România – Ungaria | Unde se va decide meciul de „totul sau nimic”, cum poate ajunge România în Main Round

(Kumamoto, Japonia)

După înfrângerea cu Muntenegru, într-un meci pornit bine, controlat până spre final, dar încheiat cu o nouă înfrângere – a doua cu o adversară directă în lupta pentru Main Round -, echipa națională a României își caută încrederea, energia și tactica potrivită pentru meciul hotărâtor: o victorie cu Ungaria (vineri, ora 12.00) ne-ar duce în grupele principale. Iar asta ar fi o realizare respectabilă, dacă ținem cont de problemele cu care acest grup a ajuns în Japonia. Orice alt rezultat ar trimite Ungaria mai departe și România în meciurile de clasament (de la 13 în jos), într-o Cupă a Președintelui la care Cristina Neagu nici nu vrea să se gândească.

Și atunci, unde se va decide și cum se poate câștiga meciul cu Ungaria?

Presiunea rivalității, presiunea momentului. Și emoția lui Neagu

Primul lucru care-ți vine în minte e presiunea. „Nici jocurile de table nu sunt ușoare cu Ungaria”, ne spunea Costică Buceschi, „pentru că avem o rivalitate mare, mai ales din exterior, în presă, poate între suporteri. Câteodată și sportivele sunt împinse un pic de la spate de această rivalitate, dar multe dintre ele se cunosc, se văd în Champions League, nu au probleme unele cu celelalte.”

O rivalitate care va trece probabil sub presiunea obiectivului, căci meciul ăsta, spre deosebire de ultimele, are cea mai mare miză pentru ambele echipe.

România a întâlnit Ungaria destul de des în ultimii ani. S-a întâmplat mai ales la campionate europene, iar întâlnirile din 2016 și 2018 au rămas în memoria colectivă a fanilor români. Primul, la Europeanul din Suedia, la câteva luni de când Ambros Martin preluase echipa, ne-a arătat o forță impresionantă și unul dintre cele mai bune meciuri ale României de la Jocurile de la Rio încoace.

Ungaria începuse propriul drum, aducându-l pe Kim Rasmussen, antrenorul cu care CSM București a câștigat Liga Campionilor în 2016, pentru a reconstrui o echipă care și-a câștigat ultimele medalii în 2010 (aur la Europeanul din România) și 2012 (bronzul din Serbia, un turneu câștigat de Muntenegru).

Am avut ocazia să vedem rezultatele acestui proces de reconstrucție acum un an, în meciul din grupele principale ale Europeanului din Franța. A fost ultimul meci din grupă, cu Ungaria eliminată din lupta pentru semifinale și cu România foarte, foarte aproape de lupta pentru medalii. O întâlnire pe care nimeni n-a uitat-o încă: acolo s-a accidentat Cristina Neagu la genunchi, chiar pe final. Naționala a pierdut meciul, nu și calificarea în semifinale, dar pierderea lui Neagu a schimbat atmosfera din jurul echipei.

Fără să fie nevoită să joace în calificările pentru acest Mondial din Japonia, România a alunecat într-o cădere de formă (îți amintești înfrângerile din Golden League, moment care l-a ajutat probabil pe Ambros Martin să aleagă Rusia) din care n-a mai ieșit până zilele trecute, cu Muntenegru, o înfrângere în care jocul a avut, în ciuda absențelor, multe momente bune.

Că cel mai important meci al României la acest Mondial va fi tocmai cu Ungaria, asta aduce o emoție în plus. În primul rând, pentru Cristina Neagu. Ea poate închide un capitol dureros, cel mai greu din cariera ei, tot în compania Ungariei, și e greu de intuit dacă încărcătura momentului o va afecta în vreun fel.

„Împotriva Ungariei mi-am rupt ligamentul anul trecut și chiar sunt curioasă cum o să fie senzația din ziua meciului” –  Cristina Neagu.

Iar zilele trecute, când a primit trofeul pentru Jucătoarea anului 2018, am întrebat-o ce a învățat despre ea în ultimul an? „Am învățat că trebuie să fiu și mai puternică decât am fost până acum și că niciodată nu poți să spui că a fost foarte greu și că nu poate să fie mai greu de atât. Pentru că mereu poate să fie și mai greu.” Și ce i-ar spune Cristina Neagu de azi jucătoarei de anul trecut? A căzut puțin pe gânduri, apoi, zâmbind: „Să aibă grijă de ea, dacă mai vrea să câștige medalii. Și mai ales trofee și medalii cu echipa.”

Cum va avea și cum vom avea grijă de ea într-un meci în care echipa va căuta ajutorul ei? Rămâne de văzut. Și va depinde, probabil, și de tactica Ungariei.

