„Partea mentală se antrenează la fel cum ne antrenăm tactic sau fizic”. Interviu cu Cristian Fota, mental coach-ul din stafful României

[Corespondență din Castello]

La Campionatul Mondial din Spania, din staff-ul Naționalei feminine de handbal face parte și Cristian Fota, mental coach și fondatorul programului “Supermind”, prin care ajută sportivii și echipele să se întărească pe plan mental, un program pe care îl urmează și Crina Pintea din 2019 și despre care handbalista ne-a vorbit aici. 

Înainte de meciul cu Olanda, Cristian Fota ne-a vorbit despre felul cum lucrează cu jucătoarele la acest turneu, ce obiective și-a propus, cum măsoară progresele și cum se raportează la presiune, așteptări și greșeli. 

Povestește-ne un pic despre rolul tău în echipă și cum lucrezi cu jucătoarele, ce obiectiv v-ați propus?

După ce am stabilit să facem lucrul ăsta împreună, am construit un flow pe care să mergem, având în vedere această competiție, și am început să lucrăm conform acestui flow. Fetele au răspuns foarte, foarte bine. Obiectivul principal a fost să construim un grup, un grup puternic, unit, care să poată să atingă un nivel de performanță ridicat în competiția la care participăm acum. Am început în direcția asta, a fost principalul obiectiv de când am început să lucrăm împreună.

În sesiunile noastre individuale și discuțiile de grup pe care le-am avut, fetele au fost la maxim. Au fost foarte concentrate, tot timpul prezente. Din perspectiva mea, lucrul ăsta s-a văzut și în antrenamente, pentru că nivelul de concentrare pe care l-au obținut la antrenamente a fost în permanență unul ridicat și asta mă bucură foarte tare, pentru că partea mentală se antrenează la fel cum antrenăm tactic sau fizic.

Și important a fost că, în jocurile pe care le-am avut, lucrul ăsta s-a văzut. S-a văzut că au fost tot timpul acolo, chiar dacă în dinamica jocului apar și lucruri mai puțin bune, au fost foarte multe lucruri bune și asta ne-am propus.

Ce observi într-un meci ca aspecte pozitive, ce te mulțumește?

Pe mine mă mulțumește în primul rând când le văd că, de la început, intră în starea de performanță, cum o numim noi și e foarte important cât reușesc să o mențină în timpul jocului, pentru că peste ea tot timpul apar factori care pot crea dezechilibre. Sigur că se întâmplă, și s-a întâmplat, dar cu cât diminuăm mai mult aceste situații în care apar aceste dezechilibre și cu cât știm să gestionăm în momentul în care acestea apar și să revenim în această stare, cu atât vom putea să atingem un nivel de performanță mai ridicat.

Prin nivel de performanță, la ce te referi?

Prin nivel de performanță, mă refer la tot ce duce în direcția asta. Ca să atingi nivelul tău de competență maxim, ai nevoie de un proces prin care să treci, în primul rând la nivel mental, ca să poți să-ți accesezi calitățile, abilitățile, tot ce ține de partea tactică, poziționare în teren, de tehnic, chiar și fizic. Să poți să-ți accesezi la maxim abilitățile fizice, ai nevoie să vii de undeva. Nivelul de încredere înseamnă iarăși performanță. Să putem să menținem un nivel de încredere ridicat, pe cele două direcții, pentru că este vorba de încrederea în fiecare jucătoare și de încrederea lor unele în celelalte. Și asta ne dorim să o ducem la un nivel foarte, foarte ridicat.

Încrederea a lipsit uneori în echipă, în istoria recentă.

Eu m-am orientat foarte mult pe prezent, ca să putem să construim de la momentul de start pe care l-am avut, cu acest lot, despre care eu am o părere extraordinară, le-am spus și lor. Întotdeauna există și mici scăpări, sunt inerente, apar în orice fel de situație, dar în proporție de 90%, fetele au reacționat foarte, foarte bine. Chiar făceam o analiză la tot ce s-a întâmplat până acum, am avut momente de maxim pe care tot timpul le-am împins spre și mai mult.  Am atins un nivel de maxim în primul meci, un nou nivel de maxim în al doilea meci, urmând ca în al treilea într-adevăr să atingem un nivel de maxim. Meciul cu Norvegia fost un meci de uzură, care ne-a solicitat pe toate planurile, însă din perspectiva mea au fost la maximum din ce putem acum, la nivelul ăsta. Chiar și în a doua repriză, au fost situații în care am reușit să ieșim dintr-o stare mai puțin bună și să avem capacitatea să creăm lucruri care să ne ducă într-o direcție bună.

Acum, că în dinamica jocului, apar și erori, ele fac parte din sport, din orice sport, și important e să ne pregătim ca să diminuăm, pentru că nu știu dacă există vreo echipă de handbal sau de alte sporturi unde totul este perfect de la început la sfârșit și toate jucătoarele fac totul perfect și nimeni nu face o eroare în joc.

Așa stau lucrurile și așa vom face în continuare: vom porni de fiecare dată de la maximul pe care l-am avut ca punct de start, pentru ceea ce urmează, și vom duce lucrurile la un nivel superior, atât cât se poate. Asta ne propunem mereu, să creștem tot timpul, ca să mergem în direcția în care am zis, să atingem un nivel de performanță ridicat pe care toată lumea de aici și-l dorește. Toată lumea, niciun dubiu.

