciului cu Germania, înaintea veștilor bune care să ne spună, cât mai curând, că delegația României a putut fi scoasă din izolare, publicăm preview-ul acestui European atipic, în care surprizele pot apărea de peste tot.

Din cauza situației actuale, dar și pentru că nimeni, nici măcar antrenorul Bogdan Burcea, nu știe precis la ce se poate aștepta de la naționala României – căci ultimul meci al Naționalei, atunci în altă formulă, a fost în decembrie trecut, la Mondialul din Japonia -, ajungem la startul Europeanului cu o mulțime de întrebări și necunoscute. Le vizităm pe rând.

Echipa, absențele, soluțiile. Și debuturile

În momentul acesta, știm sigur că Laura Moisă va rata meciul cu Germania. Și, în funcție de rezultatele testelor din zilele următoare, vom afla dacă ea se va putea întoarce alături de echipă pentru meciul cu Norvegia. Sau măcar în Main Round, cu condiția ca România să termine în primele trei această grupă cu Norvegia, Germania și Polonia – ordonate aici în funcție de calculele hârtiei.

Astfel, din echipa de bază a României, din nucleul celor care au jucat împreună în ultimii patru-cinci ani, lipsesc acum Laura Moisă și Crina Pintea, a cărei absență produce lipsuri serioase și în atacul, dar mai ales în apărarea centrală a României, o apărare pe care Bogdan Burcea și Robert Licu se bazau și încă se bazează foarte mult. 

Despre absența Crinei a vorbit și Cristina Neagu: „Pierderea Crinei este una imensă în condițiile actuale. Crina este o jucătoare de bază a echipei naționale și, pe lângă golurile pe care le marchează, va fi foarte greu să suplinim lipsa ei în faza de apărare. E clar că avem o echipă destul de neexperimentată la acest campionat european, nu trebuie să ne ascundem după deget. Centrul apărării noastre la acest campionat va fi format din jucătoare care au jucat puțin sau deloc pe poziția aceea, exceptând-o poate pe Lorena (Ostase), care a jucat anul trecut, la Campionatul Mondial, în centrul apărării; dar destul de puțin, din ce îmi amintesc. Ana Savu a jucat destul de puțin în centrul apărării la echipa națională, deci va fi greu, va fi greu și pentru ele, însă avem încredere în jucătoarele pe care le avem, vom încerca să ne încurajăm una pe cealaltă și să formăm un grup cât mai unit, pentru a suplini absențele și carențele pe care le avem în acest moment.“

Pe extrema dreaptă, Sonia Seraficeanu (23 de ani), care a debutat la Națională anul trecut, în Japonia, și a făcut-o cu succes, a rămas singură, iar Burcea și Licu pot căuta soluții printre extremele de pe partea stângă, unde Ana Maria Iuganu, și ea printre remarcatele Mondialului din Japonia, le-a primit alături pe Nicoleta Dincă (de la Gloria Bistrița) și pe Alexandra Dindiligan (HC Zalău). Nicoleta (32 de ani) are aproape 30 de jocuri la echipa națională, însă a lipsit de la turneele finale începând cu 2014, în vreme ce Alexandra (23 de ani) își va face debutul la o competiție cu echipa de senioare. 

Alte soluții pentru extrema dreaptă ar putea fi Ana Maria Savu sau Laura Popa, mai ales dacă Eliza Buceschi sau Cristina Laslo vor juca și ele pe inter dreapta, așa cum au mai făcut-o în trecut.

Dacă Denisa Dedu nu se va putea alătura nici ea echipei pentru meciul cu Germania, atunci Ana-Maria Măzăreanu (27 de ani) și-ar putea face și ea debutul la un turneu final de senioare.

