„Important este să îți urmezi pasiunea și să nu renunți”. Ce povești ne-au impresionat la finalul unui Campionatul Mondial de Gimnastică trist pentru România

Andreea Giuclea 14 octombrie 2019

„Important este să îți urmezi pasiunea și să nu renunți”, a scris pe Facebook Marian Drăgulescu la finalul Campionatelor Mondiale de Gimnastică de la Stuttgart, o ediție tristă pentru România, care a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de anul viitor de la Tokyo atât la feminin cât și la masculin, și a reușit să califice individual doar doi gimnaști, pe Maria Holbură și Marian Drăgulescu.

E o ediție la finalul căreia rămânem cu amintirea celei mai joase clasări a echipei feminine – locul 22 din 24 -, a tristei declarații de la TVR a Denisei Golgotă după concurs – „Am avut un an groaznic. Sincer, nu ştiu ce ar trebui schimbat. Pur şi simplu, mi se pare că nu mai sunt o gimnastă pentru competiţie”, cu tăcerea și lipsa de reacție și soluții din partea Federației. Dar rămânem și cu o săptămână care ne-a încântat cu exerciții spectaculoase și cu o sumedenie de povești frumoase care ne pot inspira, la nivel individual, dar și colectiv, să nu renunțăm și să găsim modalități de a reconstrui mai departe. Așa cum spune Marian Drăgulescu, dar și celelalte povești ale sportivilor care-și depășesc limitele, de la concurs la concurs. Am selectat mai jos câteva dintre ele:

Maria Holbură

În 2016, în primul său an de seniorat, Maria Holbură a făcut parte din echipa României care a participat la concursul preolimpic de la Rio de Janeiro, ultima şansă de calificare la Jocurile Olimpice din 2016, ratată. Patru ani mai târziu, în care s-a antrenat departe de atenția publică, gimnasta de 19 ani din Constanța s-a calificat la ediția de anul viitor de la Tokyo. În calificările Mondialului de la Stuttgart nu a avut exerciții spectaculoase sau cu dificultate mare (s-a clasat pe locul 54 la individual compus), dar au fost sigure și fără ratări, spre deosebire de colegele ei de echipă. Având cel mai mare punctaj la individual compus din echipa României, a obținut a unul din locurile rezervate gimnastelor din țările necalificate. Faptul că merge la Tokyo a convins-o să nu se retragă din gimnastică, cum voia să facă după Mondiale, semn că nici ea nu se aștepta să se califice: „Această calificare mi-a schimbat decizia și o să continui. Chiar voiam să mă retrag după acest Campionat Mondial, dar acum că m-am calificat, vreau să merg la Olimpiadă”, a declarat Televiziunii Române.

Marian Drăgulescu

La aproape 39 de ani, Marian Drăgulescu a fost singurul român calificat într-o finală mondială, şi aproape de o medalie. Duminică, după o primă săritură Drăgulescu bună şi o a doua cu ezitare la aterizare, s-a clasat pe 4, cu o medie de 14.624. E același loc 4 pe care s-a clasat și la Mondialele trecute, și la Jocurile Olimpice de la Rio. La un pas de un podium care nu mai vrea să fie la României, dar care nu-l oprește pe gimnastul care a părut să privească mereu în față. „Ne vedem la Tokyo”, posta acum patru ani, după concursul olimpic de la Rio, și mulți se întrebau dacă n-ar trebui să aleagă alt drum, la aproape 36 de ani.

La Stuttgart, gimnastul cu opt titluri mondiale le-a răspuns calificându-se la Jocurile Olimpice de la Tokyo. E a cincea sa participare și un nou mod prin care ne arată cum îți poți depăşi limitele și sfida timpul: „Important este să îți urmezi pasiunea și să nu renunți”.

Locul 4 la campionatul mondial de gimnastică…pe deoparte sunt puțin dezamăgit, pentru că știu că aș fi putut mai mult,…

Gepostet von Marian Dragulescu Official am Montag, 14. Oktober 2019

 

Oksana Chusovitina

Că barierele vârstei şi timpului pot fi împinse ne arată şi Oksana Chusovitina, care la 44 de ani s-a calificat la a opta ei ediție olimpică. Cu o carieră de peste un sfert de secol şi o poveste impresionantă – o perioadă a continuat gimnastica pentru a putea plăti tratamentul fiului ei, bolnav de leucemie – longevitatea ei e o sursă de inspirație şi pentru alte gimnaste, care văd cum îți poți continua cariera după ce devii mamă într-un sport așa dur pentru corp. „Uitându-mă la ea, am înțeles că e posibil să revii”, spunea anul trecut Aliya Mustafina, și ea revenită în gimnastică după ce-a devenit mamă.

