Spre surpriza nimănui, CSM București îl demite pe Magnus Johansson. Doar trei luni a rezistat suedezul stilului de management de la București

Doar trei luni. Atât a ținut strategia pe termen mediu și lung a CSM-ului. Și după două înfrângeri, campioana României a anunțat (miercuri seară) despărțirea de suedezul Magnus Johansson, cu care semnase în luna iulie un contract pe doi ani. Până când conducerea va numi un nou antrenor principal, interimatul va fi asigurat de Adrian Vasile, actualul antrenor secund, un om care a învățat multe din interacțiunea lui cu atâția antrenori valoroși, și de Mihaela Ciobanu, antrenoare cu portarii.

Chiar dacă la finele sezonului trecut conducerea lui CSM vorbea despre importanța continuității și a planului pe termen lung, vestea nu-i va surprinde pe cei obișnuiți cu stilul de management al clubului finanțat de Primăria București, care a înlocuit șapte antrenori în ultimii trei ani, mai ales în contextul rezultatelor slabe din ultima vreme: o înfrângere în campionat, cu CM Râmnicu Vâlcea, și una din Liga Campionilor, cu Bietigheim. Demiterea lui Johansson a fost preconizată încă de duminică, imediat după înfrângerea din Germania, chiar de Gabriela  Szabo, directorul clubului CSM, care a scris pe Facebook că „așteaptă o soluție din partea stafului tehnic al clubului”.

Magnus Karl Johansson (48 de ani), urma să continue filosofia nordică pe care a fost construită echipă de handbal feminin. Venit în România după doi ani petrecuți la Molde, în Norvegia, Johansson întregea lunga listă de antrenori nordici de pe banca lui CSM: în ultimii trei ani au fost aici Mette Klit, apoi alt danez, Kim Rasmussen – cu care echipa a câștigat Liga Campionilor, în 2016 -, Jakob Vestergaard, Helle Thomsen și Per Johansson, în câteva mandate scurte. Între ei s-a strecurat, pentru puțin timp, și Aurelian Roșca.

Numirea lui Johansson i-a luat prin surprindere pe cei care așteptau pe banca CSM-ului fie un antrenor cu un CV mai impresionant, fie un antrenor din Balcani, mai apropiat cultural și de handbalul românesc, dar și de numeroasele jucătoare din Europa Centrală și de Est care au ajuns la București în ultimele două sezoane.

Imediat după Final 4-ul din luna mai, Cristina Neagu sublinia importanța continuității: „[…] trebuie să înțelegem că o echipă nu se clădește în câteva luni, nu se clădește într-un an în care schimbi antrenorii, pleacă cinci jucătoare, vin cinci jucătoare noi, este foarte greu.

Nu știu câtă lume înțelege lucrul ăsta, dar infrastructura și apoi sistemul sunt extrem de importante. Uitați-vă la Gyor. Lucrează cu același antrenor de șase-șapte ani (Ambros Martin a plecat recent la Rostov), e un antrenor care a creat un sistem, care a adus doar una sau două jucătoare în fiecare sezon, exact ce a simțit el că trebuie echipei și normal că lucrurile au funcționat. Noi schimbăm foarte mult și pe banca tehnică, și jucătoarele, și avem nevoie de continuitate să fim o echipă puternică, să nu fim o echipă care azi joacă bine și mâine joacă sub orice critică. Trebuie să creăm un sistem puternic și atunci și într-o zi mai slabă poate pierzi la limită sau câștigi la limită, dar ești acolo, ești aproape, nu pierzi la o diferență de cinci-șase goluri într-o semfinală.

Avem nevoie de continuitate și de un sistem în care să credem și să ne simțim în siguranță. Eu asta simt și spun asta pentru că iau exemplul Gyorului, al lui Buducnost, unde am fost și știu cum se lucrează. Și mi-aș dori lucrul ăsta și la noi, nu vreau să fim echipa aia care dacă azi trage lozul câștigător câștigă la 15 goluri, dar mâine poate să facă un meci foarte prost. Cred că putem să fim o echipă de care toată lumea se teme în Liga Campionilor.”

La final, schimbarea lui Johansson trădează lipsa unui plan și lipsa răbdării – un comportament pentru care managementul de la București este deja recunoscut. Lumea așteaptă acum să vadă dacă Adrian Vasile își va primi șansa lui. Sau dacă alt antrenor serios se va încumeta să vină la București pentru a lucra cu niște manageri care au răbdarea unui adolescent.

Și mai e de spus un lucru: marele succes al CSM-ului – Liga Campionilor câștigată în 2016 – a venit la capătul unui sezon în care Kim Rasmussen a reușit să reziste (aproape) un sezon întreg, deși era demis prin presă în fiecare lună.

Foto: Sabin Malisevschi /SPORT PICTURES