LEAD
Handbal - Champions League

O serioasă lecție de handbal: mai bună, mai energică și mult mai curajoasă, Gyor o trimite pe CSM București în lupta pentru locul trei

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
12 mai 2018
Andrei Năstase
0 comentarii

Într-un duel care începea să arate ca un (rar) derbi european al handbalului feminin, CSM București pierde toate bătăliile individuale, pierde și meciul colectiv cu Gyor și e împinsă spre finala pentru locul trei: 26-20 pentru o campioană en-titre care a reușit să scoată la lumină toate slăbiciunile lui CSM. Chiar și unele pe care nimeni nu le bănuia.

Cu Cristina Neagu (șase goluri) și Bella Gullden (unul singur) blocate din primul și până în ultimul minut de o apărare excelent așezată de Ambros Martin (și la fel de bine pusă în practică de jucătoarele lui), CSM București a sperat la finala Champions League doar 60 de secunde. Doar atât a reușit să stea la egalitate cu Gyor.

În rest, echipa lui Ambros Martin a predat o adevărată lecție de atac rapid și apărare agresivă. Că în poarta CSM-ului, Paula Ungureanu și Jelena Grubisic au prins probabil cel mai slab meci din carierele lor, n-a ajutat deloc cauza româncelor.

Așa că CSM trebuie acum să găsească mulțumire în finala pentru locul trei. Oficialii și jucătoarele vor căuta motive de împăcare cu prezența în FINAL4 și cu gândul că principala misiune a fost deja câștigată: CSM București face parte din această elită a handbalului feminin, are argumentele să rămână aici și mai departe. Dar lecțiile oferite de Gyor trebuie învățate.

*

E simplu să faci rezumatul unui astfel de meci: apărarea lui Gyor a câștigat – încă din start – duelul cu atacul impresionant (măcar pe hârtie) al lui CSM București.

Încă din primele zece minute, fiecare echipă a pornit cu armele, dar și cu slăbiciunile la vedere. Și-n timp ce CSM s-a sprijinit pe umerii lui Neagu și Gullden, Gyor a mizat totul pe două cărți colective. Apărarea asta agresivă (obsesia lui Ambros Martin) a fost principalul argument al unei echipe chinuite de accidentări. Al doilea a fost repunerea rapidă, nordică, cu care Gyor a pus în dezechilibru apărarea lentă a CSM-ului, o echipă care are nevoie (la fel ca naționala României), de o schimbare între atac și apărare. Altfel spus, are nevoie de trei secunde. Trei secunde pe care Gyor nu a vrut să le ofere. Și a profitat de asta printr-o sumedenie de goluri simple, marcate după atacuri scurte și foarte scurte.

Toate astea au fost evidente după primele zece minute: Amorim a deschis conturile cu o aruncare de la distanță, de pe picioare, direct sub bară, CSM a irosit două atacuri lungi, încurcate teribil de linia adversă avansată, Oftedal a marcat tot de pe picioare, tot de la distanță, Gullden a tras în bară de la șapte metri, și Gorbicz, din extrema sângă, a făcut 3-0 după șapte minute. Abia când Johansson a încercat atacul fără portar, după aproape zece minute de secetă, CSM a găsit primul ei gol: Neagu, cu bătaie pe ambele picioare, a găsit o rezolvare rară.

Numai că Gorbicz n-a stat pe gânduri, a făcut imediat 4-1 și a subliniat una dintre regulile meciului: atacurile lui Gyor s-au oprit, de cele mai multe ori, după cinci secunde. A fost o regulă respectată mai ales de Amorim (una dintre cele mai bune jucătoare de la Gyor), Oftedal și Groot, care fie au aruncat repede, de parcă mingea era fierbinte, fie au pătruns pentru șapte metri, fie au le-au deschis pe Gorbicz și Bodi – două extreme care n-au ratat nici măcar o șansă să le înfunde și mai mult pe Paula Ungureanu și Jelena Grubisic.

De partea cealaltă, atacurile lui CSM s-au plimbat, fără direcții precise, între cei doi poli de influență: de la Neagu la Gullden, la de Gullden la Neagu. Ambele au fost blocate excelent. Rar au reușit execuții individuale și mult mai des au fost citite de o Grimsbo care, din poarta lui Gyor, a injectat energie unei defensive maghiare care a ocupat perfect centrul terenului.

