No Salah, no party: Egiptul pierde agonizant cu un Uruguay salvat de defensivă

Danny Coposescu 19 iunie 2018

De dimineață, BBC ne-a pregătit un meniu tare apetisant. Pentru felul principal, o știre că Mohamed Salah e apt de joc contra Uruguay, cu o garnitură de material special pe Luis Suarez. Doi dintre cei mai prolifici atacanți din lume, ambii trecuți pe la Liverpool, față în față pe cea mai mare scenă din lume. Dacă mai pui la socoteală și terenul – stadionul excentric din Ekaterinburg, cu două tribune temporare enorme construite special pentru turneu – n-aveai cum să nu-ți freci palmele.

Până la urmă, Salah și umărul său au rămas în siguranță, pe bancă. Iar dacă există undeva vreo dovadă că Luis Suarez a făcut un meci mai slab ca ăsta, trebuie să fie ascunsă undeva într-un seif secret. Apărarea a dominat timp de 89 de minute. Așa că se cuvine ca tocmai Jose Gimenez, un fundaș, să decidă rezultatul în cel de-al 90-lea.

Egipt 0-1 Uruguay

Chiar și fără doza de speranță injectată de Hector Cuper la conferința de presă, numele lui Salah ar fi fost oricum un refren obsesiv, atât pentru comentatori, cât și pentru fani. Cu atât mai mult cu cât atmosfera din stadion te-ar fi putut convinge că ești în Egipt. Plini de entuziasm și de bucuria momentului, prestația suporterilor a cam depășit tot ce s-a văzut pe teren.

Uruguay reprezintă un paradoxu tipic în fotbal: surpriza pe care toată lumea o anticipează. Majoritatea experților îi dau șanse să ajungă de la sferturi în sus. Dar după ce-au arătat astăzi, câțiva s-ar putea să-și schimbe previziunile. Din primul moment, a fost evident că cineva a uitat să umple rezervoarele și că echipa lui Oscar Tabarez nu poate ieși din viteza întâi. Nimeni n-a demonstrat asta mai bine decât Luis Suarez, care a fost un fel de Medusa. Parcă doar din priviri a reușit să împietrească fiecare fază promițătoare din apropierea sa, chiar și de la trei metri de poartă în prima repriză.

La mijloc, fanii lui Juventus și Inter nu-i vor fi recunoscut pe Rodrigo Bentancur și Matias Vecino, care au stat mai mult cu fața spre propria jumătate. Aici trebuie menționată așezarea ca la carte pentru care e cunoscut Cuper. Elneny, Hamed și apoi Morsy au închis cu lacătul toate spațiile. S-a vorbit mult despre perechea defensivă a lui Atletico, Gimenez și Godin. Dar cel puțin la fel de impresionanți au fost băieții lui West Brom, Gabr și Hegazi, care au sufocat atacul de cinci stele al adversarilor. Mai mult, pentru perioade considerabile, Egiptul a dictat un ritm mult mai vioi și s-a aventurat în atac.

Fără mult succes însă, previzibil dată fiind lipsa lui Salah. Ceea ce n-a fost o combinație grozavă pentru capitolul estetic al partidei. Asta l-a deprimat atât de tare pe Jonathan Pearce încât comentatorul de la BBC a început să se plângă de pase greșite, locurile goale din tribună și de vreme. O lovitură liberă trimisă în bară de Cavani l-a mai înviorat, numai bine pentru ceea ce avea să urmeze.

Defensiva lui Cuper nu primește gol des, dar când o face, sunt șanse de 75% să fie dintr-o centrare. Fundașii săi trebuie să se aplece ca să intre în cameră, dar au o problemă cronică când mingea e săltată cum trebuie în careu. Lui Carlos Sanchez i-a luat o veșnicie să-și regleze tirul. Din păcate pentru egipteni, a reușit s-o facă tocmai în ultimul minut. Iar Gimenez a fost acolo pentru a-i scuti pe colegii din atac de criticile care ar fi urmat inevitabil. 

Golul l-a ridicat în picioare pe Oscar Tabarez, care suferă de neuropatie și se deplasează greu cu un baston. Iată dovada că „echipa națională îi dă vitalitate‟, în cuvintele lui Godin. După un început greoi, exact de asta are nevoie și Uruguay, care împarte acum locul întâi cu Rusia în grupa A.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.