România – Suedia, corespondență LIVE din Japonia | Dacă Neagu va fi protejată, atunci tinerele României au șansa unui nou pas înainte
Andrei Năstase 10 decembrie 2019
Kumamoto, Japonia | Vom actualiza fluxul până la finalul meciului cu Suedia. Ne vedem apoi cu cronica meciului și primele reacții
Final: România pierde cu 34-22 un meci în care tot ce-a construit – greoi – în atac a pierdut mult prea repede în apărare, prin contratacuri rapide.
Minutul 50: 27-20 pentru Suedia
România se pierde tot mai des, Cristina Neagu rămâne pe bancă, iar Suedia se distanțează la șapte goluri, într-o repriză în care singurele lucruri bune au părut cele câteva parade ale tinerei portărițe Diana Ciucă și golurile Anetei Udriștioiu.
Minutul 40: 19-13 pentru Suedia
Deși s-a apropiat la trei goluri în debutul reprizei secunde, două eliminări de 2 minute (Anca Polocoșer și Aneta Udriștioiu), greșelile din atac, o accidentare a Laurei Pristaviță, care a părăsit terenul șchiopătând, și din nou două goluri primite cu poarta goală, și Suedia se duce la șase goluri.
Pauză: România e condusă cu 14-9
Suedia se distanțează din nou și intră la vestiar cu un avans de cinci goluri, după o repriză cu multe greșeli pentru România, în apărare dar mai ales în atac.
Minutul 20: Suedia menține avansul de două goluri
După ce reușise să egaleze la jumătatea reprizei, 6-6, România rămâne din nou la două goluri în spatele Suediei, după un gol cu poarta goală și altul primit după o lovitură la 7 metri apărată într-o primă fază de Denisa Dedu, care are deja șase intervenții în poarta României.
Iată ce ne spunea ieri Denisa despre relația portarilor cu apărarea: „Eu tot timpul am încredere, e obligatoriu că credem unele în celelalte. Însă ați văzut că în meciuri au fost multe situații de unu la unu, când portarii nu au șansele cele mai mari de a apăra. Și atunci e normal să fie un deficit. Dar în continuare am încredere în apărare și cu siguranță lucrurile vor fi din ce în ce mai bune.”
Minutul 10: Suedia conduce cu 5-4
Bella Gullden, fosta jucătoare a CSM-ului e chiar cea care deschide scorul pentru Suedia, care după primele 5 minute conduce echipa lui Tomas Ryde cu 4-0. Atacul României, fără Cristina Neagu în primele minute, nu are forța și claritatea să găsească golul, iar mingile pierdute ușor duc la goluri primite pe contratac și la un 4-0 care ne amintește de începutul meciului cu Ungaria. Intrarea Cristinei – ținută om la om – aduce primele goluri pentru România, prin Crina Pintea, Aneta Udriștioiu, Laura Pristăvița și Neagu, de la 7 metri.
Reîntâlnirea cu Bella Gullden
Meciul de azi nu e special doar pentru Tomas Ryde, ci și pentru o jucătoare din tabăra Suediei pe care suporterii români o cunosc bine: Bella Gullden, fosta coordonatoare de joc de la CSM București și una dintre cele mai iubite handbaliste străine care a jucat în România. E primul meci pe care suedeza îl joacă împotriva României de când a plecat de la echipa din București, cu care a câștigat Liga Campionilor în 2016. Pentru Suedia joacă și Nathalie Hagman, și ea fostă jucătoare a CSM-ului.
Pentru Bella, meciurile de la acest mondial sunt speciale și pentru că din tribune o privește fiul ei de doar cinci luni. Jucătoarea suedeză a devenit mamă în iulie și a revenit la antrenamente după doar câteva săptămâni, iar acum îl are alărui pe Lias la meciuri, la interviurile de după și în momentele libere dintre antrenamente și ședințe tehnice.
Spania a bătut și ea Japonia (33-31, deloc simplu), a ajuns la 7 puncte (unul mai puțin decât Rusia), și are mari șanse să prindă semifinalele. Dacă Suedia nu bate România, Spania e deja calificată și va juca cu Rusia, mâine, pentru primul loc în grupă.
It's a thrilling game🔥💪
Team Spain🇪🇸 win Japan🇯🇵 33:31 pic.twitter.com/ZmIiHDOehL— IHF (@ihf_info) December 10, 2019
Din nou schimbare în echipa României, cu Diana Ciucă intrată în locul Ralucăi Băcăoanu. După debutul ei (victoria cu Senegal) la un turneu final cu Naționala, Diana ne spunea că „am fost foarte emoționată încă de la început, nu mă așteptam să intru prima, am fost surprinsă. Dar mă bucur că am reușit să dau încredere pentru a intra. N-a fost cel mai bun joc al meu, dar probabil așa e prima oară și prin experiență o să joc mai bine. Cred că la un moment dat trebuie să se facă un schimb de generații și jucătoarele tinere să aibă șansa să demonstreze ce pot. Bineînțeles că pentru a primi această șansă trebuie să muncești și să lupți pentru ea.”
