Ultimul obstacol. Între România și semifinalele Campionatului European mai stă doar Danemarca. Unde și cum se va decide calificarea?

Andrei Năstase 14 decembrie 2016

Trebuia să fie Danemarca, parcă nu se putea altfel. Și era musai să fie un meci decisiv, care să definească (incomplet, dar chiar și așa) întregul Campionat European din Suedia.

Imediat după victoria cu Rusia – și parcă au trecut săptămâni, nu zile de atunci –, suporterii români au început să arate cu degetul spre Danemarca: acolo se va decide totul, au spus, și au avut dreptate. Astăzi (ora 19.30), în Helsingborg Arena, un singur meci mai contează, un ultim lucru rămâne de împărțit – cine va însoți Norvegia în semifinale?

*

Pentru a se califica mai departe, echipa națională nu trebuie să piardă, și este încurajată în încercarea ei și de forma bună, dar și de amintirile grozave ale recentelor întâlniri cu Danemarca: două victorii pe cât de importante, pe atât de diferite. Mai întâi meciul câștigat dramatic ( 31-30, după prelungiri) în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din 2015, apoi jocul perfect (32-25) de la turneul preolimpic din primăvară. Ambele întâlniri au avut loc în Danemarca, ambele au deschis drumul României – spre bronzul Mondial, respectiv spre Jocurile Olimpice de la Rio –, închizând brusc drumul echipei nordice.

În vreme ce jocurile cu Danemarca au ajutat handbalul românesc să devină un fel de cauză comună printre iubitorii de sport din România, opusul a fost valabil pentru handbalul din țara nordică: ratarea prezenței la Rio a născut un val de nemulțumiri în rândul jucătoarelor, iar relația lor cu antrenorul Klavs Bruun Jørgensen a părut, pentru o bună bucată de timp, ireparabilă.

„Au fost multe probleme în echipa noastră. Jucătoarele au scris o scrisoare de trei pagini în care îl criticau pe antrenor, iar mesajul lor a ajuns în presă. Au urmat multe întâlniri și discuții în interiorul echipei, și cu toții au hotărât să o ia de la zero și să coboare așteptările”, ne-a povestit jurnalistul danez Thomas Kristensen, de la ziarul Jyllands Posten.

Și chiar tânărul antrenor Jørgensen recunoștea, într-un interviu pe care ni l-a acordat zilele trecute, că n-a avut o viață ușoară după ratarea calificării la Rio. „A fost multă dezamăgire pentru toată lumea, dar am pretins puțin realism. În Danemarca, de fiecare dată când vorbim de un turneu final, ne gândim la medalii. Asta pentru că acum 10 ani eram obișnuiți să câștigăm, dar n-am mai făcut asta de ceva timp.”

Așa că odată ce s-au împăcat, Jørgensen și jucătoarele sale au cerut și primit răbdare pentru reconstrucție. Astfel, obiectivul Danemarcei la acest campionat european este locul opt, dar și locul 12 ar fi fost, deși nu pentru toți suporterii, acceptabil.

Iar faptul că Danemarca – o echipă care a câștigat de trei ori la rând, între 1996 și 2004, aurul olimpic, adunând , în același interval, o medalie de aur la Mondialul din 1997 și alte trei medalii europene, două de aur și una de argint – a ajuns la acest turneu final fără așteptări a ajutat echipa.

Tot ce-și mai dorește naționala daneză acum, cu un singur pas până la semifinale, este să treacă de România și să închidă astfel un capitol evervant din istoria ei recentă.

*

Și România, la fel ca adversara ei de azi, a ajuns la Europeanul din Suedia cu așteptări rezervate și cu ambiția construcției pe termen mediu și lung. Cu un nou antrenor și mai multe jucătoare fără experiență, naționala se putea împăca cu ideea că acest concurs a venit cam devreme. Numai că victoria cu Rusia, mai ales jocul reușit în fața campioanelor olimpice de la Rio le-a arătat multora că destinația e mai aproape decât credeau. Că România poate deja juca un handbal grozav și că orice construcție, chiar și una temeinică, se poate face fără sacrificarea rezultatelor din prezent.

