Patru din patru: Premier League s-a întors în Europa! Și făcând asta, echipele din Anglia au trimis fotbalul german în ședință

Andrei Năstase 14 martie 2019

„Vacanță la Munchen“ – asta a scris portarul Alisson în susul paginii lui de jurnal. Mai jos, câteva rânduri despre cumințenia din tribune – zici că suntem la City! -, ploaia din cer – zici că suntem acasă! – și plictiseala din propriul careu: „Un singur șut pe poartă toată seara?! Acest van Dijk o să-mi ia curând și pâinea“, a mai notat brazilianul, chiar înainte de revenirea în Insulă, unde fotbalul s-a întors și el în zilele lui bune. După mai mulți ani prăfuiți, în care cluburile din Spania, dar și Bayern sau Juve au fost nelipsite din fazele finale, Premier League trimite acum patru echipe în ultimele opt. Și dacă Spania n-are niciun motiv de îngrijorare, Germania le are pe toate.

*

Pentru prima dată din 2006 încoace, Germania nu are o echipă în sferturile de finală ale Ligii Campionilor; pentru prima dată din 2011 încoace, Bayern lipsește de aici. Și aceste trei meciuri directe contra echipelor englezești au oferit și ultima dovadă că Bundesliga – dar și echipa națională – are nevoie de un plan mai proaspăt. Încă o discuție despre regulile de finanțare ale cluburilor ar fi prea puțin, de vreme ce tema asta e deja consumată: cluburile vor libertate mai mare, fanii vor tradiție. Iar în Germania, puterea e încă în mâinile suporterilor, oameni care vor recunoaște fără probleme că echipele din Premier League sunt mai bogate, dar vor spune răspicat că asta nu va scuza până la capăt acest 3-0 la general. Golaverajul? 17-3 pentru insulari!

Absolut previzibil, City s-a uitat de foarte sus la Schalke (10-2 la total), dar marile dezamăgiri au venit de la Dortmund și Bayern, bătute simplu de Tottenham (4-0 în dubla manșă) și Liverpool (3-1 la Munchen, după 0-0 în Anglia). Și-n vreme ce BVB va putea da vina pe neșansa ratărilor, Bayern trebuie să accepte că n-a îndrăznit, n-a putut și n-a meritat mai mult. Că iarăși au fost multe absențe și că primul gol a venit pe o altă greșeală individuală – astea au fost probleme recurente și-n ultimii doi ani, când Real Madrid a primit o serie de cadouri generoase în dublele cu Bayern. Că al doilea gol al lui Liverpool a venit din corner, tocmai când Bayern încerca să lege ceva în terenul advers? Și asta va conta prea puțin. Ce va rămâne e senzația că, după mulți ani de mare forță, Bayern n-a mai reușit să-și pună sub presiune adversara din Europa: un singur șut pe poartă în 180 de minute de fotbal va fi și un compliment pentru structura defensivă a lui Liverpool, dar trebuie să fie și ultimul indiciu că Bayern nu mai este de speriat. Or asta îi va speria teribil pe cei din conducerea unui club obișnuit nu doar cu liniștea de acasă, dar și cu ambițiile europene.

Niște ambiții pe care Jurgen Klopp, ajutat de câteva investiții foarte serioase (numai Alisson a costat vreo 80 de milioane de euro, aproape dublu față de cel mai scump transfer din istoria lui Bayern), le-a așezat, în ultimii doi ani, lângă marele vis al unui titlu intern: de 29 de ani n-a mai câștigat Liverpool titlul în Anglia. Și din 2005 – acea Ligă a Campionilor câștigată dramatic, de la 0-3, în fața lui Milan – n-a mai câștigat un trofeu european. Acum, Liverpool e din nou aproape de ambele, iar Klopp poate fi mulțumit: grozavul sezon european de anul trecut (finală pierdută cu Real) n-a fost o excepție, iar cursa pentru Premier League e la fel de echilibrată ca cea pentru Bundesliga. Marea diferență? Titlul din Anglia o să vină cu greutatea puterii confirmate în Europa; dincolo, cel din Germania își va pierde și mai mult din valoare. Dacă-l va recâștiga Bayern, după această revenire spectaculoasă din ultimele luni, nimeni nu se va da peste cap de bucurie. Ok, poate două tumbe, pentru necazul adversarilor, dar nimic mai mult. Dacă-l va câștiga Dortmund, petrecerea va ține câteva săptămâni, poate chiar o întreagă vacanță de vară, dar apoi și Borussia își va aminti că a fost o perioadă, acum vreo șase ani, când BVB ar fi băgat spaima în orice echipă din Anglia. Acum…