Citește povestea Dianei Ciucă, mezina din lotul României.
Noua generație
La cei 19 ani ai săi, Diana Ciucă nu e singura jucătoare foarte tânără a României. Anca Polocoșer, Elena Dache, Sonia Seraficeanu și Lorena Ostase au toate 22 de ani, și au făcut până acum mai mulți pași înainte. Polocoșer joacă foarte mult și cu mare determinare în apărare, Ostase și Seraficeanu au fost extrem de importante cu Ungaria, Dache a făcut cel mai bun joc al ei contra Muntenegrului.
Indiferent ce se va întâmpla cu grupul de jucătoare de la Corona Brașov, care, pe lângă titularele Eliza Buceschi și Cristina Laslo, le-ar fi propus aici și pe Bianca Bazaliu și Daria Bucur, alte jucătoare născute în 1997, respectiv 1999, cele cinci tinere cu care România a ajuns în Japonia trebuie să crească în continuare.
De ce? Pentru că România are aici, în Japonia, doar șase handbaliste care au jucat la Mondialul de acum doi ani, în Germania. Cu Buceschi și Laslo, ar fi fost opt. Nouă fete au rămas la echipă și după Campionatul European de anul trecut. Ar fi fost 11, cu Buceschi, Laslo și Bazaliu. Este tot prea puțin, pentru că România nu are sistemul țărilor nordice (vezi mai jos).
Câtă energie – fizică și mentală – mai are România?
România se pregătește acum de Suedia, în al șaptelea său meci la Campionatul Mondial din Japonia. Și cum jocurile astea au fost îngrămădite în doar 11 zile, una dintre temele principale din jurul echipei e oboseala. Câtă energie – fizică și mentală – le-a mai rămas jucătoarelor României? E o întrebare de care ne lovim la finalul fiecărui campionat european sau mondial.
În ultimii ani, doar echipa României din 2015 a reușit să termine competiția (Mondialul din Danemarca) cu senzația că dacă meciurile ar fi durat 10 minute în plus, nimeni nu i-ar fi rezistat. În rest, când vorbim despre intensitatea ultimei sute de metri, comparația cu echipele care luptă pentru medalii nu ne avantajează. Cum facem să ne avantajeze pe viitor?
Costică Buceschi a încercat să ne lămurească: „Talent avem foarte mult în România, dar jucătoarele trebuie să înțeleagă că munca individuală te face să fii mai bun, iar dacă tu ești mai bun, și echipa națională e mai bună. Sigur, programul de la echipa de club e foarte încărcat, antrenorul de la echipa de club are niște obiective, are nevoie de tine. Dar tu, dacă vrei să fii jucătoare de echipă națională, trebuie să înțelegi că vei avea o pregătire și un program diferit de jucătoarele care nu sunt aici. Pregătirea ta e zilnică, te pregătești continuu și trebuie să te pregătești după un plan care să te facă să prinzi forma cea mai bună exact la timp.”
Structura (sau sistemul) înseamnă odihnă
Și mai e o chestiune aici, la capitolul prospețime: cu cât o echipă are o a doua linie mai apropiată ca valoare de prima, cu atât mai odihnite vor ajunge toate jucătoarele la ultimele meciuri. Și cu cât este sistemul de joc mai clar, cu cât e structura mai limpede, cu atât mai repede poți integra jucătoarele noi în jocul echipei naționale. E motivul pentru care Norvegia, Olanda, Rusia, Franța, Danemarca și Suedia pot să-și înlocuiască cu mai mare ușurință absențele: în cazul lor, contează foarte mult și fișa postului, nu doar calitatea individuală a jucătoarelor. Sigur că cele mai valoroase interpretează mai bine rolul primit (și exersat încă de la juniori), dar oricine intră cunoaște sistemul, își cunoaște partitura.
Vom vedea asta și la Suedia.
Va juca Cristina Neagu?
„Trebuie să vedem dacă Cristina va juca sau nu cu Suedia, pentru că are dureri la genunchi și nu e bine să exagerezi. Una e durerea, alta e suferința”, spunea Tomas Ryde, care nu credea că ziua de odihnă de ieri a schimbat foarte multe.
Totuși, la cum o știi pe Neagu, probabil că va intra și azi în teren. Nu prea mult, dar va intra pentru ca România să poată sta aproape de Suedia, pentru ca România să poată exersa și acum situațiile de joc pe care trebuie să le stăpânească din ce în ce mai bine în următoarea perioadă, până la turneele de calificare la Tokyo, în martie 2020.
Emoțiile lui Tomas Ryde pentru meciul special cu Suedia
Ieri, în ziua de pauză, l-am întrebat pe Tomas Ryde dacă se așteaptă ca meciul contra Suediei să fie un coșmar emoțional pentru el, așa cum a fost pentru Adi Vasile meciul contra României. Adi ne spunea că a fost „într-o situație în care nu puteam să mă bucur când dădeam gol, dar mă bucuram. Și mă bucuram apoi și când dădea România gol. Mi-a fost foarte greu să trăiesc meciul și să pot să mă exprim.”
