SCM Râmnicu Vâlcea câștigă în ultima secundă marele derbi cu CSM București, devine principală favorită la titlul de campioană

Sunt puține săli de sport unde handbalul românesc arată mai bine decât la Vâlcea. În această Sală Traian se joacă mai mereu într-o hărmălaie greu de descris, dar când aici vine CSM București, atmosfera devine cu adevărat apăsătoare, potrivită pentru un meci (deja) decisiv pentru soarta întregului campionat. Învinsă la Zalău în chiar prima etapă, CSM a ajuns la Vâlcea știind că o înfrângere ar putea să o scoată deja din calcule, mai ales că și Corona Brașov a început perfect și nu va pierde nici ea, dacă păstrează același nivel, prea multe puncte anul acesta. În condițiile astea, Florentin Pera și jucătoarele lui aveau o șansă similară cu cea de anul trecut, când victoria timpurie din derbi a deschis SCM-ului calea spre titlul de campioană. Acum, la capătul unui 20-19 de toată frumusețea, cu golul victoriei marcat la ultima aruncare, ne vom întreba același lucru: s-a decis deja titlul?

*

Înainte de asta, trebuie spus că e greu să te uiți la derbiul ăsta dintre Vâlcea și CSM fără să te gândești la echipa națională. Și prima concluzie e că stăm bine. Să le vezi pe cele trei portărițe ale României – Dedu, Dumanska și Ciucă – toate tinere, toate foarte bune și în formă, din ce în ce mai importante pentru echipele lor, e încurajator. Mai ales că cele două echipe dau împreună nucleul selecționatei antrenate de Tomas Ryde, cel care pare să fi izbutit să facă o adevărată echipă dintr-un grup de jucătoare (excelente) care, în ultimii ani, n-au reușit să joace prea bine împreună.

Tocmai acest împreună este un cuvânt esențial pentru suedezul Ryde, un tip ale cărei principale calități îl ajută să-și motiveze handbalistele pentru a juca una pentru alta. Și asta se vede mai ales în apărarea CSM-ului, punctul slab de anul trecut și principalul argument al echipei zilele astea, când absențele sunt încă foarte numeroase. Echipa lui Ryde n-a primit mai mult de 25 de goluri în acest început de sezon, iar derbiul cu Vâlcea s-a jucat și, în final, a fost decis în apărare.

Au fost minute bune în care numai intervențiile Iuliei Dumanska au ținut-o pe SCM Râmnicu Vâlcea aproape; paradele ei și rezolvările individuale găsite de excelenta Iryna Glibko au fost decisive într-o primă repriză în care Tomas Ryde a părut să câștige duelul tactic cu Florentin Pera: CSM s-a bazat mai puțin pe sclipiri individuale (o noutate față de ultimii ani) și mai mult pe jocul colectiv. S-a văzut asta și-n atac, unde golurile au venit și din extremă, și din centru, și de pe pivot (mai puțin de la linia de nouă metri), dar mai ales în apărare, unde așezarea în linie a CSM-ului a avut o singură slăbiciune – pătrunderile și aruncările lui Glibko, pe care o vom revedea pe 25 septembrie, în România – Ucraina (preliminariile Euro 2020). Atacând pe partea mai subțire a bucureștencelor, interul lui SCM a găsit cinci din cele 9 goluri ale echipei sale în prima repriză.

Chiar și așa, apărarea asta zgârcită a fost prima reușită a lui CSM, care a intrat la vestiare cu un 10-9 mult mai spectaculos decât arată la prima citire.

Au fost 30 de minute foarte echilibrate și foarte bune, în care SCM a început mai tare, a condus cu 2-0, a avut atacul pentru 3-0 și 4-1, dar s-a văzut repede egalată și apoi condusă de CSM București, al cărei atac s-a așezat mai confortabil abia după primele cinci minute. Lekic, la coordonare, a fost piesa cea mai importantă în prima repriză, căci de acolo a fost stabilit și ritmul atacurilor vicecampioanei, dar și direcția lor: când larg, spre extreme, când central, pentru puternicele Pintea sau Cvijic, revenită și ea după o lungă accidentare.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Andrea Lekic ar fi rămar pe teren și în partea a doua? E o întrebare care nu-i va da pace lui Ryde, a cărui echipă – și așa sărăcită de absențe grele – a rămas fără coordonatoare (probabil accidentată) pentru a doua repriză.

