„Îmi doresc să fac performanță la cel mai înalt nivel.” Cristina Laslo va juca pentru Buducnost, fosta echipă a Cristinei Neagu

La trei zile după ce-au jucat în FINAL4-ul Ligii Campionilor, obținând medalia de bronz, handbalistele lui CSM București au intrat din nou pe teren, chiar în fața propriilor suporteri. Nu prea mulți, cum se întâmplă de obicei în meciurile din Liga națională sau Cupa României, unde CSM nu are concurență pe măsură. Dar suficienți cât să aglomereze culoarul îngust dintre teren și tribună când au văzut-o acolo pe Cristina Neagu.

După ce-a jucat ultimul meci cu Buducnost în weekend, la Budapesta, după ce și-a luat la revedere de la colege și antrenori, Neagu a venit joi seară în Sala Rapid să-și vadă viitoarea echipă. Însoțită de prietena și deja fosta colegă, pivotul Dragana Cvijic, a atras multe blițuri, a fost oprită la fiecare doi pași de copii care voiau poze, a glumit peste balustradă cu viitoarele colege. Apoi a plecat, cu câteva minute înainte de victoria clară a CSM-ului, 42-26 cu Universitatea Cluj.

La finalul meciului, atenția s-a mutat spre o altă Cristina, care are acum și altceva în comun cu Neagu, în afară de prenume: dacă interul stânga se întoarce vara aceasta în campionatul României, părăsind echipa din Muntenegru, Cristina Laslo face pasul în direcția opusă: pleacă din România, chiar la Buducnost.

Vestea că tânăra de 21 de ani s-a transferat la fosta echipă a Cristinei Neagu a fost știrea ultimelor zile. Nu doar pentru că se duce la aceeași echipă, ci și pentru că e o etapă importantă pentru una dintre cele mai talentate tinere handbaliste din România, campioană mondială cu naționala de junioare în 2014 și câștigătoarea unui bronz european la tineret în 2016. Buducnost, un nume important pe plan european, are în palmares două Ligi ale Campionilor, un staff tehnic alcătuit din Dragan Adzic și Bojana Popovici – de la care Laslo are multe de învățat – și o reputație solidă în creșterea și formarea de tinere jucătoare.

Iar Laslo, care joi seară a jucat ultimul meci pentru U. Cluj, singura echipă pentru care a evoluat până acum, pare că știe foarte bine de ce a luat această hotărâre și ce va câștiga în urma ei.

„Am ales Buducnost în primul rând pentru că joacă în Champions League, dar și pentru că vor să schimbe acest nucleu de jucătoare și cred că mi se potrivește foarte bine acest post în echipa lor. Cred că au toate condițiile ca să am un viitor cât mai strălucit acolo.”

Ce așteptări are de la această experiență? „Aș vrea să învăț tot ce n-am învățat în România. Nu vreau să înțeleagă lumea greșit, dar îmi doresc să fac performanță la cel mai înalt nivel. Aici nu simțeam că sunt condiții de pregătire la cel mai înalt nivel, din păcate. Nu atât meciuri, cât și antrenamente.”

Laslo ne vorbise și după Europeanul din Suedia din decembrie, debutul ei la un turneu final de senioare, de diferența pe care a simțit-o între ea și alte jucătoare, mai ales la nivel de pregătire. „Sunt foarte motivată, după ce am văzut la ce nivel se joacă. Am simțit pe pielea mea acest nivel și îmi doresc foarte mult să joc de la egal la egal cu restul. E nevoie de multă muncă, mai ales fizic, am simțit la meciul cu Danemarca că sunt sub nivelul acestui campionat. Plec foarte motivată și în mare parte satisfăcută de ce am reușit aici”, spunea atunci.

S-a ținut de promisiunea făcută sieși și, la întoarcere, a început să se pregătească cu un antrenor personal, pe lângă pregătirea de la club. „De acum sunt preluată de cei de la Buducnost, nu trebuie să-mi mai fac eu griji pentru pregătirea mea personală”, a spus cu un fel de ușurare care arată încrederea în alegerea pe care a făcut-o.

Jucătoarea recunoaște că avea două echipe în vizor, la care își dorea să ajungă: Gyor și Buducnost. A ajuns în Muntenegru și pentru că acolo va avea mai multe șanse să joace, având în vedere procesul de reconstrucție prin care trece clubul. Asta i-a spus și Ambros Martin, antrenorul noii campioane a Europei și selecționerul României: că e bine să meargă undeva unde să joace.

Nu pare s-o sperie nimic, nici faptul că trebuie să învețe limba – Adzic nu prea vorbește engleză–, nici că trebuie să se integreze într-un nou grup. „Le cunosc pe fetele de acolo, am jucat contra lor la junioare. Am doar sentimente de fericire și de emoție, abia aștept să mă bucur de tot ce e acolo.”

E nerăbdătoare să plece, deși spune că nu i-e ușor să se despartă de Cluj, echipa orașului ei, singura la care a jucat, unde a debutat în Liga Națională la 16 ani și unde a avut șansa să joace și să crească. „A fost un mare avantaj că m-am dus repede la echipa mare și m-am dat cu capul destul de devreme. Poate că se vede diferența, faptul că am făcut pasul mult mai repede decât cele din generația mea”, ne spunea la ultima discuție.

Însă Laslo preferă să privească în față. Iar pentru o handbalistă numită de două ori cel mai bun coordonator de joc al turneelor finale de junioare, care simțea că s-ar fi plafonat dacă rămânea în campionatul românesc, acest în față înseamnă pentru următorii doi ani (cu drept de prelungire încă unul) o echipă cu tradiție din afară, unde speră să poată crește și mai mult.

La fel ca ea au gândit și alte tinere handbaliste pe care se va baza naționala în viitor și care vor face vara aceasta pasul spre alte campionate: Gabriela Perianu și Denisa Dedu la Siofok KC, iar Mădălina Zamfirescu la Debrecen. Astfel că, în timp ce liderul naționalei de azi, Cristina Neagu, se întoarce acasă îmbogățită de experiența din străinătate, viitoarele jucătoare de bază pleacă să acumuleze și ele un bagaj pe care să îl întoarcă apoi în binele echipei naționale.