„Da, mi-a spus soția mea că l-a văzut chinuindu-se pe bancă… Dar asta-i viața. Nu cred că voi trece prin aceleași sentimente. Am mai jucat contra Suediei, nu într-un turneu final, dar am fost introdus deja în procesul ăsta despre valorile mele, ce fel de muncă fac și facem. Pentru că ;i Jaume (Fort, antrenorul portarilor) e din Spania, când am jucat contra țării lor chiar l-am întrebat dacă se simte bine, deci sunt lucruri pe care trebuie să ți le pui în ordine, ca să poți face asta. Eu am jucat acel amical de la Cluj contra Suediei, am pierdut, dar apoi am bătut Serbia, ne-am calificat la turneul final (din 2015) și lucrurile mi-au devenit mult mai clare de atunci. Nu toată lumea știe ce simt eu pentru România. Sentimentele pe care le am pentru echipa și pentru țara asta sunt foarte puternice. Jucătoarele și Federația mi-au oferit încrederea lor… sunt foarte fericit să antrenez România.”
„Și antrenorul are nevoie să se simtă încrezător în jucătoarele lui”
„Jucătoarele trebuie să preia și ele resonsabilitatea. Auzim foarte des că jucătoarele au nevoie să simtă încrederea antrenorului – și suntem foarte atenți la asta. Însă și antrenorul are nevoie să se simtă încrezător în jucătoarele lui. Și nu-mi place când văd greșeli tehnice. Nu-mi place să văd că nu jucăm corect – cu structură – în apărare. Deci avem de lucru”, ne-a mai spus Ryde.
De ce nu joacă România pe contraatac
Cu Muntenegru și cu Rusia, meciurile s-au rupt când adversarele au marcat trei-patru goluri consecutive pe contraatac. Sunt goluri simple, care pot schimba repede întreaga dinamică a unui meci. Iar Suedia, care a reușit să revină de la -9 cu Spania folosindu-se perfect de atacurile pe faza a doua și de contre, va încerca să facă același lucru și acum. L-am întrebat pe Ryde de ce nu vedem echipa României jucând pe contraatac și faza a doua.
„Sunt multe lucruri de spus aici. Nu suntem destul de rapizi când jucăm în apărare; stăm prea jos când adversarele aruncă de la distanță; portarii repun mingea prea lent. Apoi, când Cristina juca în apărare, pe pozițiile unu sau doi din stânga, îi pasam mereu mingea și ea putea juca repede. Sau pasam în centru, către Eliza, iar apoi aveam un sistem. Acum nu mai putem face asta. Facem mereu schimbare între apărare și atac, deci nu doar că primim mingea târziu de la portar, dar jucătoarele nu se simt confortabil să se grăbească, au senzația că atacă în inferioritate, până facem schimbarea. Suntem mereu cu un pas în urmă. Și știm că avem de lucru în continuare la asta. Pentru mine, personal, să nu avem contraatac sau faza a doua e foarte dureros. Vin din handbalul nordic, știi cum jucăm acolo… Statistic, cred că am avut 11 contre în primele cinci meciuri. Norvegia a avut 61. Și e păcat, pentru că extremele noastre sunt foarte rapide. Sonia (Seraficeanu) e una dintre cele mai bune jucătoare de contraatac din campionatul nostru. Multe de schimbat sau adaptat, dar cred că putem face asta până la turneul de calificare (la Jocurile Olimpice) din martie, dacă vom juca acolo.”
Rusia e prima semifinalistă a Mondialului
Game over📢
Russia🇷🇺 secure a victory against Montenegro🇲🇪 in the main round at #Japan2019@rushandball #handinhand pic.twitter.com/HiX365017i— IHF (@ihf_info) December 10, 2019
Cu victorii pe linie până aici, jucătoarele lui Ambros Martin au trecut (fără griji) și de Muntenegru, care a rezistat și ea cam cât România, zilele trecute: vreo 40 de minute, până la 18-18. De acolo, Rusia, ajutată de cele 12 goluri ale extremei Managarova, s-a distanțat rapid, parcă pentru a-și face finalul de meci liniștit.
Înaintea ultimei zile a grupelor principale, Rusia e sigură de locul ei în semifinale, iar acum, după a șaptea victorie la rând, campioana olimpică de la Rio și finalista Europeanului de anul trecut mai e interesată doar de câștigarea grupei. Și asta pentru a evita întâlnirea din semifinale cu Norvegia – care are nevoie de un punct contra Germaniei pentru a-și câștiga grupa.
Clasament și program. Și calcule simple
Rusia are acum 8 puncte, Spania are 5 (joacă contra Japoniei, de la ora 11.00), Muntenegru are 4 puncte, iar Suedia, următoarea noastră adversară, are 3.
Fără puncte până aici, la fel ca Japonia, România mai poate termina pe locul 4 doar dacă își câștigă ultimele două meciuri, iar Suedia nu bate Muntenegru în ultima zi.
Programul României în Main Round:
Marţi, 10 decembrie, 13.30 – România – Suedia
Miercuri, 11 decembrie, 11:00 – România – Japonia
Foto: FRH
