Să terminăm cu mentalitatea de follower. Trebuie să construim infrastructură sportivă pentru nevoile de mâine, nu după modelul de ieri

Joi, 5 august 2019, 55.000 de oameni au venit la Arena Natională să vadă România – Spania la fotbal. Am fost și eu. Am avut un mic proiect în Zona Suporterilor, așa că am ajuns cu cinci ore înainte de începutul meciului. O bună oportunitate să petrec ceva timp printre oameni, să îi observ, să prind frânturi din conversațiile lor. Pe unii i-am însoțit mergând în paralel cu ei 2-3 minute, lângă alții m-am așezat ca din întâmplare și am mimat că mă uit cu atenție la telefonul mobil în timp ce ascultam ce vorbeau. O cercetare de tip quick & dirty – pentru a culege gânduri, idei, pentru a genera ipoteze. O multitudine de subiecte, o temă mare s-a desprins însă foarte clar: cel puțin una din două conversații a fost despre ce au văzut oamenii pe alte stadioane; despre experiențele trăite în alte orașe ale lumii.

În nicio conversație Bucureștiul și Arena Natională nu au ieșit cum trebuie: am simțit foarte clar of-ul oamenilor că la noi nu este și nici nu va fi așa vreodată. Absurd, pentru că eram pe ceea ce ar trebui să fie templul sportului românesc, pe Arena Națională inaugurată recent, în urma unei investiții de 220 de milione de euro. Diferența nu ar fi trebuit să fie chiar așa de mare. Și totuși este. Și, dacă nu va exista o schimbare dramatică de mentalitate, va contiua să fie multe decenii de acum încolo.

Astăzi, liderii României au o mentalitate de supraviețuire (survival) sau, poate și mai rău, de urmăritori (followers). De ce mai rău? Pentru că urmăritorii fac lucruri, dar le fac prost. Construiesc astăzi săli polivalente sau stadioane așa cum se construiau în urmă cu 10-15 ani. Doar că lumea întreagă la cap construiește azi pentru cum va fi peste 5-10-15 ani, investește 220 milioane de euro pentru ca experiența să fie bună cât mai mulți ani.

Câte un lider român vizitează Germania sau Franța sau Anglia, ajunge lângă o arenă și visează să avem și noi una la fel. Visează un an, doi, cinci și apoi reușește cumva să fie implicat în construcția unei arene noi. Pe care o vrea ca aceea la care a visat ani de zile. Și așa se face.

Doar că cei care au construit arena la care visa omul nostru nu ar mai construi-o așa astăzi. Ar lua în calcul schimbările la nivel de societate, ale modului în care se consumă sportul și celelalte evenimente care sunt găzduite de astfel de arene, schimbările la nivel tehnologic, etc. Și ar face-o altfel.

Ce se întâmplă? Care este consecința directă? Românii vin la (noua) Arenă Națională și văd că nu este ca în alte țări, este muuult în urmă. Și își întăresc convingerea că în România nu se poate. Și nu este o percepție, este o realitate.

România ar trebui să construiască astăzi pentru 2025-2030. Să țină cont de tendințe, de lucrurile care se schimbă în lume. Să înțeleagă că astăzi poate că nu se bea bere pe stadioane, dar că cineva se va prinde odată că românii nu sunt sălbatici incapabili să bea o bere (sau poate trei) la stadion fără să facă scandal. Să înțeleagă că tehnologia 5G va permite spectatorilor să vadă instant pe telefoane reluări peste reluări ale fazelor, astfel încât nu va mai fi interzis pe stadion să le difuzezi pe ecrane. Să înțeleagă că bătălia pentru timpul liber al consumatorilor se va înteți și miza va fi să îi aduci cu multe ore înainte la stadion.

