„Dacă ai vedea un antrenament al CFR-ului, ai crede că e meci oficial, așa tare se joacă!” Ciprian Deac, despre revenirea Clujului

Acum un an, când România lui Christoph Daum începea turneul de calificare pentru Rusia 2018, Ciprian Deac juca pe undeva prin Kazahstan. Acolo l-au găsit reporterii români, cu telefoane în miez de noapte, pe cu totul alt fus orar și, credea toată lumea, pe cu totul alt „fus” fotbalistic.

Vedetă în Liga 1, om de bază și la CFR, în anii de glorie ai echipei, dar și la Galați sau la Rapid, pe unde a jucat, Ciprian devenise acum un personaj „de culoare” în reportajele de presă premergătoare deplasării Naționalei la Astana, în Kazahstan.

Fostul internațional povestea, cuminte și așezat, ca un ardelean, despre cum e fotbalul de acolo, despre cum e terenul acela sintetic de care se temea – pe bună dreptate – toată lumea, despre cum e fotbalul din Kazahstan. Se simțea în vorbele lui o umbră de nostalgie, dar toată lumea a luat-o drept firească: ajuns să joace într-un campionat asiatic la 30 de ani, Ciprian Deac trăia, desigur, din amintiri…

Revenirea lui, în iarnă, în Liga 1, la un CFR aflat încă sub apăsarea insolvenței, părea mai degrabă o complezență reciprocă: și clubul, și jucătorul aveau nevoie de o injecție de moral.

S-a dovedit a fi mult mai mult de atât. Ca de fiecare dată când a revenit din străinătate în România, Ciprian Deac a revenit mai serios, mai puternic, mai motivat. A fost cel mai bun jucător al echipei în „play-off”, Gigi Becali i-a făcut ofertă de nerefuzat (pe care Cipri a refuzat-o, totuși), iar neconvocarea sa la ultimele două meciuri ale Naționalei a părut mai degrabă o surpriză.

Acum, însă, după un start de sezon excelent cu CFR Cluj, unde face un trio formidabil la mijloc alături de Hoban și Culio, „personajul de culoare” din reportajele despre Kazahstan revine, pe propriile merite și după șase ani de absență, în lotul primei reprezentative.

„Poate reprezintă o surpriză convocarea lui, dar pentru mine e o consecinţă logică a jocului său din ultima jumătate de an. E un jucător de caracter şi cu foarte multe calităţi. Abia aştept să aflu mai multe despre el.” – Christoph Daum, selecționerul echipei naționale

„Am vorbit cu Daum despre Deac după meciul cu Viitorul şi i-am spus exact adevărul. Un jucător extraordinar, un profesionist incredibil. Problema lui e că vrea să muncească mai mult decât trebuie. Chiar exagerează. Stă prea mult după antrenament. Eu aşa profesionist nu am mai antrenat! Merită să joace în echipa naţională.” – Dan Petrescu, antrenorul lui CFR Cluj

Ciprian, ultimele zile au venit pentru tine cu două vești foarte bune: CFR a urcat pe primul loc în clasament, iar tu ai fost convocat la echipa națională. Primul obiectiv era, într-un fel, previzibil, dar cum ai primit convocarea la Națională?

Ce să zic? A răsărit, în sfârșit, soarele și pe strada mea! A fost o veste foarte bună. Suntem echipa de pe primul loc și totul pare să-mi meargă din plin în ultima vreme.

Te mai așteptai să fii convocat? Era pentru tine o provocare să revii după atâția ani la Națională?

Nu prea mă așteptam să mai fiu convocat. Avusesem evoluții bune și campionatul trecut, când am reușit să marchez destul de multe goluri pentru un mijlocaș, unele dintre ele decisive. Dar acum, că echipa e pe primul loc, era normal să fim urmăriți de selecționer.

Mă bucur în primul rând că munca mea e răsplătită cu o convocare.

Nu am luat convocarea la Națională neapărat ca pe o provocare, pentru că am și eu o vârstă, dar, sincer, îmi era dor de atmosfera de la echipa națională, de emoțiile de acolo, de momentele acelea frumoase în care știi că ai o țară în spate și că toată lumea te susține și e alături de tine.

Cum era atmosfera pe vremea când ai fost fost chemat la lot primele dăți și ce te aștepți să găsești acum?

Au trecut șase ani de atunci. E o atmosferă aparte, care nu se compară câtuși de puțin cu meciurile de la echipa de club. Din păcate, atunci când am jucat eu echipa națională nu a avut evoluții prea bune, ne-au lipsit rezultatele, iar atmosfera era destul de încărcată la lot.

Nici acum nu e o situație prea roz, cele două meciuri care urmează sunt foarte importante, mai ales că suntem în luptă directă cu Muntenegru. Dacă nu învingem, calificarea e categoric pierdută.

Cum simți că te-ai schimbat tu, ca jucător, față de acel moment când ai debutat la Națională? Ce ai învățat în toți acești ani?

În primul rând, sunt schimbat fizic. Eram puțin „pufos”, nu că aveam kilograme în plus, dar nu aveam forma fizică de acum. Acum petrec foarte mult timp în sala de forță, sunt un adevărat atlet. Între timp mi-am schimbat și mentalitatea, e normal, am mai multă experiență.