De altfel, în actuala echipă a României sunt opt handbaliste cu cel mult 10 jocuri la turneele finale: Ana-Maria Măzăreanu (la debut), Nicoleta Dincă (32 de ani, a participat la Mondialul din Serbia, în 2013), Anca Polocoșer (23 de ani, și-a făcut debutul la un turneu final tot anul trecut, la Mondialul din Japonia), Ana Maria Țicu (28 de ani, își va face debutul la un turneu final, deși a fost convocată la lot și de Ambros Martin, în 2018, înaintea unei accidentări severe la mâna dreaptă), Lorena Ostase (23 de ani, și ea debutantă anul trecut, în Japonia), Alexandra Subțirică Iovănescu (32 de ani, aflată la primul ei turneu final cu Naționala), Laura Popa (26 de ani, a mai participat și la Europeanul din Suedia, în 2016) și Sonia Seraficeanu (23 de ani, aflată la al doilea ei turneu final consecutiv, după Mondialul de anul trecut).

Va fi și despre curaj

De fiecare dată când în echipa României apar jucătoare noi – indiferent dacă sunt tinere sau mature -, una dintre temele principale trebuie să fie curajul. Curajul pe care colegele mai experimentate încearcă să li-l insufle, curajul de care antrenorii lor trebuie să se îngrijească, curajul pe care noi, de pe margine, îl pretindem. 

„Fiecare trebuie să demonstreze că merită să fie aici, și nu doar în lipsa unor alte jucătoare, ci pentru că ele își merită locul. Cred că asta e cel mai important. Trebuie să le încurajăm pe cele care sunt aici, pentru că acestea sunt jucătoarele cu care pornim la drum. Sigur, sunt anumite absențe pe care le avem – și sunt jucătoare importante – însă trebuie să credem 100% în cele pe care le avem în echipa actuală“, ne-a spus Cristina Neagu, în ziua plecării echipei spre Danemarca. 

Antrenorul Bogdan Burcea ne-a spus și el că „Jucătoarele trebuie să aibă încredere, să îndrăznească și să aibă curaj să se exprime la potențialul lor maxim din acest moment. Acest lucru ne poate pune în postura de a obține rezultate pozitive. Iar eu zic că suntem poate pentru prima oară în acel moment în care ne dăm seama că trebuie să facem lucrurile cu dezinvoltură.“

Când l-am întrebat cum anume își încurajează jucătoarele și dacă este un tip comunicativ, Burcea ne-a spus că discuțiile individuale sunt un antrenament în afara antrenamentului. „Permanent încerc să le subliniez lucrurile pozitive, lucrurile pe care trebuie să le facem mai bine și le putem face mai bine, astfel încât să construim un capital de încredere individual și, implicit, de echipă. Cred că sunt comunicativ, însă, poate spre deosebire de alții, lucrurile pe care le spun sunt întotdeauna conforme cu realitatea. Pe moment, anumite sportive pot fi descumpănite, însă în momentul când realizează realitatea încep să se conformeze. Și e un lucru care le ajută. Cel mai important e să ne păstrăm cât mai aproape de realitate, atât individual, cât și ca echipă. E lucrul care ne arată și ne îndrumă spre ce și cum avem de făcut în perioada următoare.“

Într-un alt interviu luat zilele trecute, Robert Licu, secundul Naționalei, ne-a spus că, încă de când au preluat echipa națională, imediat după Mondialul din Japonia, el și Bogdan Burcea au încercat să transmită un mesaj de încurajare echipei. „De la prima discuție, acesta a fost unul dintre mesajele noastre puternice: să se înțeleagă, odată pentru totdeauna, că fiecare jucătoare din lotul lărgit – și acum am făcut o listă de 35 – poate face față și poate fi oricând utilă echipei naționale. Și asta fără să pară o vorbă fără conținut. Am încercat să le facem să înțeleagă că oricât de tinere ar fi, sau oricât de în vârstă ar fi, toate jucătoarele trebuie să-și aducă contribuția.

Indiferent cât de des vii la echipă, indiferent cât de mult joci – poate joci tot meciul, poate doar 5 minute – important e să ai curajul să-ți faci treaba când ești pe teren. Dacă vom realiza chestiunea asta, atunci vom avea și succes, sunt convins. Pentru că există o calitate a jucătorului român de handbal – a jucătoarelor, în cazul nostru. Numai că ele trebuie să se impună, trebuie să-și arate valoarea când intră în teren. Încă o dată, indiferent dacă joci cinci, 10, 30 de minute sau tot meciul, trebuie să ai încredere în tine și să dovedești că poți face față.“

Așteptări, obiective

La ce să ne așteptăm de data asta, care ar fi obiectivul realist pentru acest turneu final? 

