Zece pentru EURO 2016: noul Hagi, vedeta colectivă a Germaniei, „bunicul” Spaniei și șansele din urmă ale lui Zlatan și Ronaldo

Ciprian Rus 8 iunie 2016

După patru ani de plini, deopotrivă, de uzură și de glorie, în ligi de un nivel competitiv parcă tot mai ridicat pe an ce trece, după câteva sezoane de Champions League terminate cu sufletul la gură și după un Mondial în care și-a reconfirmat superioritatea în fața emisferei sudice a lui Messi, Neymar, Suarez, Alexis Sanchez și James Rodriguez, fotbalul european se resetează, mută piesele de pe tabla de joc a echipelor de club pe cea a echipelor naționale și dă startul unei noi ediții EURO.

Alte garnituri, alte relații de joc, alte mize și alte orgolii. Ibra nu îi mai are lângă el pe Di Maria și pe Cavanni; mari adversari în La Liga și în Champions League, Juanfran, Pique, Ramos și Alba sunt acum colegi de linie; fundaș central în unele meciuri în Bayern-ul lui Guardiola, David Alaba joacă extremă pentru Austria. Un spectacol în sine această reinventare eternă a fotbalului în tricoul echipei naționale! Și, ca orice spectacol, și EURO 2016 are nevoie de protagoniști. Sigur nu vor lipsi numele mari, dar va conta și chimia dintre unii jucători, și flerul unor selecționeri chemați să facă minuni în doar câteva săptămâni de lucru „la comun” cu jucători veniți de la mii de kilometri depărtare.

Cristiano Ronaldo

În absența adversarilor de pe podiumul Balonului de Aur, prinși, la rândul lor, cu Copa America, Cristiano este, incontestabil, marea vedetă de la EURO 2016. Are în spate un sezon amestecat cu Real Madrid, încheiat, speculativ, cu câștigarea Champions League, grație loviturii de departajare marcate chiar de el. Spre deosebire de Real, Portugalia are nevoie, însă, de un “7” mai influent ca să conteze cu șanse la semifinale. Ca și marelui său rival, Leo Messi, lui Cristiano îi lipsesc titlurile cu Naționala. A cui va fi vara aceasta?

Apărarea Italiei

Mai puțin pentru amatorii de fotbal-spectacol, dar mai mult pentru fanii fotbalului tacticizat și ai Serie A, va fi de urmărit în Franța apărarea Italiei. „Blocul juventin”, Barzagli – Bonucci – Chiellini, este marea certitudine a lui Antonio Conte, care propune un sistem interesant, 3-5-2.

Cuplul Modric – Rakitic

Ambii vin după sezoane foarte bune la marile rivale ale Spaniei și ale Europei, Real Madrid și FC Barcelona, sunt de nemișcat din formulele de gală ale echipelor lor și, spre deosebire de echipele de club, pentru Croația își pot asuma mult mai multă influență în joc. Spre deosebire de alte mari vedete de la EURO, chiar au cu cine juca în trupa Croației, unde în atac sunt oameni confirmați de Serie A ca Brozovic și Mandzukic.

Antoine Griezmann

Cu 32 de goluri stagionale pentru o echipă cu profilul tactic binecunoscut al lui Atletico Madrid, atacantul francez de 25 de ani este unul dintre cele mai “fresh” staturi de la EURO 2016. Jucând acasă, pentru Franța, și lipsit de “concurența” în atac a lui Karim Benzema, neconvocat de selecționerul Didier Deschamps, Antoine are șanse bune să conteze pentru câștigarea Ghetei de Aur a competiției. Un trofeu cu Franța nu doar că ar răzbuna ratarea penaltiului care putea schimba istoria ultimei finale a Champions League, dar l-ar putea transforma pe Griezmann în următorul transfer de peste 100 de milioane de euro din fotbalul european.