Când ai simțit această schimbare de mentalitate?

De când am jucat la Schalke 04, în Germania. Acolo am văzut ce înseamnă să muncești cu adevărat, să tragi de tine la antrenament, la sala de forță. Nu degeaba fotbalul german e fotbalul total pe care îl vedem! Nu vezi că ei și în minutul 90 aleargă ca în primul minut? Sigur, pe mine asta nu mă mai surprinde, pentru că am văzut ce se întâmplă acolo…

Cine te-a impresionat cel mai mult la Schalke? Care dintre jucători ți-a folosit ca model?

Am avut șansa să joc cu fotbaliști ca Raul, Neuer, Howedess, Draxler. Raul m-a impresionat în primul rând prin seriozitatea de care dădea dovadă. Era un adevărat profesionist, venea primul la antrenament și pleca ultimul. M-a impresionat pentru că fusese o legendă la Real Madrid, avea și o vârstă, putea să o lase mai ușor, unii așa ar fi făcut în locul lui, dar el, din contră, trăgea mai tare. Am rămas în minte cu metodele de acolo și încerc să le aplic și aici, în România.

Ai avut un start lansat cu CFR Cluj în campionat. Cum e atmosfera la echipă? Au venit mulți jucători, au mai și plecat…

Dacă nici acum, după cinci victorii consecutive, nu e atmosferă bună, apăi nu o să fie niciodată! Noi, jucătorii, nu ne așteptam să fim aici, pe primul loc, pentru că s-a schimbat mult lotul și eram conștienți că nu se poate clădi o echipă peste noapte. E clar că nu ne așteptam să fim așa sus.

Dar rămânem realiști, deocamdată nu am câștigat nimic, e doar începutul campionatului și mai e drum foarte lung. E drept că am avut meciuri grele, mulți ziceau, după egalul de la Botoșani, că CFR-ul nu arată bine și iată unde a ajuns Botoșaniul! Eu sunt convins că pe viitor vom arăta mult mai bine, ne vom suda și relațiile de joc, încet, încet, ne simțim mult mai bine, iar asta se simte.

Au fost câțiva ani grei la CFR, au fost, între altele, și probleme cu banii. Ce te-a făcut să rămâi la club și să pui umărul la noul proiect?

Sincer, la început, când am revenit din Kazahstan, nu am știut nimic, nu mi-a zis nimeni că lucrurile se vor schimba atât de mult. Am venit cu sufletul deschis, simțeam că am rămas dator față de acest club, care mi-a dat foarte multe în acestă viață, m-a învățat tot ce știu, e prima echipă cu care am jucat în prima ligă, cu care am câștigat trofee și, într-un fel, mă simțeam dator, pentru că m-am atașat foarte mult.

Chiar glumeam cu colegii că de fiecare dată când revin la Cluj primul lucru pe care îmi vine să îl fac e să merg sus, în Gruia, la stadion, și nu acasă…

Care crezi că sunt argumentele echipei?

Suntem o echipă foarte bine așezată în teren. Dacă ne uităm la golurile primite, să primești un gol în șase etape, asta spune multe! În al doilea rând, e foarte multă seriozitate la echipă. Suntem 33 de jucători, toți de valori apropiate, concurența e foarte mare. Dacă ai veni să urmărești un antrenament, nu ți-ai crede ochilor, ai crede că e meci oficial, așa de tare jucăm! E bătaie pe fiecare loc de titular. Fiecare coleg își dorește să joace, iar această concurență e benefică.

Cum te înțelegi cu Culio și Hoban la mijocul terenului? Compuneți un trio formidabil acolo, trei jucători cu mare potențial fizic și cu mare experiență.

Mă simt foarte bine în noul sistem, parcă joc de o viață așa. Sunt un jucător care face ambele faze și în postul acela e nevoie un astfel de jucător. E extraordinar să pot juca la mijloc cu doi jucători cu valoarea și experiența lor, e o plăcere fiecare meci cu ei lângă mine.

Ai lucrat cu antrenori cu nume și în România, și în străinătate. Cum se lucrează cu Dan Petrescu?

E un antrenor care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Mulți dintre colegi erau puțin speriați că se va lucra foarte mult pe partea fizică, dar nu a fost așa. E un adevărat profesionist, vine la ora 7 la stadion și pleacă seara la ora 19.00. Efectiv, Dan Petrescu mănâncă fotbal pe pâine. Lucrăm foarte mult tactic, lucrăm fazele fixe, se vede asta la ce goluri dăm.

„La echipa de club îmi doresc să câștig trofee, nu am mai câștigat de mult și mi-e dor de acele momente când ridici un trofeu deasupra capului. Mi-e foame de trofee și sper că în acest an vom reuși să câștigăm deja.” – Ciprian Deac, CFR Cluj

Duminică seară, CFR a reușit al șaselea meci consecutiv fără gol primit, a trecut și de Voluntari, după un 2-0 rezolvat încă din prima repriză, și s-a distanțat acum la patru puncte de Craiova și FCSB.