*

Comparația cu Anglia fotbalistică va fi tema principală pentru ziarele de sport din Germania, măcar până la vară. Fotbalul german încă produce o mulțime de talente, dar la fel face, în ultima vreme, și cel englez. Și-n timp ce die Mannschaft a intrat într-o curbă periculoasă, cu un schimb de generații dificil și îngrijorător, pentru că tinerilor de azi, oricât de talentați, le lipsesc multe calități pe care Lahm, Schweinsteiger și Müller, Hummels sau Boateng – ultimii trei îndepărtați recent – le-au demonstrat ani la rând, englezii dansează pe ritmurile revenirii naționalei lor în fotbalul mare. 

Tendința e clară. Și tocmai direcția în care se îndreaptă lucrurile îi va îngrijora pe nemți. Franța are o națională excelentă, Spania are mereu o mână pe trofeul Champions League (acum s-ar putea să fie mâna lui Messi), Italia îl are pe Ronaldo, Olanda are o nouă gașcă care arată impresionant. Germania, în schimb, are două mari șantiere începute – noua națională și noul Bayern Munchen, căci adesea merg împreună -, dar ambele sunt abia în faza de proiectare. Lucrurile bune arătate sezonul ăsta (cu generozitate) de Dortmund par, dacă le așezi în context, doar drăguțe. Nu cu adevărat importante. Iar ce se întâmplă sub Dortmund și Bayern e de-a dreptul îngrijorător. Echipe destul de bogate ale Bundesligii, cum sunt Schalke, Wolfsburg, Leverkusen sau Leipzig, dar nici Gladbach sau Hoffe nu sunt săracele Europei, continuă – și asta de ani buni – să se văicărească ba de una, ba de alta, în timp ce fiecare dintre ele pare să fie condusă de câțiva negustori de provincie: producția de jucători iese bine în fiecare an, vânzările merg excelent, dar ambițiile rămân modeste. Nimeni nu își propune – poate doar Leipzig? – să devină sau să redevină o forță în Bundesliga, nimeni nu are obiective serioase în cupele europene. Sigur că în fiecare an mai găsim o Leverkusen, Hoffe sau Frankfurt în fazele târzii ale Europa League, dar asta nu va impresiona pe nimeni – tot aici sunt Rennes, Dinamo Zagreb sau Slavia Praga. 

*

Încotro o va apuca fotbalul german? Asta va depinde, foarte probabil, tot de șefii lui Bayern, care pot decide acum să facă încă un salt înainte. L-au mai făcut și în perioada 2008-2009, prin aducerea unor vedete ca Ribery sau Robben, care au contribuit nu doar la performanțele europene ale bavarezilor, dar și la imaginea Bundesligii. Rezultatele s-au văzut când alte mari vedete – inclusiv Pep Guardiola – au împrumutat fotbalului german din imaginea lor. A funcționat până aici, dar nu pare să funcționeze de aici încolo. Și exact când marii Frank și Arjen pleacă, așa cum au făcut-o Lahm și Schweinsteiger, înaintea lor, campioana Germaniei se găsește la o nouă răscruce.

Pe cine va aduce Bayern? Asta va depinde mai ales de cât de mult vor intra Hoeneß și Rummenigge în lumea nebună a prețurilor de azi – o cursă de care au vrut să se ferească mereu. De data asta, însă, Bayern nu-și mai permite să privească de la periferie. Dacă o va face, probabil va ajunge să privească, tot de la distanță, și cum echipele engleze își fac de cap în Europa. Pentru orice microbist din Germania, asta e prea de tot!

Și ar mai fi de luat în calcul și identitatea lui Bayern, mândria acestui Mia San Mia cu rădăcini adânci și puțin cunoscute:

**

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.