În condițiile astea, rezultatul de la pauză, 12-10 pentru Gyor, a venit ca o surpriză plăcută: doar atât? Jucând atât de slab, CSM e încă în meci?

După începutul groaznic, cu aproape 10 minute fără gol, daunele erau încă minore. În plus, dacă Gyor urma să mențină același ritm alert și în a doua parte, Ambros Martin ar fi putea să piardă pe singurul front unde pornit cu handicap din start: profunzimea lotului.

Cu doar 12 jucătoare pregătite de joc – dacă nu le socotești pe Nora Mork și pe cele două handbaliste adolescente, prima adusă pentru suportul moral, celelalte pentru orice eventualitate -, Gyor a fost obligată să-și investească cu măsură rezervele de energie.

Altfel spus, un final echilibrat ar fi fost în avantajul lui CSM. Cu mai multe schimbări la dispoziție, Johansson ar fi putut intra în ultimele zece minute cu primul șapte mai proaspăt. Dar toate astea au fost calcule pe (și de) hârtie – ușor de șters și aruncat la coș.

Tot Gyor a deschis cu gol și a doua repriză, de data asta de pe pivot (o noutate), însă Jorgensen a acceptat pasa pe extremă, pe un atac în superioritate, și a ținut-o pe CSM aproape. Gorbicz, dintr-un unghi imposibil, a marcat pe lângă picioarele lui Grubisic, 14-11, Neagu a găsit al patrulea ei gol (din a noua aruncare).

Și aici, în preajma minutul 35, s-a văzut pentru prima dată osteneala lui Gyor. Fără Amorim, odihnită după o busculadă de pe semicerc, atacul lui Gyor și-a pierdut limpezimea. Rezultatul? Apărarea lui CSM a găsit ceva ritm, a început să miște în front, să arate mai mult nerv și să se bucure de mai mult succes: primul atac al lui Gyor care a depășit, după mai multe valuri blocate, 60 de secunde. Din păcate, o respingere norocoasă a găsit-o pe Broch, care a marcat de la șase metri pentru 15-12.

Norocul s-a întors pentru Mehmedovic, care a recuperat și ea mingea blocată din aruncarea lui Neagu și găsit ceva spațiu  la prima bară. Tot ea a marcat și pe următorul atac, Neagu a imitat-o imediat și CSM s-a apropiat la un singur gol: 16-15.

A fost cea mai bună perioadă a bucureștencelor, care le-au oferit fanilor senzația că meciul chiar se poate întoarce. Într-adevăr, Kurtovic a pus capăt unei lungi curse de urmărire și, după 42 de minute, CSM era din nou la egalitate cu Gyor, 16-16.

Numai că șansa trecerii înainte a fost risipită prea repede printr-un fault în atac, iar Gyor s-a grăbit să pună lucrurile la punct: două goluri iuți au făcut 18-16, Neagu a încercart să răspunde de la distanță, dar a aruncat peste poartă, iar Gorbicz (coșmarul portarilor lui CSM) a găsit un alt gol din unghi închis. Distanțată atât de repede la trei goluri, CSM s-a clătinat sub presiunea unei săli care, după câteva minute de spaimă, și-a reintrat în drepturi.

De pomană a cerut Johansson un nou timeout, degeaba le-a cerut handbalistelor sale să joace împreună și în apărare, să respecte sistemul.

Mult mai calm, Ambros Martin le-a spus jucătoarelor sale să pună și mai multă presiune pe Neagu – „E puțin ieșită din joc, haideți să menținem presiunea pe ea.” Și planul a funcționat. Alte opt minute în care CSM n-a găsit poarta (nici prin Hagman, din extremă, nici prin Gullden, din centru), iar Amorim a continuat să facă ravagii: o nouă eliminare de două minute, alt șapte metri transformat, cu ceva noroc, de impecabila Groot.

