Nu-i prea devreme să vorbim despre egalul cu Franța, din meciul de debut de la Euro 2016

Îmi place să descopăr, la aceste gale fastuoase organizate de UEFA, figurile foştilor mari fotbalişti ai lumii. Pentru că trecutul nu ni-l poate lua nimeni, alătur chipului lui Lizarazu, de pildă, Europeanul din 2000. Am fost şi noi acolo. Trezeguet, cu mutra lui de bărzoi care ştie prea multe, mă aduce înapoi în ’98, când francezii câştigau trofeul în faţa unui Ronaldo împuţinat. Şi-atunci eram pe acolo, mai ştiţi? Apoi, este Gullit. Gullit nu-mi stârneşte decât emoţia gumelor Final, să trecem peste Gullit.

Sâmbătă seară, chiar înainte să înceapă Singur Acasă 2, ne-au fost extrase adversarele pentru Euro: Franţa, Elveţia, Albania. Nu e nici greu, nu e nici uşor cu ele. Dar mai important decât nivelul de dificultate al acestei grupe este şansa. Şansa de a conta, cu adevărat, din nou. Pentru că, ştiţi, fotbalul nostru a avut parte de o groază de momente zero. Dacă era să ne luăm după Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, de exemplu, nu era niciun bai dacă nu ne-am fi calificat pentru Franţa. E ok, l-am adus pe Iordănescu, avem ca obiectiv Campionatul Mondial din Россия, 2018. După tragerea la sorţi, de altfel, tânărul lider a avut şi un scurt comentariu interesant. Răzvan Burleanu, Romanian Football Federation (FRF) president: „We are satisfied with the draw. I personally wanted to avoid France”. Dânsul voia să evite, da? Eschiva rămâne, așadar, să recunoaştem, cel mai important skill pentru a conduce fotbalul românesc. O grupă formată exclusiv din ţări-insulă ar fi fost preferabilă acesteia, n’est pas? În fine, iată-ne, totuşi, aici, live de la Paris. În loc să construim echipe şi atât, putem şi noi, finalmente, să construim şi *să jucăm*, în acelaşi timp.

Domnul Radu Cosaşu scria zilele trecute următoarele cuvinte, care mi-au dat fiori: Cine vă spune că turneul final va avea loc? Aşa cum arată lumea azi, ne putem permite o asemenea certitudine? Oricât am iubi fotbalul, trebuie să admitem că dl. Cosaşu are dreptate. Dacă ne oprim un pic din toate, chiar are. Însă nici măcar pesimismul unui scriitor pe care îl iubesc nu mă va opri din a face calcule şi pronosticuri.

România trebuie să se bată pentru locul 1 în Grupa A. Nu pentru că este o grupa convenabilă neapărat, ci pentru că putem juca suficient de bine pentru a câştiga măcar două meciuri din trei.

Vom începe pe 10 iunie, la Paris. Jucăm în primul meci cu Franţa, de faţă cu peste 80 de mii de oameni. Cum va fi acest meci? Ce se va întâmpla cu noi după ce nea Puiu şi Didier Deschamps îşi vor ura tradiţionalul şi ipocritul “Mult noroc!”? Vom face egal, desigur. Iar jucătorii-cheie vor fi cei enumeraţi mai jos.

Tătăruşanu. Va fi împlinit 30 de ani până la ora meciului. Când a trecut timpul, Doamne? O duce bine la Fiorentina, este unul din puţinii jucători români care ar avea loc la orice Naţională din lume.

Raţ. În 2002, a debutat pentru România pe Stade de France, chiar împotriva Franţei. Acum, el e cel mai experimentat jucător pe care îl avem. Cine să îi ia locul de titular? Două-trei generaţii au încercat să revendice postul de extremă-stânga, dar căpitanul a rămas acolo.

Vlad Chiricheş. Napoli e sus în clasament, dar el nu prinde mereu echipa. Cred că va face un turneu bun.

Gabi Torje. Cu Torje e mai complicat. Dacă ar avea de ales între a-l titulariza pe Torje şi a juca în 10 oameni, nea Puiu ar trebui să se decidă greu. Măcar atât ne datorează: niște dubii că Torje merită să joace titular pentru România. Deşi face furori la Os..Osma..Osmanlispor, Torje va trebui să îşi ridice jocul dacă vrea să îi ia faţa lui Adi Popa.

Lucian Sânmărtean. Cu toţii sperăm să fie convocat şi să joace. Acum niște ani, când i s-a sugerat că Dorinel nu mai trebuie convocat, că nu mai poate, iată ce a spus nea Piţi într-unul din rarele momente când nu a fost banal: “dar poate Naţionala nu are nevoie ca Dorinel Munteanu să joace 90 de minute. Poate Naţionala are nevoie ca Dorinel să joace 20 de minute”. La fel sper să se întâmple şi cu Sânmărtean. Următoarele 6 luni vor fi decisive pentru cum îşi va termina cariera.

Budescu & Andone. Sunt de-a dreptul nerăbdător să-i văd jucând la Europene. Nu neapărat împreună, dar să joace. Marica probabil nu va fi. Keşeru a ales Ludogoreţ. Stancu joacă la retrogradare cu Genclerbirligi. Trebuie ca Budescu şi Andone să fie jucătorii câştigaţi pentru Mondiale. Oricâte meciuri am câştiga şi oricât de mult am înainta la acest Campionat European, aceştia doi trebuie să înscrie! În Rusia 2018, Budescu va avea 29 de ani, iar Andone, 25. Amândoi pot juca la echipe mai bune decât Astra, respectiv Cordoba, după acest European.