Un centimetru acolo, un altul dincolo. Într-o oglindă rece, Bayern München i-a arătat Borussiei Dortmund ce-i lipsește pentru a merge până la capăt

Andrei Năstase 27 mai 2020

A fost șansa Borussiei Dortmund de a aprinde și mai tare lupta pentru titlu în Bundesliga. Doar că Bayern München n-a vrut să audă, a câștigat (1-0) un „Der Klassiker“ echilibrat, tensionat și spectaculos, s-a dus la șapte puncte în față și are mari șanse să câștige al optulea titlul consecutiv în Bundesliga. E rezumatul unui seri care, așa cum se tem mulți dintre suporterii Bundesligii, poate închide socotelile brusc, cu șase etape înaintea finalului. Mai ales că Leverkusen (1-4 cu Wolfsburg) și Monchengladbach (0-0 la Bremen) s-au încurcat și ele.

Ce anume îi lipsește lui Dortmund?

„Nu am jucat rău, am avut șansele noastre, dar șansele nu au fost destul de mari. A lipsit ceva. Uneori, astfel de jocuri sunt hotărâte de momentele de strălucire“, a spus Mats Hummels la finalul jocului, referindu-se la reușita superbă a lui Kimmich.

Într-adevăr, dacă te uiți pe statistici, dacă numeri cu atenție situațiile de gol, echilibrul este aproape perfect. Iar dacă ții cont că lui Dortmund i s-ar fi putut acorda un penalti la 0-1, când șutul lui Haaland a șters mâna lui Boateng (aflat în cădere), atunci poate că Borussia n-ar fi meritat să piardă jocul ăsta. Însă cu siguranță n-a demonstrat că poate să-l câștige, și asta trebuie să fie dureros și pentru fanii lui BVB, dar mai ales pentru jucătorii ei. 

„Trebuie să fim realiști, Bayern are șapte puncte înaintea noastră. Trebuie să ne concentrăm pe noi înșine și să încercăm să câștigăm restul jocurilor noastre. Dar, dacă nu se întâmplă ceva ieșit din comun, Bayern va fi campioană“, a recunoscut Emre Can, unul dintre cei mai buni jucători ai lui BVB, în cele 45 de minute pe care le-a prins.

Șansa de a pune și mai mare presiune pe Bayern – care are un program dificil în ultimele șase etape – a fost ratată. Și Dortmund rămâne să se întrebe din nou „Ce anume ne lipsește?“.

Thomas Müller a oferit un răspuns când, în prelungirile meciului, a continuat să alerge ca apucatul într-un pressing individual prin care să amâne atacul lui Dortmund cu măcar cinci secunde.

În ciuda talentului excepțional din propriul vestiar, Dortmund încă n-are încăpățânați ca Müller, Neuer sau Lewandowski, oameni care să intre în fiecare joc cu ambiția să-l câștige; și n-are nici „răutatea“ și convingerea unor tineri jucători ca Goretzka sau Kimmich, care au făcut ce-au făcut și au ascuns, în spatele celor peste 13 kilometri alergați, absența lui Alcantara de la mijloc.

Sunt lucruri pe care, în obișnuitul discurs despre Colosul – sau chiar Monstrul – care-și strivește concurența, le putem rata. Pentru că Bayern n-a câștigat derbiul acesta jucând la un cu totul alt nivel decât Dortmund, așa cum s-a întâmplat în toamnă (4-0); l-a câștigat muncind ceva mai mult decât Dortmund. L-a câștigat fără ca Gnabry, Coman, Lewandowski, Müller să prindă ziua lor cea mai bună, l-a câștigat cu acceași apărare în care Boateng a renăscut și Alaba a fost reinventat, după ce în locul lui a apărut impresionantul Davies. Dar l-a câștigat mai ales pentru că nici prin cap nu i-a trecut să-l piardă. 

„Pentru noi a fost o performanță de echipă. Poate n-am excelat când am fost în posesie, dar am excelat cu inima, și ăsta e cel mai important lucru“, a spus Müller în finalul unui nostim interviu acordat în engleză.

E greu să-l contrazici. Deși antrenorul Flick abia îndrăznea să viseze la un meci fără gol primit la Dortmund, n-a fost acesta jocul cel mai bun al lui Bayern. Departe de asta. Însă Bayern a reușit să arate din nou încrederea proprie celui care câștigă mult mai des decât pierde. O convingere pe care Erling Haaland, Jadon Sancho, Thorgan Hazard, Julian Brandt, Raphael Guerreiro sau Achraf Hakimi n-au demonstrat-o la fel de bine.

Ce se poate schimba?

La capătul zilei, Dortmund rămâne cu doar trei victorii în ultimele 14 meciuri de campionat cu Bayern. Și, începând cu sezonul 2013-2014, după tripla lui Jupp Heynckes, golaverajul meciurilor de campionat ne spune întreaga poveste: 36-11 pentru Bayern, care a câștigat de 10 ori (a fost și un egal).

Când și cum poate Borussia Dortmund, un club care excelează, mai ales în ultima vreme, în găsirea, formarea și vânzarea jucătorilor, să formeze și încrederea pe care Bayern a arătat-o din plin și marți seară? 