Undeva prin 2017, s-a anunțat pompos, cu conferință de presă, comunicate, interviuri, etc construcția în Sectorul 1 al Bucureștiului a unor săli de antrenament pentru mai multe sporturi. Printre ele, scrima. O sală nouă de antrenament pentru scrimă. Pentru că am vrut să evit capcana descrisă mai sus, în secunda doi am gândit și realizat o cercetare de tip Delphi pentru a identifica și da mai departe insight-uri despre scrima anilor 2022-2025. Am format un grup de oameni faini (vreo 15) care lucrează în diferite domenii care nu au nicio legătură directă cu scrima sau sportul, dar sunt puternic legate de inovații, trenduri, tehnologie, IT, sociologie, marketing, inginerie, jurnalism – domenii variate. Pe fiecare dintre ei i-am rugat să răspundă la trei întrebari:

Cum va arăta scrima peste 5 ani?

Ce tehnologii vor apărea și ce impact vor avea asupra antrenamentelor de scrimă?

Ce dotări va trebui să aibă o sală modernă de antrenament de scrimă astfel încât să rămână performantă în 2021?

Răspunsurile au venit sub diferite forme: text în e-mail, eseu, word cu bullet-uri, convorbire telefonică. Gânduri faine pe care le-am centralizat într-un document pe care l-am retrimis către toți cei care au răspuns, cu rugămintea să le ia ca inspirație și să își regândească ideile.

Am centralizat a doua rundă de idei și a ieșit un document foarte bun care urma să stea la baza discuțiilor cu oamenii din scrimă, oamenii care cunosc foarte bine sportul lor și pot să construiască pe astfel de gânduri primite din afara sistemului. Peste 20 de idei de discutat.

Iată un exemplu:

Tehnologia VR – realitate virtuală – înregistrează un progres fantastic de la an la an. Tehnologia de producție se ieftinește, sistemele de filmare devin din ce în ce mai puțin intruzive. Toate acestea fac foarte probabil un scenariu în care în următorii 3-5 ani sportivii vor putea să-și analizeze propriile antrenamente, dar și pe cele ale adversarilor în Virtual Reality. Cea mai probabilă tehnologie de filmare va presupune amplasarea în proximitatea planșei de antrenament a unei sfere cu 8 / 12 camere. Pentru vizionare sunt două scenarii: în continuare vor fi necesari ochelari speciali sau vor fi cabine speciale de Realitate Virtuală (model Star Trek).

Potențialele soluții pentru a întâmpina aceaste tendințe? 1. Spații pentru trepied lângă planșă (Este nevoie de găuri în sol – acoperite de capace ce vor putea fi înlăturate la nevoie în viitor. Dând acum găurile, nu va fi nevoie ulterior să se distrugă parchetul, să se închidă sala, etc.) Spațiile vor fi gândite astfel încât să fie loc și de trepiede & sfere. 2. Spații pentru vizionare – mini studiouri de vizionare sau „boxe” de trei pereți.

Un altul:

Analiza video va juca un rol din ce în ce mai mare în scrimă. Analiza video a adversarilor, dar și a propriului antrenament. De multe ori va fi necesară analiza în timp real, la fața locului a unor mișcări, exerciții. Alteori va fi necesară analiza de la distanță (de către un antrenor aflat în altă locație în acel moment); vor fi și sesiuni de pregătire dedicate exclusiv analizei video.

Pornind de la ideea asta, au apărut și câteva soluții:

– este nevoie de un sistem de camere care să poată surprinde detalii;
– de un ecran interactiv lângă planșă;
– de o bandă largă de internet care să permită transmiterea live + aplicație protejată care să permită accesul de la distanță live & pentru a vedea înregistrări;
– această sală multifuncțională, dotată cu aparatură multi-media modernă, trebuie să poată fi folosită ca mini-sală de conferințe/ ședințe tehnice/ vizionare meciuri, antrenamente etc. / întâlniri antrenori-sportivi- părinți.