Întrebarea asta e importantă, căci în funcție de poziționarea inițială vom decide – și specialiștii, și suporterii, și jurnaliștii – în ce lumină vom privi acest European. Ne vom uita la el cu pretenții de medalii? Ne interesează mai mult clasamentul, sau contează, în aceeași măsură, handbalul arătat, relațiile de joc create, jucătoarele câștigate pentru încercările viitoare, dacă nu cumva chiar pentru anii următori?

De pildă, antrenorul Danemarcei spunea recent că ar putea fi dezamăgit cu locul 5 și bucuros de locul 7, în funcție de cum ar arăta jocul echipei lui. 

Bogdan Burcea nu a comunicat un obiectiv de clasament echipei. Și spune că nici nu are de gând să o facă. „Obiectivul pe care l-am comunicat fetelor e să câștigăm fiecare meci. Să nu ne gândim niciodată la meciul următor, să mergem înainte pas cu pas. E singurul lucru pe care ni l-am propus“, spune el. În ce îl privește, are și un obiectiv de clasament, parte din înțelegerea și contractul său cu FRH, însă informația nu e publică. 

L-am întrebat și pe Burcea dacă ar putea fi mulțumit cu un joc grozav, chiar dacă echipa ar pierde meciul respectiv la un gol diferență. Ne-a spus că „dacă joci grozav, atunci vei câștiga și meciul. Indiferent de adversar. Mai bine să jucăm prost și să câștigăm – asta ne-ar da mai mare încredere“.

Întrebată și ea despre obiectivele personale, mai cu seamă dacă poate ieși din nou golgheterul și MVP-ul turneului, așa cum a făcut-o și la ultima competiție din Danemarca (Mondialul din 2015, încheiat cu medaliile de bronz), Cristina Neagu a răspuns că nu s-a gândit la asta și nu are un obiectiv personal la acest campionat european. „Îmi doresc în primul rând să fiu sănătoasă, pentru că și pentru mine a fost o perioadă foarte grea, de când am avut acest virus au urmat două luni foarte grele, am forțat să revin, m-am tot accidentat, au apărut tot felul de probleme musculare, apoi la genunchi, am avut foarte puține antrenamente de handbal și foarte puține meciuri înainte să vin la echipa națională, deci e o perioadă grea și pentru mine. O să încerc să dau tot ce am mai bun, ca de fiecare dată, însă nu mi-am propus un obiectiv personal și cred că obiectivele persoanale nu trebuie să primeze niciodată. Cel mai important e ca echipa să facă o treabă bună și să obțină cât mai multe victorii.“

Așa cum știi, pentru a se califica mai departe în grupele principale (Main Round), România trebuie să se claseze în primele trei echipe ale Grupei D. În Main Round vor conta doar punctele obținute împotriva celorlalte echipe calificate, așa că primul meci de la acest EURO, cel împotriva Germaniei, e foarte important. Și asta pentru că Germania are (mult) mai multe șanse de calificare decât Polonia.

Puncte tari, argumentele României

În ciuda absenței Crinei Pintea, rămasă la București după testul pozitiv pentru Coronavirus, în echipa de bază a României nu găsești multe alte slăbiciuni. 

MVP-UL. Chiar dacă e departe de cel mai bun nivel fizic al ei, Cristina Neagu a reușit un meci foarte promițător (11 goluri și cinci pase decisive) contra lui Rostov, la ultimul joc dinaintea reunirii lotului României, și pare într-o formă suficient de bună pentru a fi (din nou) una dintre cele mai importante jucătoare de la EURO (cu 237 de goluri, ea e și cea mai bună marcatoare din istoria competiței).