Greu de răspuns, din moment ce conducerea lui BVB n-a găsit, în ultimii șapte ani, timpul necesar acestei etape formatoare. Acum, la capătul sezonului, Jadon Sancho va pleca în Anglia, Hakimi se va întoarce la Real Madrid, iar antrenorul, Favre, care a construit echipe frumoase, dinamice, și la Gladbach sau Nice, va fi probabil rugat să plece.

E o poveste cunoscută, o poziționare care îi permite lui Dortmund să atragă tineri ca Haaland, Sancho, Pulisic, Dembele, Alcacer, Batshuayi sau Hakimi, oameni care știu că pot învăța fotbal la Dortmund și că, mai devreme sau mai târziu, fie vor fi vânduți mai departe, fie se vor întoarce, mai buni, la cluburile lor.

Dar mai e ceva. În vreme ce nimeni nu poate contesta faptul că jucătorii aceștia devin mai valoroși în sistemul de la Dortmund, puțini dintre ei ajung să demonstreze, în următorii ani, convingerea și încrederea pe care tinerii crescuți sau formați la Bayern (și alte cluburi care-și propun în fiecare an trei trofee) o arată mai mereu. 

În România, lumea vorbește despre acel „mor cu el de gât“. Sună ca naiba, dar poate că ceva similar transmit Müller, Goretzka sau Kimmich. Ultimul dintre ei a fost ales cel mai bun jucător al derbiului, după ce a alergat aproape 14 kilometri, un nou record pentru Bayern.

Și totuși, ce anume are Dortmund în plus față de anul trecut?

BVB are un nou sistem de joc și, odată cu el, o prezență mai bună și la mijloc, și în apărare. Cu acest 3-4-3 în care Achraf Hakimi și Raphaël Guerreiro pot aglomera linia de fund, Borussia arată o stabilitate pe care n-a avut-o în ultima vreme, când forța atacului trebuia mai mereu să ascundă slăbiciunea defensivei.

Acum, în acest 3-4-3, Borussia nu mai seamănă cu echipa care primea 44 de goluri sezonul trecut și 18 goluri în primele 12 meciuri ale actualului sezon de Bundesliga. Dovadă, în ultimele 16 jocuri, Dortmund a primit doar 15 goluri, și șapte au venit în meciurile cu Leverkusen (3-4) și Leipzig (3-3). 

Mai mult, Dortmund a fost egala lui Bayern la posesie în derbi, pentru că a reușit nu doar să închidă foarte bine benzile laterale, unde Coman și Gnabry n-au găsit spațiile necesare, dar și pentru că a construit cu mai multă răbdare decât de obicei.

Au fost multe situații când BVB a atacat mai degrabă în stilul lui Bayern, cu pase repetate până când aripile – Hakimi și Guerreiro – au rămas în poziții bune spre marginea careului advers. Că n-au apărut mai multe ocazii clare la poarta lui Bayern, asta i se datorează și vitezomanului Davies, care a reușit să se teleporteze în ultimul moment fie pentru a bloca centrările, fie pentru a deposeda la țanc, chiar în careu, așa cum a făcut cu Haaland, în repriza a doua.

Și mai există o noutate pentru Dortmund, una care poate să le ofere suporterilor săi speranță că titlul nu e jucat. Sau că la anul va fi și mai bine. De ce? Pentru că după mulți ani, BVB are un lot echilibrat și se poate compara cu Bayern la opțiunile de pe bancă.

Cu Emre Can, Sancho, Witsel, Goetze și chiar puștiul Reyna, Favre a avut mai multe variante pentru schimbare decât Flick, care știa că – în ciuda celor cinci modificări posibile – nu se poate baza decât pe Hernandez, Perisic și Martinez. În rest, Batista Maier, Cuisance, Lukas Mai sau Zirkzee nu sunt încă gata pentru derbiuri. Sigur că au lipsit accidentații Alcantara, Coutinho, Tolisso și Sule, dar și BVB a avut trei indisponibili importanți: Reus, Schulz și Zagadou.

Ce urmează

Șapte puncte în șase meciuri sunt greu de recuperat, dar Bayern chiar are un program dificil: acasă cu Dusselforf (sâmbătă, 19.30), apoi o altă deplasare grea la Leverkusen, semifinala de Cupă cu Frankfurt, un alt derbi acasă cu Monchengladbach, apoi la Bremen, acasă cu Freiburg și-o ultimă etapă la Wolfsburg.

Pentru Dortmund urmează deplasarea la Paderborn, meciul de acasă cu Hartha, apoi pe terenul lui Dusseldorf, acasă cu Mainz, în deplasare cu RB Leipzig și din nou acasă cu Hoffenheim.

Leipzig, dacă trece de Hartha miecuri (19.30), o va egala pe Dortmund la puncte și are, la fel ca BVB, un program destul de simplu: deplasare la Koln, acasă cu Paderborn, deplasare la Hoffe, apoi de două ori acasă, cu Dusseldorf și cu BVB, înaintea ultimei etape, în Bavaria, pe terenul lui Augsburg.

Titlul, așadar, nu e jucat. Dar nu-i spune asta lui Lewandowaski.

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.