Viteza Ungariei și marcajul la Neagu

Anul trecut, România a fost surprinsă și chiar învinsă de viteza Ungariei. Am pierdut acel meci înainte de accidentarea Cristinei Neagu, și l-am pierdut pentru că am jucat în ritmul adversarei, un ritm pe care Tomas Ryde și Costică Buceschi vor căuta să-l evite. De ce? Pentru că un meci jucat pe contre, un concurs de viteză cu Ungaria nu va avantaja nici de data asta România.

Și mai e un lucru. Mutarea cu care Muntenegru a revenit și câștigat contra României – apărarea 5+1 cu marcaj la Neagu – nu e o noutate. Și cu siguranță e undeva sus pe foaia tactică a lui Rasmussen.

Căpitanul României a marcat 11 goluri cu Muntenegru, dar niciunul în ultimele 14 minute. Ea făcuse 21-17, cu o aruncare de la distanță, înainte ca Per Johansson și Adi Vasile să ceară time-out-ul inspirat al Muntenegrului, care a trecut la o apărare 5+1, cu un om avansat mereu la Neagu. Au urmat șapte minute fără gol pentru România și șapte goluri consecutive pentru adversare. Că primele trei (și cele mai importante) au venit pe contraatac, după greșeli tehnice în atacul României, asta ne-a amintit că Neagu e principala responsabilă cu ideile, nu doar cu golurile. Cu pasele, cu timing-ul paselor.

Cum poate arăta atacul României dacă Neagu va fi scoasă iarăși din joc? Asta va depinde de cum își vor asuma celelalte fete răspunderea.

Și cine va face un nou pas înainte?

„Nimeni nu le cere jucătoarelor să facă ce face Neagu. Noi aducem jucătoare la lot pentru ce au arătat deja și pentru ce știu să facă ele. Și asta trebuie să ne arate și la echipa națională. Lumea trebuie să înțeleagă că la echipa națională cerințele sunt altele, pentru că adversarii, indiferent de locul pe care terminăm noi un turneu sau altul, sunt de un calibru diferit. Deci jucătoarele care demonstrează ceva în campionatul național – și în ultima vreme cam toate jucătoarele Naționalei vin de aici – trebuie să ne arate, când vin la lot, aceleași calități pe care le-au arătat la club și pentru care le-am chemat cu noi”, ne-a spus Costică Buceschi.

Tomas Ryde și-a lăudat, după înfrângerea cu Muntenegru, unele jucătoare pentru inițiativa și curajul arătate și a spus că partea dreaptă a atacului a mers mai bine. „Am lucrat foarte mult cu Polo (Anca Polocoșer) și Aneta (Udriștioiu) care să pună mai mare presiune acolo, deci asta ne va da încredere. (…) Știm că le e greu (să-și asume mai mare răspundere), mai ales jucătoarelor care n-au adunat destule meciuri la acest nivel, dar Dache a făcut un mare pas înainte, Bebe Perianu la fel, chiar dacă a avut dureri groaznice la cot, chiar dacă a făcut și greșeli în prima repriză. Am încurajat-o să continue să încerce, să-și asume răspunderea. Nu-i ca și cum poți scoate iepurele din pălărie și gata. Nu e așa de simplu. E nevoie de multă muncă și pentru asta. Am muncit mult și cu Polocoșer, și-n apărare, dar și în atac, pentru a o convinge și pe ea să încerce. În echipa asta, noi nu judecăm oamenii după greșelile pe care le fac. E rău doar dacă nu încearcă. Deci am motive să fiu mulțumit.”

Și totuși, România a marcat în poarta Muntenegrului doar prin șase jucătoare: Neagu (11 goluri din 18 încercări), Dache (4 din 6), Perianu (4 din 7), Udriștioiu (3 din 5), Pintea (două din două) și Iuganu (două din 3). În rest, la poartă a mai aruncat (o singură dată) doar Polocoșer.

În plus, mulți au observat că Muntenegru a închis bine parteneriatul Neagu-Pintea. Acolo, însă, munca Crinei e greu de văzut. Două goluri sunt puține pentru ea, dar blocajele și paravanul ei pentru Neagu, Perianu și Dache a funționat bine. Că Gabi Perianu și-a marcat trei din cele patru goluri pe pătrunderi, asta vorbește nu doar despre curajul pe care l-a arătat ea (după începutul greu de meci), ci și despre reușitele Crinei pe semicercul advers.

Așadar, Perianu și Dache vor căuta să pună aceeași presiune și pe atacul Ungariei, Polocoșer va încerca probabil să le imite, iar extremele vor avea mult de muncă contra unei echipe a Ungariei care deschide mult spre margine.