Până la urmă, așa cum ne spuneau multe fete la interviurile din zilele trecute, planurile sunt treaba altora. A Federației, a antrenorilor, a celor care privesc tot sistemul, de la bază la vârf. Treaba jucătoarelor este să facă în fiecare zi pasul următor.

“Noi trebuie să dăm totul la fiecare antrenament și în fiecare meci, nu putem să ne gândim la performanța de peste câțiva ani dacă nu ne facem treaba cât mai bine azi”, spunea Melinda Geiger, “pentru că fără munca de azi nu va exista performanța de mâine.”

Iar când victoria cu Rusia a deschis un culoar favorabil, echipa a început să se uite cu încredere spre semifinalele de la Göteborg.

Unde se poate împărți victoria

Puncte tari și dueluri importante

Chiar dacă au jucătoare ca Neagu și Stine Jorgensen la linia de nouă metri, și România, dar și Danemarca s-au remarcat mai degrabă prin defensivă. Și asta pentru că performanțele din apărare sunt ușor neașteptate, în vreme ce un atac cu Neagu va fi mereu considerat principalul argument al oricărei echipe.

Meciul cu Cehia a stricat puțin recordul defensiv al României, care înaintea etapei trecute stătea pe locul doi, la un singur gol în urma zidului francez construit cu răbdare de Olivier Krumbholz, dar chiar și așa, de apărarea României vor depinde multe. Iar duelul din zona centrală, unde Gabi Szucs și Crina Pintea trebuie să le blocheze pe Stine Jorgensen, Mette Tranborg sau Kathrine Heindahl, va fi probabil decisiv.

De asemenea, Ambros și Buceschi pot încerca să o trimită pe Aneta Udriștioiu în poziție avansată la Jorgensen, o tactică prin care Rusia lui Trefilov a reușit să o mai domolească pe Stine în a doua repriză: căpitanul Danemarcei a mai reușit doar două goluri în a doua parte (reușise șase în prima).

Dincolo, toată lumea este preocupată (până la obsesie) de Neagu, iar antrenorul Jørgensen nu știe precis dacă o va putea opri de data asta. La Mondiale, Neagu a marcat 15 goluri în poarta daneză, apoi, la turneul preolimpic din martie, când a fost ținută strâns, ea s-a transformat din marcatoare în pasatoare, iar Oana Manea (șapte goluri) și Eliza Buceschi (11) au făcut ravagii într-o apărare care-a alergat peste tot după Neagu.

Cu Neagu și Oana în formă tot mai bună, cu Eliza odihnită contra Cehiei și cu alte câteva variante bune, ca Mădălina Zamfirescu, Melinda Geiger și chiar Pintea (după cum ne-a demonstrat în meciul precedent), România arată ca o ecuație cu multe necunoscute.

Intensitatea și viteza jocului

Distribuită într-o Grupă D destul de accesibilă (alături de Muntenegru, Cehia și Ungaria), Danemarca a întrat în Main Round cu maximum de puncte, patru, dar și cu sarcina grea de-a cere socoteală Norvegiei, Rusiei și apoi României – o echipă pe care încă o consideră, dacă ne luăm după antrenorul și presa din Danemarca, între cele mai bune trei-patru naționale din lume.

În vreme ce nordicele ajung la meciul decisiv după două ciocniri dure cu Norvegia (20-22) și Rusia (26-26), România a trecut fără griji de Ungaria, după un joc înspăimântător de bun, apoi de Cehia, după un joc în care Martin și Buceschi au încercat lucruri noi și au oferit minute importante jucătoarelor cu mai puțină experiență.

Asta nu înseamnă, însă, că la ora jocului România va fi mai proaspătă. Costică Buceschi ne amintea, zilele trecute, că unul dintre argumentele echipelor nordice este pregătirea fizică.