REVENIRILE. Lângă ea au reapărut acum Eliza Buceschi și Cristina Laslo, care, deși au absentat aproape 10 luni de pe terenul de handbal, au și experiența, și calitățile necesare pentru a oferi atacului României ideile, viteza și dinamismul care au lipsit anul trecut, fără ele, în Japonia.

Revenirea celor două coordonatoare de joc este – până la alte dovezi – cea mai bună veste față de precedentul turneu final. „Revenirea lor contează foarte mult. Și pentru moralul echipei, și pentru atmosfera din echipă“, ne-a spus Robert Licu, înainte să atragă atenția că „așteptările noastre nu trebuie să fie foarte mari, pentru că fetele acestea au lipsit multe luni de pe parchet. Chiar dacă au putut face antrenamente fără minge, sală de forță, alergări, mingea le-a lipsit foarte mult, și e destul de greu ca să revii la 100% după o perioadă așa de lungă. Trebuie să ne gândim la asta, și așteptările noastre să nu fie atât de ridicate în ce le privește pe ele. Dar e clar că aduc deja un plus de experiență, de calitate, leagă foarte bine jocul, ar trebui să avem mai multe variante în ofensivă. Și asta să ne dea posibilitatea să gestionăm jocurile mai bine, în funcție de adversari. Ăsta este un avantaj“, crede secundul Naționalei.

Când l-am întrebat despre întoarcerea celor două foste colege de la Corona Brașov, Bogdan Burcea ne-a spus că „Eliza Buceschi și Cristina Laslo vor aduce plusul de experiență pe care îl solicită o astfel de competiție – la un turneu final european ai nevoie de experiență. Sunt convins că o să arătăm diferit față de ultimul turneu final. Eu am încredere maximă în toate jucătoarele – ele știu asta -, mulți dintre noi am traversat o perioadă nefastă, dar sunt lucruri cu care putem suplini aceste neajunsuri.“

CALITATEA INDIVIDUALĂ. Celelalte argumente, spun Burcea și Licu, țin de calitatea tehnică a celorlalte jucătoare, dar și de „ambiția unor sportive care încă își doresc să concureze la acest nivel înalt. E un turneu final, întotdeauna când te prezinți la un turneu final încerci să bifezi o clasare cât mai bună, aspiri chiar la o medalie“, așa cum ne-a spus Bogdan Burcea, convins și că „în jurul Cristinei Neagu avem niște sportive care au veleități tehnice deosebite, atât ofensiv, cât și defensiv.“

Puncte slabe, neajunsuri

LIPSA MECIURILOR. În mod normal, când echipa are cel puțin două absențe importante, dacă nu cumva mai multe, când multor jucătoare încă le lipsește experiența la nivelul acesta, când antrenori sunt și ei numiți recent (anul calendaristic a însemnat, de fapt, doar trei acțiuni de pregătire) și n-au apucat să-și vadă echipa nici măcar într-un meci de pregătire, nici n-ar trebui să cauți alte neajunsuri. Sunt destule și acestea.

Iar dintre ele, lipsa meciurilor din acest an îi îngrijorează cel mai mult pe cei doi antrenori și pe Cristina Neagu. 

„Este cel mai mare minus pentru această echipă acum, înainte de turneu“, ne-a spus antrenorul Naționalei. „Era de un real folos să jucăm orice meci împotriva unei alte selecționate de valoare. Cred că ar fi trebuit – dacă situația ne-ar fi permis – să jucăm minimum patru meciuri, pentru că te ajută să evaluezi situația mult mai corect, mult mai precis.“

„Faptul că n-am avut absolut niciun joc de pregătire în care să verificăm cum funcționează acest angrenaj, asta e o problemă destul de mare; nu e din cauza noastră, pentru că au fost și programate jocuri de pregătire, dar din cauza acestui virus nu am reușit să jucăm cu adversari de valoare bună, cu care să ne verificăm puțin forțele în lunile de când suntem noi la echipa națională“, a adăugat Robert Licu.