Poate tocmai de-asta a început Vâlcea partea a doua cu o apărare avansată, 5-1 sau 4-2, cu om ieșit într-o zonă centrală și așa vulnerabilă. Chiar și așa, remarcatele primelor minute au fost tot cele două portărițe, Dumanska pentru Vâlcea (cu două parade succesive la Pintea și Curea), Dedu pentru CSM, învinsă abia după trei încercări, și asta pe superioritatea numerică care a adus și egalarea la 10.

Pe intervențiile Denisei, CSM a avut cea mai bună perioadă în următoarele minute, când s-a distanțat neașteptat la 14-11, dând impresia că absența lui Lekic poate fi mascată.

Numai că Pera a sesizat pericolul, a cerut imediat un timeout, și-a reașezat apărarea mai spre semicerc, blocând dintr-o dată toate culoarele către pivot, și SCM a revenit puternic în joc: trei goluri la rând în doar 90 de secunde, apoi un altul, pentru 15-14. Când Dumanska a apărat din nou, atacul CSM-ului părea cu totul blocat: șapte-opt minute fără gol, perioadă care s-a prelungit când Carmen Martin, rămasă singură cu Dumanska, a tras și ea în bară.

Aici, meciul părea să alunece spre SCM, dar lucrurile n-au fost așa de simple. Cu o rară șansă a desprinderii, SCM s-a trezit refuzată de aceeași Dedu, care a și lansat contraatacul din care CSM a egalat la 15, pentru a crește și mai tare tensiunea unui meci pe cât de important, pe atât de frumos.

Cu doar 10 minute rămase de jucat, CSM n-a avut altă soluție decât să se aplece iarăși spre jocul cu pivotul, de unde Pintea a găsit un gol, dar nu mai mult de atât.

În condițiile astea, pe atacurile tot mai lungi, indecise ale CSM-ului, Vâlcea a reușit în sfârșit să se desprindă la două goluri, 18-16, și a avut atacul pentru a rezolva meciul, cu doar cinci minute înainte de final. A apărat tot Dedu, dar CSM n-a găsit nici ea golul, căci Ciucă a închis și ea poarta de la șapte metri.

Când Vâlcea, pe următorul atac, s-a dus la 19-16, cu ceva mai mult de trei minute pe ceasul oficial, nimeni nu te-ar fi contrazis dacă vedeai victoria din nou asigurată. N-a fost…

La ultimul timeout al CSM-ului, după ce Ryde s-a retras din mijlocul jucătoarelor lui, vocea Cristinei Neagu a reamintit tuturor, dar mai ales colegelor ei, miza acestui joc: „nu uitați, chiar și un egal ne ajută, hai să jucăm cu încredere, se poate!”, a strigat Neagu, aflată la câteva săptămâni de revenirea în teren. Și doar câteva secunde mai târziu, Torstenson s-a înălțat pentru 18-19, punând din nou presiune pe Vâlcea: de unde totul părea rezolvat, jocul s-a schimbat din nou: SCM a ratat imediat următorul atac, iar Pintea a reușit să egaleze la 19, obținând și o eliminare de două minute. Ce nebunie!

Cu 26 de secunde înainte de final, Florentin Pera a avut timp pentru mutarea hotărâtoare și a cerut, cu mare calm, un ultim timeout: „avem timp, aveți răbdare, pasați cu atenție, avem nevoie de un duel unu la unu, nu pasăm la intercepție, mergem până la capăt…”.

Zis și făcut: fără portar, SCM a plimbat mingea de la dreapta la stânga și apoi înapoi, când, în ultima secundă, brazilianca Da Silva s-a ridicat pentru golul victoriei: 20-19 și șase puncte avans față de marea rivală!

De aici încolo, CSM București trebuie să spere că Vâlcea va putea fi învinsă la Brașov, la Baia Mare, oriunde. Altfel, socotelile pot fi încheiate după primele cinci etape…