Nici tu nu te-ai așteptat la asta, nu-i așa? Dar Serbia și Elveția ne-au dat un meci pe cinste!

Danny Coposescu 22 iunie 2018

Serbia vs Elveția nu e tocmai un clasic al fotbalului. Sigur, prima e blindată cu tineri promițători și veterani consacrați, în timp ce a doua are abonament la Cupa Mondială de vreo 12 ani. Chiar și așa, din meciul ăsta păreau să lipsească sarea și piperul.

Cel puțin până afli că puzderia de conflicte din Balcani s-a mutat în Alpi. Antrenorul Vladimir Petkovic e bosniac, iar căpitanul Granit Xhaka nu e singurul care își ia foarte în serios rădăcinile kosovare. Piciorul pe care se sprijină Shaqiri înainte să expedieze vreo rachetă e încălțat într-o gheată inscripționată cu steagul statului contestat de Serbia. Echipa sârbă cu siguranță a recunoscut provocarea. „Dacă iubește Kosovo atât de mult, de ce nu joacă acolo?‟

Poate pentru că, în tricoul elvețian, Shaqiri are șansa să strălucească pe cea mai mare scenă, cum a făcut-o în seara asta.

Serbia 1-2 Elveția

Inițial, Serbia și Mitrovic (în particular) păreau că-i vor face pe adversari să regrete motivația suplimentară pe care le-au dat-o. Atacantul împrumutat de Newcastle la Fulham a răspândit teroare între fundași. Fabian Schär nici n-a mai îndrăznit se apropie de el după ce a fost pur și simplu maltratat în primele cinci minute. Când Tadic a săltat o centrare apetisantă în careu, era clar cine o să ajungă la ea.

Forțele creative ale Elveției au șomat inofensiv în prima parte, ținute sub supraveghere atentă de Milivojevic și Matic. Iar Milinkovic-Savic și Tadic s-au putut desfășura în voie pe flancul drept, unde Rodriguez a rămas mereu izolat. Nici fazele fixe n-au fost mai liniște pentru apărarea lui Petkovic, care a intrat la pauză cu un singur gol încasat doar datorită unei ratări incredibile din partea lui Tosic. Au fost momente când ne-am gândit, nu fără griji, că Serbia e adversara României în Liga Națiunilor.

Dar sârbii au reprodus perfect prestația din victoria cu Costa Rica, cu bune și cu rele. În a doua repriză, au făcut doi pași înapoi și i-au invitat pe adversari la joc. Și aceștia nu-s obișnuiți să refuze, cum au demonstrat-o și împotriva brazilienilor. Elveția are personalitate din toate privințele. Ocaziile au început să se strângă la poarta lui Sommer, numai bine pentru a pregăti momentul exploziv al lui Xhaka. Am văzut deja șuturi care mai de care mai frumoase în Rusia, dar niciunul izbit cu atâta venin ca cel prin care s-a făcut 1-1. Tenta politică din bucuria mijlocașului de la Arsenal a condimentat și mai mult o partidă frenetică și imposibil de distractivă.

Suporterii din stadionul Kaliningrad s-au uitat ca la un meci de tenis, mutând privirea când într-o parte, când în cealaltă. Servește Shaqiri cu o bombă care era cât pe ce să ciobească articulația barelor; Mitrovic ar vrea să vină cu returul, dar traumatizatul Schär și-a luat întăriri. A fost nevoie și de Lichtsteiner pentru a-l urni (neregulamentar) din loc pe vârful sârb, dar asistentul video a uitat să-l atenționeze pe Felix Brych, căruia ar fi trebuit să-i ajungă propria pereche de ochi.

Drama s-a ținut lanț până în minutul 90, când a venit momentul celui poreclit „Power Cube‟. Nu-i clar de ce Tosic a ținut neapărat să se întreacă la proba de sprinturi cu Shaqiri – ca în cazul lui Mitrovic cu mingile înalte, e evident cine va ieși învingător. Toată arena și-a ținut respirația în așteptarea unei finalizări care a venit cu un calm uimitor, dat fiind contextul.

Extazul lui Xhaka, Shaqiri și a colegilor spune totul despre dedicarea lor față de tricoul elvețian, oricare alte simpatii ar mai avea.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.