Neagu, căpitanul echipei naționale, a spus și ea că „E o situație foarte grea din punctul ăsta de vedere. Faptul că nu am jucat niciun meci oficial într-un an de zile – de fapt, nu am jucat nici meciuri amicale în această perioadă -, că sunt fete care au debutat anul trecut, la Campionatul Mondial, de atunci nu au mai jucat niciun meci pentru echipa națională a României, iar acum vor debuta la un campionat european, pe lângă cele care debutează acum la un turneu final. Cred că ăsta e un handicap foarte mare cu care pornim la drum. Sper din tot sufletul să putem să-l suplinim cumva – printr-o dorință mai mare, printr-o energie mai bună, printr-o unitate mai bună de grup, mai ales în primele meciuri. Și să intrăm într-o formă mai bună cât mai repede, pe parcursul turneului.“

NIVELUL FIZIC. Alt lucru la care antrenorii și staff-ul Naționalei trebuie să fie atenți e pregătirea fizică a jucătoarelor. „Sunt fete care aproape o lună de zile nu au putut lucra mare lucru, sunt fete care în ultimele două săptămâni au făcut doar câteva antrenamente – cele care au fost infectate cu Covid – și asta se cunoaște“, spune Burcea, care împreună cu echipa lui tehnică caută soluția pentru a-și ajuta jucătoarele să se apropie de un nivel de pregătire fizică cât mai bun. „Unul dintre lucrurile pe care trebuie să le gestionăm foarte atent va fi și acesta. Trebuie să dozăm efortul foarte bine, pentru că din punct de vedere fizic nu suntem la 100%, suntem binișor spre bine. Sigur, sunt sportive care excelează, se vede că se preocupă și s-au preocupat de acest lucru, însă marea majoritate mai avem de muncă.“ 

Robert Licu observă și el același lucru: „Trebuie să gestionăm cu atenție și efortul fizic, în așa fel încât să nu fie nici prea mult, nici prea puțin, ținând cont că unele fete vin după o pauză mare; din cauza virusului, nu au apucat să joace nici în campionat, sau au jucat foarte puțin, deci trebuie să ne asigurăm ca la startul competiției să fie într-o formă fizică bună. Sau cât se poate de bună, în condițiile acestea, mai ales că forma fizică a jucătoarelor diferă destul de mult: unele au făcut pauze mai lungi, altele au mai jucat, dar nu foarte mult nici ele, în campionat.“

Ce fel de echipă avem? Ce fel de echipă vrem să avem?

Alături de rezultate și clasament, reușita unui proiect se poate măsura și dacă ții aproape de intenția inițială. Astfel, mai departe de întrebările referitoare la schimbările pe care noii antrenori și noul grup de jucătoare le-au putut face în cele patru acțiuni de pregătire din 2020, sau dacă există planuri noi de joc, ori o nouă identitate de grup, e bine să ne întrebăm care au fost și care sunt schimbările urmărite? Ce fel de echipă trebuie să fie naționala României? Ce fel de handbal trebuie să arate? 

Așa cum toți putem spune ce fel de handbal joacă Norvegia, Olanda, Rusia, Franța, Danemarca sau Suedia, Spania și chiar Germania, prima adversară a României la acest European, ar fi bine să știm care e direcția acestei echipe naționale, în ciuda obstacolelor de moment. Vrem să jucăm mai direct și mai rapid, în stilul nordic, un stil pe care l-au învățat atât de bine și Olanda sau Germania? Vrem să ne apărăm nu doar mai agresiv, dar și mai avansat, în stilul Franței – care și-a construit succesul recent în jurul defensivei? Vrem să atacăm ca Spania, cu foarte multe pătrunderi individuale? Sau poate vrem să rămânem aproape de ideea de-a face câte puțin din toate – eventual cât mai bine -, așa cum reușește echipa Rusiei?

Când l-am întrebat ce fel de echipă ar trebui să fie România, Robert Licu ne-a spus că „noi avem niște linii pe care le-am trasat, avem niște idealuri, ca să le spun așa, dar ele trebuie aplicate în teren. Pentru că una e ce-ți dorești și ce pregătești, dar răspunsul o să vină în teren, răspunsul îl vom avea la Campionatul European. 