„Ungaria a avut 23 de acțiuni de pe extremă cu Muntenegru. Cred că au înscris 16 goluri de acolo. Trebuie să vedem cum lucrează aceste faze, pentru că nu vreau să pățim și noi același lucru. Trebuie să le blocăm acolo, pentru că stilul va fi diferit. Muntenegru se folosește mai ales de putere, Ungaria joacă foarte repede, se folosește de succesiv și apoi întoarce mingea pe extremă. Deci trebuie să ne adaptăm și la asta”, a spus Ryde după Muntenegru și înainte de Ungaria.

Eliminările de două minute

Jucătoarele lui Ryde trebuie să se adapteze (în continuare) și la stilul arbitrajului de la acest Mondial. Pentru că alte șapte eliminări – atâtea câte au fost cu Muntenegru – ar îngreuna foarte mult sarcina unei echipe care nu a avut timpul pentru a exersa suficient de mult acțiunile de dublă inferioritate sau chiar de dublă superioritate. Și asta s-a văzut cu Muntenegru, și ea chinuită serios de o manieră de arbitraj de care au aflat abia în Japonia.

La prima ședință tehnică cu cei de la Federația Internațională, echipele naționale au fost anunțate de schimbările pe care IHF le-a făcut în abordarea arbitrajului, modificări destul de mari, care încearcă să reducă foarte mult contactul fizic. Noile reglementări, ne-a explicat Buceschi după meciul cu Spania și înaintea meciurilor cu Muntenegru și Ungaria, sunt motivul pentru care vedem atât de multe eliminări de două minute. Și, odată cu ele, reacțiile unor jucătoare care nu par să priceapă cum de intervențiile lor le-au adus eliminarea. Am văzut asta mai ales în meciul de miercuri, când Muntenegru și România au avut câte șapte eliminări de două minute.

Buceschi crede că Spania și alte echipe care se folosesc de jucătoarele lor iuți, mai mici, care caută mult pătrunderile, sunt ușor avantajate. Dincoace, stilul României, Muntenegrului, Ungariei și al celorlalte naționale care se bazează pe forță și agresivitate în apărare este și va fi mai repede taxat. E o tendință în arbitraj de care – dacă ea se va păstra și mai departe de acest turneu final – România va trebui să țină cont nu doar la Mondialul din Japonia.

Până acolo, e greu de înțeles de ce aceste norme noi sunt testate direct la un turneu final de senioare, și nu în competiții de importanță secundară. Mai ales că handbalistele care joacă la Mondial, sub sigla Federației Internaționale, se vor întoarce curând în competițiile europene, mai ales în Liga Campionilor, unde stilul de arbitraj – și deci stilul de joc – este altul: se permit în continuare contactele mai dure, dacă ele nu sunt periculoase.

De ce contează treburile astea? „Pentru că apărarea noastră a arătat așa de rău cu Spania și din această cauză. Noi am făcut o ședință cu jucătoarele în care le-am explicat noile tendințe de arbitraj, însă efectul a fost că jucătoarele noastre au devenit pasise cu Spania, au încercat să nu ia eliminări – lucru pe care oricum nu l-am reușit -, iar Spania a profitat foarte bine, jucătoarele lor au pătruns și au aruncat la poartă din poziții foarte bune.“

Altfel spus, cu Spania am ținut prea mult cont de schimbările astea, apărarea a fost fost prea grijulie. Cu Muntenegru, mai ales în prima parte a meciului, echilibru ăsta dintre agresivitate și atenția la noua manieră de arbitraj a fost găsit foarte bine, doar că în partea a doua, probabil odată cu oboseala, eliminările s-au adunat cu repeziciune, România a avut de două ori chiar dublă inferioritate, și asta a contat până la final. Poate că în al cincilea meci de aici, în jocul decisiv cu Ungaria, echilibrul ăsta va fi găsit și păstrat până la final.

*

România – Ungaria se joacă vineri, de la 12 dimineața ora României. Naționala are nevoie de victorie pentru a ajunge în grupele principale ale Campionatului Mondial. Înaintea ultimelor meciuri din grupa C, Spania și Muntenegru sunt deja calificate, ambele au bătut Ungaria și România, își vor juca primul loc – și puntele pentru Main Round – tot vineri.

Așa cum știi, primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D (cel mai probabil Rusia, Suedia și Japonia, în această ordine).

Round4⃣ has come to an end with Norway, Republic of Korea, Spain and Russia on top of groups A, B, C and D 🔥💪🏻@NORhandball @rfebalonmano @rushandball #Japan2019 #handinhand pic.twitter.com/oy1A8Dupdb

— IHF (@ihf_info) December 5, 2019

Foto: FRH