Islanda elimină Anglia de la Euro! Islandezii au intrat în Tărâmul Viselor și nu se mai lasă scoși de aici!

Andrei Năstase 27 iunie 2016

După astfel de partide istorice, toată lumea se întoarce către fotbal cu o întrebare: a fost asta cea mai mare surpriză din istoria jocului? Probabil că nu, dar cui îi mai pasă!

Metaforele ziariștilor vor părea nesărate, comparațiile vor fi caraghioase – populația Islandei este egală cu populația orașului Leicester, ni s-a spus, dar Islanda merită să fie privită, măcar pentru câteva zile, proaspăt: o reușită remarcabilă, care face un imens favor fotbalului și sportului în general.

Condusă de Anglia încă din startul meciului, după ce Rooney a marcat din penalti, Islanda a revenit absolut inspirațional, a lovit de două ori (prin Sigurdsson și Sigthorsson) și a răsturnat orice calcul al hârtiei: Islanda, nu Anglia, va juca contra Franței în sferturile de finală ale Campionatului European!

Dar izbânda insularilor nu e un miracol, ar fi păcat să o tratăm așa. Un rezultat imens (miraculos, dacă preferi) nu trebuie să ascundă revoluția din fotbalul islandez, planificarea obsesivă a celor doi antrenori de pe banca tehnică, sau munca teribilă a tuturor jucătorilor de care întreaga suflare fotbalistică s-a îndrăgostit fără rest (inclusiv comentatorii televiziunilor britanice). Naționala Islandei are acum milioane de noi fani așezați cu entuziasm lângă cei 300.000 de suporteri nativi ai micuței insule din nordul Europei.

Ronaldo, care i-a criticat dur pe islandezi după un 1-1 pe care mulți l-am tratat superficial, ca pe-o excepție, își înghite probabil cuvintele. Islanda nu e o excepție, e un exemplu.

În Anglia, România și alte țări care așteptau mai mult de la fotbaliștii lor, Islanda va fi exemplul facil de tipul „ăia cum au putut?”, „ei de ce n-au obosit?”. Dar întrebările sunt forțate, căci răspunsurile la întrebările de mai sus există deja.

Basmele nu apar chiar întâmplător, fără asistența oamenilor inspirați, ca cei din conducerea sportului islandez, sau inspiraționali, cum sunt jucătorii care-au reprezentat mai întâi Islanda, mai apoi jocul de fotbal.

Iar acum va fi greu să învățăm numele acestor eroi osteniți care s-au prăbușit unul în brațele celuilalt la final de meci; va fi imposibil să le reținem poveștile individuale, dar isprava lor colectivă va rămâne cu noi pentru multă vreme.

Puternic răscolită, frumoasa și promițătoarea generație a Angliei se va întoarce în Regat învinsă, iar media (și mai ales social media) nu va rata ocazia unor ironii usturătoare: #Engxit va fi deveni probabil hashtag peste noapte, căci Islanda a oprit drumul european al Angliei.

Și chiar dacă bucuria islandezilor e contagioasă, în urma Angliei rămân câteva regrete: parcă prea des suferă suporterii englezi dezamăgirea marilor așteptări înșelate de niște jucători sufocați tocmai de presiunea de acasă și de prea multă dorință. Ceva asemănător a spus și Roy Hodgson, pentru televiziunile britanice, la câteva minute după ce și-a prezentat, cu demnitate, demisia de pe banca Angliei: „Nu am avansat în turneu atât de mult cât ne-ar fi stat în putere, iar lucrul ăsta este inaceptabil.”

Din tabăra cealaltă, Sigurdsson a recunoscut și el că cele două goluri ale echipei sale i-au năucit pe adversari: „Cred că s-au panicat puțin după golurile noastre. A fost un șoc pentru ei.”

Și cine să-l contrazică pe marcatorul Islandei, dacă ne amintim că Anglia a avut peste 70 de minute la dispoziție să egaleze, dar Rooney, Kane și ceilalți s-au repezit spre poarta adversă de parcă din meci mai erau câteva secunde. În loc să construiască cu calm, englezii au atacat pe întuneric, fără idei și fără direcție. E greu de crezut că Germania sau Italia ar fi căzut în bezna asta, dar Franța, în sferturile de finală, nu e ferită de acest pericol.

Până atunci, însă, noaptea (și turneul) aparține Islandei.

***

Nu puteam încheia fără vocea acestui Euro, comentatorul islandez care a devenit faimos după reacția sa din meciul cu Austria, cu care a cucerit inimile fanilor. Numele lui este Gudmundur Benediktsson. Iată-l mai jos, din nou dezlănțuit, în două ocazii diferite. Cu tot cu traducerea de rigoare 🙂

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.