Pentru prima dată, Gyor era la patru pași înainte, 20-16. Și chiar dacă Kurtovic – poate singura jucătoare care și-a păstrat și entuziasmul, și brațul tare – a scos un șapte metri pe care tot ea l-a transformat cu sete, extrema Bodi a pus capăt emoțiilor lui Gyor.

De aici încolo, la 21-17 cu doar cinci minute rămase de jucat, Gyor a putut să se relaxeze – meciul era deja câștigat.

S-a terminat 26-20, iar echipa selecționerului Martin se va concentra acum pe finala de duminică. Acolo, Vardar Skopje amenință, la ultima ei bătălie europeană în acest format, să facă ce n-a reușit anul trecut: să câștige în premieră un trofeu pe care îl urmărește de atâția ani.

Dacă va juca cum a jucat cu debutanta Rostov, pe care a bătut-o clar, cu 25-19, are toate șansele.

CSM – Rostov va începe la 16.15, finala mare, Gyor vs Vardar – la 19.00. Ambele meciuri sunt transmise de Telekom Sport și Digi Sport.

Primele declarații

Trist și fără energia lui obișnuită, Per Johasson a ajuns la microfonul Telekom Sport cu aerul omului învins. Dar nu s-a rezumat la lucruri comune și a avut prezența să accepte că echipa lui „a jucat foarte individualist. Am ratat prea multe aruncări simple, am fost prea departe de poartă, nu am fost organizaţi. Am jucat mai bine după pauză, dar nu a fost de ajuns. Le-am spus fetelor, timp de două săptămâni, că trebuie să jucăm pe contraatac. N-am făcut asta. Este, însă, foarte greu să faci acest lucru contra unei echipe ca Gyor (care se repliază atât de iute). Eu sunt antrenorul, e răspunderea mea, dar cred că am bătut mingea prea mult. Atunci când am jucat mai cursiv, am avut succes, dar nu am respectat suficient de mult tactica”, a recunoscut suedezul, aflat probabil înaintea ultimului joc european pe banca CSM-ului.

Și Ambros Martin e în aceeași situație la Gyor. După șase ani excelenți în Ungaria (cu trei trofee și o nouă șansă acum), selecționerul României va trece la Rostov.

Până atunci, spaniolul se poate bucura de un succes care-l binedispune din mai multe motive. În primul rând, defensiva lui a funcționat perfect contra unui atac prezentat, înaintea competiției, ca fiind de speriat. În plus, Martin și jucătoarele sale au scăpat cu bine din buclucul accidentărilor: fără excelentele Nora Mork și Suzsanna Tomori, cu Amorim și Oftedal abia refăcute, cu un lot subțire, Gyor a reușit să evite oboseala din finalulul meciului, când toată lumea aștepta ca CSM să-și arate presupusa prospețime.

Așa că la final de meci, Martin se simțea, după cum a spus chiar el, fantastic. „Am avut un adversar foarte dificil, dar am jucat foarte bine în apărare. Ce am vrut noi a fost să le punem în dificultate – aa reușit asta. Când au egalat, am răspuns foarte bine şi am avut încredere că apărarea bună ne va aduce victoria.”

Întrebat despre tactica (reușită) de a o bloca pe Neagu, Ambros Martin a ținut să repete ce-a spus și înaintea acestui meci: „Nu ne-am concentrat doar pe Cristina Neagu, le-am împiedicat și pe celelalte jucătoare să arunce la poartă.”

În locul concluziilor

Derbiul care n-a prea fost derbi. Așa ar suna afișul acestui meci în care CSM a pornit ca egala lui Gyor. În ciuda rezultatelor amestecate –  câteva jocuri grozave (mai ales cu Gyor și Metz, la București) și altele slabe (mai toate deplasările) -, cu încă o schimbare de antrenor chiar pe final de sezon (o practică deja obișnuită), campioana României a intrat în semifinala aceasta cu ambiția pretendentei.

Chiar dacă a pierdut cele mai multe meciuri în actualul sezon din Ligă – patru, între ele și înfrângerea din Danemarca, cu Nykøbing -, experții au privit către duelul Gyor – CSM cu sentimentul că se uită la finala din semifinale.