Noi ne-am dori în primul rând o competitivitate mai mare. Și putem compara cu ce s-a întâmplat la ultima competiție internațională de anvergură, Campionatul Mondial de anul trecut, din Japonia. Am vrea să fim mai competitivi, mai agresivi pe jocul de apărare și, normal, pe jocul de atac să avem mai mult echilibru, mai multe jucătoare care să-și aducă aportul la finalizare. O mai mare implicare. Și sunt optimist că vom avea și răspunsurile, după scurtul timp în care am putut lucra cu echipa.“

Bogdan Burcea ne-a spus și el că „a fost foarte greu, într-un timp atât de scurt, să imprimăm o notă aparte în toate fazele jocului. Însă am mizat pe faptul că au revenit aceste sportive care au lipsit anul trecut din cauza situației de la Brașov, că alte sportive au mers la precedentele turnee finale, că joacă de ceva ani împreună. Mici ajustări există, însă maniera la general nu e foarte schimbată. Există note noi, nu aș vrea să le subliniez, însă relațiile de joc, chiar dacă am mai schimbat ceva acum, există deja între fete, pentru că au deja patru-cinci ani împreună, deci nu cred că va fi asta o mare problemă. Importante vor starea de moment, exprimarea cât mai exactă a echipei.“

„Am oferit destul de mult timp chestiunilor tactice“, a continuat Licu. „Am lucrat pe așezarea echipei, pe jocul de atac, pe faza de apărare, am studiat și vom studia în continuare adversarii. Însă, știți cum e: cel mai bun antrenament este jocul.“

Ei bine, până la cel mai bun antrenament, meciul cu Germania de joi (ora 19.00), mai este foarte puțin. Într-un debut dificil, împotriva unei adversare care s-a apropiat de medalii la ultimele două turnee finale, echipa României va afla mai multe despre ea. 

**

România va juca în Grupa D, la Kolding, contra Germaniei (pe 3 decembrie, ora 19.00), Poloniei (5 decembrie, ora 17.00) și Norvegiei (7 decembrie, ora 21.30). Primele trei clasate se califică mai departe în Main Round, unde se vor alătura celor trei echipe calificate din Grupa C: Olanda, Ungaria, Serbia și Croația.

Lotul României

Din cele 22 de handbaliste care au participat la stagiul de pregătire de la București – unde echipa s-a reunit pe 22 noiembrie -, Bogdan Burcea și Robert Licu le-au ales pe cele 18 sportive cu care au făcut deplasarea în Danemarca:

Portărițe: Denisa Dedu (CSM București), Iulia Dumanska (Podravka) și Ana-Maria Măzăreanu (Gloria Bistrița).

Extreme stânga: Ana Maria Iuganu (Gloria Buzău), Nicoleta Dincă (Gloria Bistrița) și Alexandra Dindiligan (HC Zalău)

Interi stânga: Cristina Neagu (CSM București) și Anca Polocoșer (Minaur Baia Mare)

Coordonatoare: Cristina Laslo (Minaur), Eliza Buceschi (Rapid), Ana-Maria Țicu (SCM Craiova) și Andreea Popa (Minaur)

Pivoți: Lorena Ostase (CSM Slatina) și Alexandra Subțirică Iovănescu (Gloria Buzău).

Interi dreapta: Ana-Maria Savu (SCM Craiova) și Laura Popa (Rapid București)

Extreme dreapta: Laura Moisă (CSM București) și Sonia Seraficeanu (Minaur)

Crina Pintea, din cauza rezultatului pozitiv al testului pentru Coronavirus, Diana Ciucă, Alexandra Severin și Andreea Rotaru au rămas acasă. 

Grupele EURO

Primele trei clasate din fiecare grupă preliminară se califică mai departe în cele două grupe principale (Main Round). În Main Round, fiecare echipă va intra cu punctele pe care le-a câștigat celorlalte două echipe calificate – rezultatul obținut cu ultima clasată nu va conta.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.