Vicente Del Bosque

Într-o echipă plină de campioni mondiali și europeni și de câștigători de Champions League, cu o selecție făcută la sânge, care a lăsat acasă nume ca Torres, Gabi, Diego Costa, Mata sau Navas, marea și vechea problemă a bonomului Del Bosque este să rezolve animozitățile din vestiar și din jurul Naționalei, în general. Del Bosque are în echipă, de pildă, singurul jucător de la EURO fluierat copios, meci de meci, de propriii suporteri: Gerard Pique. Naționalist catalan convins și anti-madridist declarat, Pique a intrat adesea în conflicte fățișe cu colegul său din centrul apărării, căpitanul lui Real, Sergio Ramos. La rândul său, acesta din urmă tocmai ce a avut, în finala Champions League, un dur schimb de replici cu un alt coleg de linie de la Națională, fundașul dreapta al lui Atletico, Juanfran. Ține  de “bunicul” Del Bosque să rezolve aceste conflicte și să-i facă pe jucătorii “La Roja” să joace unul pentru toți și toți pentru unul. Dacă va reuși, Spania va ajunge departe. Dacă nu, va repeta istoria de la ultimul Mondial…

Zlatan Ibrahimovic

La 34 de ani, arată o formă incredibilă și tocmai s-a retras, în glorie, de la PSG, în căutare de noi provocări – cum îi e obiceiul. Până să semneze cu o nouă echipă, Zlatan are în față o primă provocare: EURO 2016. Chiar dacă echipa sa nu este cotată printre favorite, de la Zlatan ne putem aștepta măcar la câteva execuții de efect, care să rămână în istoria competiției. De la golul de generic al lui Van Basten au trecut deja aproape 30 de ani!

Thomas Muller

Într-o echipă a Germaniei care funcționează ca un mecanism complex și complet, cu greu ar putea să iasă în față un jucător anume, căci impresionanți sunt, în vârf de formă, și Neuer, și Boateng, și Lahm, și Ozil, fără ca vreunul dintre ei să facă neapărat diferența în raport cu impresionanta senzație de forță a grupului. Totuși,  inspirat și oportunist cum îl știm, Thomas Muller poate fi omul care să-i ușureze Germaniei drumul spre fazele finale ale competiției.

Noul val belgian

Una dintre echipele mustind de talent ale competiției din Franța, Belgia este, în fine, în fața marelui său examen de maturitate. Deși tineri, în majoritate, jucătorii săi au făcut deja pasul spre fotbalul mare și au sezoane bune la echipe de top. Explozivă de la mijloc în sus, Belgia are tocmai șansa de a nu depinde de toanele unei singure vedete. Și totuși, cine își va asuma responsabilitatea de face pasul în față? Va fi Hazard, va fi De Bruyne sau va fi surprinzătorul Carrasco, unul dintre cei mai buni oameni ai finalei Champions League de acum câteva săptămâni?

Wayne Rooney

Ieșit din calea blițurilor presei engleze de când cu decăderea lui Manchester United și cu apariția spectaculoasă a lui Leicester, Rooney, cândva fostul băiat teribil al fotbalului englez, a trecut de 30 de ani și e, posibil, la ultima sa mare competiție internațională. Nu mai e decisiv ca în tinerețe, dar are o mare libertate de mișcare la Națioală și poate fi factorul de echilibru al echipei sale. O mare vedetă, transformată în om de echipă: merită urmărit la EURO!

Următorul Hagi

Acum câteva zile, Nick Ames (Eurosport) căuta câțiva jucători care-și pot face apariția – direct din culise – pe prima scenă a fotbalului european. Spre mândria (și surpriza) fanilor români, lista era deshisă de Nicolae Stanciu, pe care Ames îndrăznea chiar să-l compare cu Gheorghe Hagi: „micuț, puternic și iute, noul zecar driblează foarte bine pe spații mici și trage excelent de la distanță. Sunt trăsături și abilități la care excela Hagi” – omul după care s-au luat măsurile tricoului cu numărul 10 al Naționalei.

Dar Stanciu, la cei 23 de ani ai săi, e un soi de late bloomer după criteriile fotbalului modern. S-a născut într-o familie de fermieri și a învățat să joace fotbal la Unirea Alba Iulia, pentru care a și debutat – în Divizia B – la 15 ani. A stat la Unirea până în 2011, s-a mutat la Vaslui pentru următorii doi ani, iar din 2013 joacă pentru Steaua, unde tocmai a avut cel mai bun sezon din carieră: 12 goluri marcate. Sunt șanse mici ca explozivul mijlocaș să rămână în România și la anul, mai ales dacă va reuși să confirme așteptările de la EURO. Nicolae poate juca și pe flancuri, dar se simte cel mai bine în centru, de unde a reușit să aducă prospețime atacului lui Iordănescu încă de la prima selecție, care a venit abia în martie curent. Deocamdată, cele patru goluri marcate în ultimele cinci meciuri îi garantează lui Stanciu un loc în atacul Naționalei. Dacă tricoul lui Hagi va atârna prea greu în Franța? Asta rămâne de văzut.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.