În fine, un al treilea exemplu de gândire anticipativă, pe termen lung, pleacă de la ideea că această sală de antrenament (care ar trebui construită) ar urma să devină, pentru mulți sportivi, o a doua casă. Acest comportament este încurajat în foarte multe țări, pentru că reduce riscul de abandon al sportului, pentru că permite dezvoltarea continuă și  îi poate ține pe tinerii sportivi departe de anumite tentații.

Și atunci, sala ar avea nevoie de:

– o cameră de socializare relaxare și recuperare. Am avea și locul cu Play-Station, cu reviste de sport, cu cărți de memorii ale marilor sportivi, cu documentare din sport care rulează pe televizoare. Un loc în care echipa poate rămâne aproape;
– activități extracurriculare permanente;
– cafenea, buget sau ceainarie unde sportivii legitimați pot avea prețuri preferențiale.

Al patrulea exemplu a pornit de la ideea că în noua sală se vor antrena sportivi de la mai multe echipe – fiecare cu sponsorii săi, de multe ori din același domeniu (deci incompatibili). Este un efort logistic foarte mare ca de la antrenament la antrenament să fie înlocuite materialele publicitare. Drept pentru care s-ar impune înlocuirea panorilor tipărite, a spider-elor și rollup-urilor cu ecrane led. În acest fel s-ar reduce și costurile de productie și eforturile de depozitare (spații).

Ați înțeles deja cum a funcționat exercițiul nostru. Am anticipat nevoile din viitorul apropiat (previzibil) și am căutat soluțiile în avans, încă de la nivelul planurilor inițiale de construcție a acestei săli de antrenament.

Am eșuat în a explica convingător proiectul și a atrage profesioniștii din sport către proiect, așa că documentul este parcat undeva printr-un sertar (nu că sala s-ar fi construit).

Trebuie să recunosc că nu am fost șocat, pentru că de cinci ani de zile tot încerc să le explic diferiților lideri locali cât de important este ca o Sală Polivalentă să aibă garderobe la intrare, astfel încât spectatorii să își poată lăsa civilizat lucrurile cât timp sunt la meci. Sezonul sporturilor indoor este septembrie – mai. Exact perioada în care se poartă haine mai groase sau foarte groase. Doar că în sală temperatura este optimă. Dacă vrei ca oamenii să vină cu copiii la meciuri, trebuie să îi ajuți să aibă o experiență cât mai faină. Este un coșmar să mergi la toaletă (sau în zona de mâncare și băuturi) cu copiii dacă trebuie să strângi toate lucrurile cu care ai venit (haine, genți, etc). Nu stai tu mai bine acasă și te uiți la TV?

Nu am reușit să conving pe nimeni, oamenii se uită la mine ca la urs. Ei sunt pe supraviețuire și eu vorbesc despre garderobe…

Nu demult am văzut bucuria cu care a fost anunțată demararea construirii noii Săli Polivalente din Constanța. M-am îngrozit când am citit detaliile: Constanța va fi condamnată pentru următorii 15 ani la statutul de târgușor al Europei: capacitatea sălii va fi de 4.500 locuri. Sunt peste 70 de arene mai mari de 10.000 locuri, foarte multe peste 7.000, și mai multe peste 5.000. Constanța va avea 4.500 și nu va putea găzdui – altfel decât prin manevre politice – meciuri mai importante. Clujul, Craiova și, în curând, Bucureștiul și Brașovul vor oferi condiții mai bune pentru meciurile importante ale naționalelor. Brașovul a anunțat că va construi o sală cu 11-12.000 de locuri și capacitate de extindere la 15-16.000 de locuri. Pentru că vor turiști tot anul.

Unde vei juca România vs Norvegia la handbal feminin?