Și-n vreme ce, de partea maghiară, competiția cu CSM București poate fi redusă la old money vs new money, de partea cealaltă, duelul acesta (însă) aduce mai degrabă a revoluție: CSM a apărut în Liga Campionilor brusc, acum trei ani, cu o misiune clară: să schimbe ordinea lucrurilor.

Să o înlocuiască pe Gyor în capul unei mese de la care s-a ridicat recent Buducnost, se va ridica și Vardar, care și-a vândut deja marile jucătoare, iar Rostov abia s-a așezat.

N-a reușit acum, dar cu alte câteva transferuri deja anunțate pentru sezonul viitor, intenția rămâne. Mai ales că pe cât de previzibilă a fost componența turneului FINAL4 în ultimii patru-cinci ani, pe atât de imprevizibile se anunță edițiile următoare.

Și asta pentru că-i greu de intuit ce se va întâmpla cu Gyor după plecarea lui Ambros Martin, omul creditat cu transformarea echipei maghiare din simplă finalistă în triplă câștigătoare de Champions League.

La fel de complicat e să-ți dai seama dacă atent programata ascensiune a lui Rostov va prinde rădăcini solide. Sau dacă noile eforturi ale echipelor din Franța – care au reușit să tragă câteva jucătoare grozave în ultima vreme, între ele și Bella Gullden – vor aduce și rezultate.

E drept, nimeni nu poate miza totul nici măcar pe costisitorul (și contestatul) proiect de la București, unde investițiile Primăriei pot să dispară (așa cum se întâmplă adesea în politică) la fel de repede cum au apărut. 

Comentează articolul
Finala Champions League

„Bring it on‟: Klopp a adus-o din nou pe Liverpool la masa mare, unde caută din nou acel evaziv final fericit

25 mai 2018
Danny Coposescu

„Am șters aproape totul din jurul meciului și nu l-am mai revăzut. Niciodată.‟ Jürgen Klopp e prins în discuție cu Donald McRae de la The Guardian și ajunge, inevitabil, la subiectul acelui joc. Cinci ani mai târziu, reacția lui rămâne la fel de memorabilă ca golul zdrobitor al lui Arjen Robben: „Fanii noștri au fost […]

Citeşte articolul
Champions League

Real Madrid adulmecă al 13-lea trofeu, al treilea cu Zidane. Dar ce (și cum) trebuie să mai câștige francezul pentru a fi „primit‟ între cei mai buni antrenori? 

24 mai 2018
Danny Coposescu

Luis Miguel Beneyto e desprins dintr-o altă eră. Din cei 81 de ani împliniți de fostul director al lui Real Madrid, 71 au fost trăiți cu legitimația de membru – sau socio – în buzunar. Șapte decenii în care a asistat, din tribună sau din birou, la nașterea unei dinastii europene fără egal în sportul ăsta. […]

Citeşte articolul
Perspectivă

CFR Cluj a redevenit o forță. Dar a învățat ceva din greșelile trecutului? Poate oferi fotbalului românesc primul model de continuitate?

© FOTO: Simion Sebastian Tataru / www.SportPictures.ro
24 mai 2018
Ciprian Rus

FCSB a luat, acum trei ani, toate cele trei trofee puse, pe atunci, în joc – campionatul, Cupa Ligii și Cupa României. Dar antrenorul Costel Gâlcă a fost dat afară imediat după finalul sezonului, pentru că nu ar fi ascultat ordinele patronului. Pe la echipă s-au perindat tot felul de antrenori, unii cu mai multă, […]

Citeşte articolul
Liga 1

„Disciplină, muncă și un dram de noroc”. 10 observații și câteva concluzii după finalul Ligii 1. Cum a câștigat CFR, de ce a pierdut FCSB?

Jucătorii CFR-ului sărbătoresc finalul unui sezon epuizant, cu Dan Petrescu pe bancă. Foto: Simion Sebastian Tataru / Sport Pictures
21 mai 2018
Ciprian Rus

1. CFR Cluj câștigă titlul în Liga 1 și, cu patru trofee, față de trei ale FCSB, devine echipa ultimului deceniu din fotbalul nostru, chiar în anul Centenarului. Cea mai veche echipă în activitate din România se reinventează a doua oară, după ce fusese la un pas de desființare la sfârșitul anilor ’90, înainte să […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design