Cât de important e să păstrați nivelul de încredere după înfrângeri, cum a fost cea cu Norvegia, de exemplu? Și cum faceți asta?

E esențial. Ne vedem, discutăm, analizăm. Eu merg foarte mult pe feedback pozitiv, pentru că lucrurile pe care le facem mai puțin bine le știm, e clar. Jucătoarele sunt foarte corecte cu ele și știu când ceva nu merge bine. De asta e foarte important să capitalizăm tot ce construim și tot timpul să mergem mai sus, pe plus, să căutăm soluții, variante care să ne ducă mai sus și care să ne ajute să performăm.

E foarte important să vedem și ce facem bine, pentru că există acest obicei, această oarecum tradiție, să ne uităm doar în direcția aia și să luăm doar acea parte, ceea ce nu e din punctul meu de vedere constructiv și nu e sănătos. E clar că sunt lucruri foarte bune pe care le facem și care ne ajutăm să mergem înainte și ne dau și forța și energia să putem să generăm schimbări acolo unde vrem să facem lucrurile mai bine.

Istoria de rezultate bune făcute în trecut de echipa națională de handbal vine cu o presiune, o simt jucătoarele?

Noi bineînțeles că am discutat despre factorul presiune, și eu zic că am elucidat oarecum partea asta. Adică am înțeles împreună că este ceva bun să-ți dorești să atingi un nivel de performanță ridicat, în niciun caz să vedem și să simțim lucrul ăsta ca pe un bolovan pe care-l avem în spate și din cauza căruia nu putem să facem pași spre un nivel de performanță înalt. E foarte bine, e minunat că avem performanțe în direcția asta, care pot fi un reper, care pot fi inspirație, care pot crea un precedent, un model, un nivel de dorință, de motivare. Cam asta e ideea cu rezultatele foarte bune obținute înainte.

Și care creează și așteptări mari.

Da, și aici așteptările pot fi și ele dimensionate corect. Sigur, fiecare e liber să-și creeze orice fel de așteptare dorește și la orice nivel. Însă, dacă mă întrebi pe mine, eu zic că este un nivel de dorință foarte ridicat de a le vedea pe fete că fac performanță, de a ne bucura de performanță, de a simți forța echipei, puterea ei – la nivel de România, și de presă și de spectatori și de fani. E un sentiment aparte, foarte frumos, pe care e clar că toată lumea și-l dorește. Și de aici vine oarecum acea așteptare, pe care eu mi-aș dori ca toată lumea s-o mențină la nivel de dorință, pentru că se muncește în sensul ăsta. În direcția asta facem lucruri, să ajungem acolo, să reușim și să ne bucurăm cu toții.

Și simți că jucătoarele reușesc să interiorizeze asta ca pe o presiune pozitivă?

Da, pentru că lucrăm la asta și s-au reglat multe lucruri în perioada asta. Eu simt asta, încă o dată, le simt foarte bine, îmi place foarte tare grupul, sunt foarte mulțumit de ceea ce au făcut, și din discuțiile noastre, și din ce văd. E foarte important ca ceea ce spunem că facem să și facem și asta se întâmplă. E clar un trend crescător, asta se vede, se simte la antrenamente, la meciuri. Avem tot timpul o strategie din punct de vedere mental, noi știm exact ce facem, cum facem, de ce facem, la ce ne ajută, pentru ce facem și în ce direcție vrem să mergem. Asta se întîmplă la fiecare antrenament, lucrul ăsta se antrenează ca să-l putem să-l luăm cu noi la meciuri, să-l utilizăm în timpul jocului.

Care crezi că e potențialul acestei echipe?

Potențialul e foarte mare. Personal, cunoscându-le pe fete acum și văzând cum reușesc să capaciteze și să implenteze lucrurile și să muncească pentru asta la fiecare antrenament, pot să spun că mergem și jucăm fără niciun fel de emoție cu orice echipă de la campionatul ăsta. Asta e părerea mea. Cum am spus, suntem pe un flow, lucrăm în direcția de a ajunge foarte sus și potențialul e unul foarte mare.

Cum vezi discuția legată de mentalitatea de învingător, despre care se spune că lipsește sportivilor români?

Eu văd că se poate construi și că ține foarte mult de noi să putem să implementăm acest concept la adevărata lui valoare. Ține foarte mult de ce facem în antrenament, de cum ne pregătim pentru asta, de felul în care reușim să gestionăm momentele mai puțin bune; chiar și cele bune, pentru că ambele pot crea niște dezechilibre. Și cu cât reușim să păstrăm echilibrul și un mediu ambiental pentru performanță în jurul echipei, cu atât mentalitatea de învingător se va implementa mai repede și lucrăm la ea să devină din ce în ce mai solidă. Ea există și acum, dar avem nevoie să fie mai solidă în viitor.

Și cum o definești?

O definesc ca pe un mindset care tot timpul este în mintea jucătoarelor, și anume: suntem aici să dăm maxim și să câștigăm meciul. Și cu siguranță, orice meci pe care-l vom avea, sau pe care l-am avut, am fost tot timpul în direcția asta. România a mers să câștige. Și pentru asta facem tot ce ține de noi.