Constanța are toate ingredientele pentru a fi un mare oraș al Europei, oamenii care au gândit sala nu cred însă în materializarea potențialului său. Gândesc pentru 2019, nu pentru 2025. Nu cred în creșterea interesului constănțenilor pentru spectacolul sportiv, în capacitatea orașului de a atrage spectatorii echipelor adverse să vină la Constanța. Nu cred în organizarea de concerte și spectacole în afara sezonului estival (extinderea sezonului ar trebui să fie un obiectiv strategic pentru Constanța).

Și vor face o sală de 4.500 de locuri – măcar dacă o vor face ultra modernă și va încorpora resursele necesare pentru tehnologiile viitorului. Dar am mari dubii.

Stadioanele din SUA sunt construite astăzi cu foarte multe țevi goale în pereți, țevi ce vor putea fi folosite la nevoie pentru a aduce extra cabluri – anticipându-se evoluții spectaculoase în zona media și evitându-se închiderea ulterioară a arenei pentru modernizări.

Este vorba despre mentalitate, despre deschidere și despre gândire. România este setată astăzi pe modul supravietuire sau pe modelul urmăritorului, al Follower-ului.

Și este foarte mare păcat, pentru că avem o oportunitate de aur. De ce? Tocmai pentru că nu avem infrastructura sportivă și va trebui să o construim. Și o putem construi cum trebuie, putem sări etape pe care alte națiuni nu au putut să le sară: au arene decente, dar nu își permit să construiască altele noi, ultra moderne.

**

Uite și alte idei desprinse din studiul Delphi pentru sala de antrenament de scrimă:

a. Scrima nu este singura preocupare din viața sportivilor. Transportul continuu al echipamentului reprezinta o mare provocare – care va deveni și mai mare în condițiile în care o parte din traficul din București va fi transferat către mijloacele de transport în comun și biciclete.

Asta înseamnă că sala trebuie echipată cu spațiu de boxe / dulapuri individuale pentru depozitare echipament (cu posibilitate de folosire pe durata antrenamentului și de închiriere pe perioade mai lungi). Spațiile de depozitare trebuie să fie ventilate…

b. Smart phones, laptopuri, tabletele, ceasurile / brățările inteligente sunt și vor fi parte din viața fiecăruia. Chiar dacă durata de viață a bateriilor crește continuu, nevoia de a le încărca des va continua să existe.

De aici și nevoia de prize multiple, inclusiv USB, peste tot în sală (inclusiv în zona spectatori). Lucru pe care nu-l găsești astăzi în sălile de sport de la noi.

c. Plecând de la premisa că în București va crește (mai devreme sau mai târziu) numărul de piste pentru biciclete și din ce în ce mai mulți sportivi, staff și public se vor deplasa la evenimentele sportive cu bicicleta, e ușor de intuit că va fi nevoie de o parcare de biciclete cu număr mare de locuri, chiar dacă gradul de utilizare va fi redus în prima fază. Alternativ, s-ar putea aloca un spatiu care să rămănă disponibil pentru acest scop, urmând ca la timpul potrivit să fie adăugată infrastructura necesară. Dar toate astea trebuie gândite înainte de tăierea panglicilor…

***

Lorand (Boți) Balint este Managing Director al Publicis Sport & Entertainment Romania. Până de curând, a lucrat, cu destul succes, la imaginea handbalului românesc. Opinia publicată mai sus face parte din seria „Cum se face sportul bine”, serie pe care Lead – alături de o mână de invitați specializați în comunicare, sociologie, branding sau politici publice – o așază spre dezbatere. Scopul îl intuiești: vrem să aflăm cum putem face sportul bine; cum putem să-l însănătoșim, cum îl putem înșuruba mai bine în societatea de azi.

În căutarea răspunsurilor, atacăm câteva teme esențiale din sportul românesc de azi: sportul și nevoia de performanță, sportul și nevoia de finanțare, sportul și rolul său comunitar. Pornind de aici, Lead va publica o serie de articole, opinii și interviuri care să ne arate exact asta – „Cum se face sportul bine”.

Foto: Cosmin Iftode / Sport Pictures