“Încă avem de recuperat la capitolul ăsta, pentru că multe dintre jucătoarele noastre nu sunt obișnuite să joace în ritumul unui turneu final – fie zilnic, fie o dată la două zile. În Norvegia, Franța și chiar Danemarca, handbalistele se obișnuiesc să joace două-trei meciuri pe săptămână și asta e una dintre cheile succesului lor”, spune Buceschi.

În plus, ca orice națională nordică, Danemarca joacă repede și folosește perfect atacul în faza a doua. Or, pentru o echipă care face cel puțin două schimbări între atac și apărare, așa cum face România, viteza Danemarcei poate crea dezechilibru. Totuși, fetele antrenate de Jørgensen nu par încă pregătite să dicteze mereu ritmul jocului, așa cum face Norvegia. N-au reușit asta nici contra Rusiei, marți seară, și nici în jocurile cu Muntenegru, Cehia sau Ungaria.

Poarta

Dacă Denisa Dedu a reușit meciul vieții ei contra Rusiei, când a scos 22 dintre cele 39 de aruncări ale campioanelor olimpice (procentaj 56%), nici Sandra Toft nu e într-o formă tocmai proastă. Portărița care n-a lăsat-o pe Neagu, acum un an, să închidă sfertul de finală al Mondialului în timpul regulamentar, parând de la șapte metri și trimițând jocul în prelungiri, pare chiar mai sigură pe ea anul acesta. Ajutată și de o linie defensivă agresivă, Toft a reușit să enerveze bine de tot Rusia, mai ales într-o primă repriză terminată cu procentaj de 48%.

Spre deosebire, însă, de Danemarca, România are doi portari aflați în formă bună, cu Paula Ungureanu mereu gata să inhibe linia de atac adversă.

Meciul din tribune

Pentru prima dată de când au venit la acest Campionat European, suporterii români vor avea propriul meci echilibrat de jucat. Au mai fost depășiți numeric și cu Norvegia, dar niciodată n-au fost în pericol „să piardă sala”. Acum, cu Danemarca, și lor li se va cere ceva special. Tobele vor fi agresate și mai tare, numele favoritelor strigate și mai apăsat.

De energia din tribune va depinde, măcar într-o măsură, și energia din teren. Am văzut asta la fiecare joc al României, mai ales cu Ungaria, și am văzut același lucru marți seară, când danezii și-au împins favoritele de la spate în meciul cu Rusia.

Ce spun antrenorii

Într-o discuție cu Lead, Klavs Bruun Jørgensen a recunoscut că visează la semifinale: „Poate nu e realist, dar trebuie să speri ca să-ți atingi obiectivele.”

Față de ultimul meci cu România, Jørgensen speră ca echipa lui să aibă mai mult control.

“Știam și atunci că Neagu va fi o jucătoare dominantă și mereu am avut problema asta cu ea, ne înscrie multe goluri. Va fi similar și acum, dar sper să putem să o oprim mai bine. E principalul pericol, după mine e cea mai mare jucătoare din lume.”

Despre așteptările Danemarcei am scris pe larg aici.

Din partea României, Ambros Martin a spus că îi era clar de la început că, indiferent de rezultatele de azi, meciul cu Danemarca va fi greu. Acum se așteaptă să fie și mai greu.

„Dar știm de ce suntem aici și vom lupta chiar dacă energia noastră nu va fi la nivel maxim. Vom căuta soluții, iar dacă nu reușim cu capul, vom trage de noi cu sufletul.”

Martin se gândește și la atmosfera pe care o vor face fanii danezi în Arena din Helsingborg: „Danemarca va juca aproape ca acasă, vor fi mulți, dar și noi simțim susținerea fanilor români. Va fi o zi specială.”

Toate declarațiile echipei României sunt aici.

Cum arată grupa

Dacă nu va pierde cu Danemarca, România va ajunge în semifinalele unui Campionat European de la care avea așteptări rezervate.

Norvegia este deja în semifinale, iar campioanele mondiale și europene își așteaptă acum adversarul din Grupa 1. Olanda și Franța sunt favorite la semifinale, în această ordine, iar Germania va căuta să profite de orice derapaj al primelor două clasate.

 

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.