 

Roxana Popa

Născută în România, unde a început gimnastica la cinci ani, Roxana Popa s-a mutat în Spania cu familia când avea şase ani. A concurat la Campionatele Naționale, dar deși a avut cele mai bune punctaje, n-a putut urca pe podium pentru că nu avea încă cetățenie spaniolă. A reprezentat apoi Spania la Campionatele Europene de Juniaore din 2012, unde s-a clasat pe șase în finala la sărituri și pe 11 la individual compus. A participat la câteva competiții și ca senioară, dar o serie de accidentări la genunchi au determinat-o să se retragă. A avut perioade când avea dureri mergând pe stradă, așa că gândul unei întoarceri la sport era departe, povestește într-un interviu pentru site-ul Gymnovosti.

„Nu puteam să alerg, să sar, nimic. Uneori mergeam pe stradă și-mi sărea pur și simplu genunchiul. S-a operat din nou în 2017, ca să poată „merge normal din nou”, și a început recuperarea. A început să antreneze și treptat, sub ghidajul unei antrenoare, să facă din nou elemente. La Stuttgart, la doar trei luni de când a reușit să facă un exercițiu complet la sol, s-a calificat în finala la sol și a ajutat Spania să se califice la Jocurile Olimpice de anul viitor.

„Am un foc interior care arde mereu. Dar atunci eram jos și a trebuit să-mi depășesc multe frici”, mai spune gimnasta, care speră să-i dea încredere și Larisei Iordache că poate reveni după multele accidentări. „Știu că e în recuperare și că luptă pentru asta. Știu că va reuși, pentru că iubește acest sport.”

View this post on Instagram

LOS SUEÑOS SÍ SE CUMPLEN 🤩 Simplemente… WOW. Aun sigo alucinando… Me parece increible estar viviendo esto de nuevo, y vivirlo de verdad, sin pensar sino sintiendolo. En tan poco tiempo pasar de hacer gimnasia por felicidad, por disfrute, a estar en este mundial clasificatorio, y sintiendome mejor que nunca, fuerte, con confianza. Vuelvo a ser yo. Ha sido en corto, no he estado al 100%, me ha faltado tiempo y preparación, he hecho todo lo que he podido por mi equipo. Pero todo da sus frutos y podemos decir que dejamos muy claro nuestro objetivo, y ya podemos decir QUE LO HEMOS CONSEGUIDO. Hemos hecho historia 🇪🇸. Y para colmo como no era suficiente hacer historia como equipo, también he marcado individualmente la misma conaiguiendo la final de Suelo, sacando todo con prisas, y puf, no soy capaz de expresarme 😹 estoy orgullosa de todo lo que he conseguido, a pesar de mi desastre en barra, las demas 3 notas han entrado como las mas altas para el equipo, y me hace inmensemente feliz, tenia cierto miedo a no poder hacer lo suficiente por ellas, que tanto han trabajado y tanto merecian este objetivo… ahora a coger aire y a seguir! Gracias de corazón a TODO el mundo 🙏🏻 que ha sufrido confiado y apoyado a estas mujercitas en nuestra lucha, papis mamis familires aficion, clubes gimnastas entrenadores jueces… ♥️ COMIENZA LA PREPARACIÓN DE TOKIO 2020, todas somos una. 💫 (videos de mis 3/4 ejercicios, mejor que no esté la barra asi no os traumatizais ✌🏻😹)

A post shared by Roxana Popa (@roxanapopa97) on

Simone Biles

Dincolo de noile recorduri pe care le-a bifat Simone Biles la ediția de la Stutgart, unde a bifat cele mai multe medalii din istoria Campionatelor Mondiale, 25, și cele mai multe titluri mondiale, 19, și unde a câștigat cinci medalii de aur din șase puse în joc, ce e incredibil și fascinant la gimnasta de 22 de ani e modul în care doboară aceste recorduri. Modul în care câștigă. Modul în care rescrie istoria și redefinește limitele unui sport atât de dificil. În care redefinește ce e posibil și ce e imposibil. Modul în care domină concursurile, câștigând de fiecare dată la distanță considerabilă, în care de multe ori nu lasă în joc decât lupta pentru argint și bronz, în care ești sigur că o să câștige și dacă o vezi ieșind din chenarul covorului. Modul amețitor și sfidător-de-gravitație în care se răsucește și se înalță și se rotește în aer. Modul în care hipnotizează spectatorii și lipește toate privirile de ecranele televizoarelor și te lasă numărând în gând și întrebându-te dacă e real ce tocmai ai văzut. Pentru că face totul să pară atât de ușor, dar știi că e de fapt foarte dificil. Gimnastica ei este atât de fermecătoare și de impresionantă încât nu poți s-o analizezi, ci doar s-o privești din nou și din nou și din nou.

Așa cum scrie jurnalista Dvora Meyers: „Oricât de impresionante sunt, nu mai mă uit la Biles să văd dacă va doborî noi recorduri. Mă uit să văd cât de sus sare, cât răsuciri poate îngloba în salturile ei, frumsețea formelor pe care le crează cu corpul ei, și cum împinge limitele imposibilului. Simplu spus, sunt fascinată de gimnastica ei.”

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.