Veți fi văzut, probabil, secvența video din minutul 40 al meciului Viitorul – Astra. Atunci, jucătorul Viitorului Romeo Benzar a căzut lângă tușă, ca urmare a unui duel pentru minge. Medicul și masorul s-au dus să-i acorde îngrijiri fotbalistului care simula, dar Hagi s-a repezit și i-a îndepărtat, trimițându-l pe Benzar înapoi la joc.
Gestul lui Hagi a stârnit reacții pozitive în toată lumea. “Sfântul Gheorghe”, au scris cei de la site-ul postului RTL. “Fair play din alte vremuri”, a notat La Gazzetta dello Sport. „Ce frumos e să vedem așa ceva. Bravo, domnule! Așa se face”, au comentat jurnaliștii de la ESPN. “Lucrurile se fac diferit în România”, a fost comentariul de pe site-ul 101 Great Goals.
De la începutul anilor ’80, am văzut sprintul acesta de sute de ori, e adevărat că odinioară era mai rapid și se termina printr-un șut în minge. Pe cei sub 20 de ani, o simplă căutare “Best of Hagi” pe YouTube i-ar putea lămuri ce mare jucător a fost Gică.
Astăzi, fiecare alege din cariera lui ce vrea: unii îi văd strălucirea, alții mai degrabă irosirea, după cum din cariera de antrenor și investitor în fotbal, fiecare reține altceva. Unii, meciurile suspecte, cum ar fi cele cu Steaua și cu Dinamo din 2013, când Viitorul era în pericol să retrogradeze, alții faptul că foarte tânăra sa echipă – fără veteranul Florin Cernat, media de vârstă este de 22,1 de ani – a urcat rapid și constant în fotbalul românesc, ajungând din 2009, anul înființării, din Liga a III-a pe locul secund în prima ligă.
Câteva lucruri sunt însă deasupra oricărui dubiu. De pildă, Gheorghe Hagi este unul dintre puținii “self made men” autentici din România, în cel mai pur sens american. A plecat de jos și a ajuns, ca fotbalist, undeva unde niciunul dintre foștii săi colegi de generație n-a ajuns. Nu vom lua în considerare atât trofeele sau banii strânși ca jucător, cât modul în care a investit după terminarea carierei.
Într-o țară în care fotbalul suge bani de la primării, consilii județene sau sindicate, el și-a pus propriii bani și propria imagine în joc. Într-o țară în care puteți număra pe degetele unei singure mâini sportivii al căror nume înseamnă ceva, din punct de vedere comercial, numele lui Hagi reprezintă în continuare foarte mult. Brandul Hagi aduce în jur de 1,5-2 milioane de euro pe an, fiind de departe cea mai valoroasă marcă a unui sportiv român retras din activitate. (Ca o paranteză, brandul cel mai valoros al unui sportiv român aflat în activitate este cel al Simonei Halep, care și ea a fost, în trecut, susținută financiar de către Hagi.) În același timp, bugetul Academiei de fotbal care poartă numele „Regelui” este de aproximativ un milion de euro, iar cel al clubului Viitorul din 2015 a fost de 2,5 milioane de euro. La capitolul „intrări”, la sfârșitul acestui sezon vor fi de cel puțin 4 milioane, din vânzările a trei jucători către cluburi străine.
”Eu știam ca n-are nimic și n-avea nimic! Haide! Eu vreau ca jucătorul meu să crească într-un spirit de luptă„
Gheorghe Hagi
În comportamentul său se întrevăd multe reflexe ale investitorului de cursă lungă. „Regele”, după propria declarație, vinde oricărui club românesc care dorește să cumpere de la el. Nu se simte nicio întunecare cauzată de patriotismul local sau de orgoliu, ci o judecată lucidă de businessman. La fel, o planificare care exclude graba: Hagi consideră că echipa sa, deși aflată pe locul al doilea, la doar patru puncte în urma liderului Astra Giurgiu, nu se luptă pentru titlu în acest sezon.
Gestul lui Hagi de a-și trimite fotbalistul la joc n-a fost doar reacția fostului lider al “Generației de Aur”, ci și a managerului, a omului care a investit tot ce are într-un proiect. Acest gest spune un lucru simplu: în sport, orice simulare este o piedică pe care ți-o pui singur pe drumul spre performanță. Și că viitorul, că este cel apropiat sau cel îndepărtat, îi aparține lui Hagi.
“Suntem mici, e adevărat, dar vom creşte frumos”
Gheorghe Hagi
