LEAD
CM de Handbal 2017

O victorie eliberatoare! România revine de departe cu Slovenia, câștigă entuziasmant al doilea meci la Campionatul Mondial!

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures

Împinsă de la spate de Cristina Neagu, cu 11 goluri și alte câteva momente decisive, România revine de la cinci goluri distanță, învinge surprinzătoarea Slovenie și trece primul test serios la acest Campionat Mondial! Victoria asta muncită, 31-28, ar putea fi esențială pentru încrederea unei echipe naționale pentru care au excelat și Valentina Ardean Elisei, Eliza Buceschi, Crina Pintea sau Aneta Udriștioiu.

*

În preambulul meciului cu Slovenia, secundul Horațiu Pașca spunea, la microfonul Telekom Sport, că victoria Sloveniei cu Franța este o mare surpriză numai dacă ne uităm la palmares. „Dar noi am văzut Slovenia la meciurile de pregătire și se anunța încă de atunci ca o adversară dificilă pentru toată lumea. Au jucătoare cu mare experiență internațională, au un bun nucleu (nouă jucătoare n.a.) de la Krim – chiar și antrenorul e de acolo -, deci avem în față o echipă omogenă care joacă un handbal modern. Slovenia se anunță deja ca o contracandidată serioasă pentru fiecare echipă din grupă“, a concluzionat Pașca.

Avertizate deci și de staff-ul tehnic, dar mai ales de surpriza pe care Slovenia a făcut-o Franței (medaliata cu argint de la Rio), jucătoarele României au știut exact ce să aștepte. Și cu toate astea, excelenta Ana Gros, jucătoarea lui Metz, și-a făcut din nou de cap: cu interul lui Krim într-o nouă zi de aruncare, Slovenia a pornit cu pedala la podea, s-a distanțat la 5-1 și a lansat României prima provocare: ăsta-i sprint, nu e plimbare!

Cristina Neagu a fost prima care a înșeles și, în inferioritate, de la etajul superior, a răspuns cu o aruncare năprasnică pentru 5-2. Ana Gros a făcut același lucru, iar până la 9-6 s-a mers cap la cap, lovitură după lovitură: România de pe pivot, cu Ardean Elisei (Alice) intrată în circulație, Slovenia de pe extremă; Crina Pintea pe contră, Ana Gros de la 10 metri, de pe picioare; Aneta Udriștioiu dintr-un unghi inventat în imaginația ei, Ana Gros de la nouă metri, direct în vinclu.

La 10-6 pentru Slovenia, întrebarea principală a fost enunțată cât se poate de limpede: cum o putem opri pe această stângace care pur și simplu nu ratează?

Dar Neagu n-a stat prea mult să caute răspunsul, în schimb s-a lansat într-o competiție individuală cu Gros. Un fel de tot ce poți face tu, eu pot să fac mai bine. Și-n următoarele minute, Neagu a demonstrat tocmai asta, prin câteva aruncări care-au trezit la viață întregul joc al României, dar și tribuna galbenă de la Trier.

De la 13-10, echipa lui Ambros Martin a început și să se apere mai sus, mai ales pe partea stângă, iar asta a funcționat. Dovadă, după încă două schimburi Neagu vs Gros, România a egalat pentru prima dată și a reușit să intre la cabine cu un 14-14 care a părut, pentru o bună bucată de timp, improbabil.

La primul atac al părții secunde, echipa lui Martin a mai reușit o premiră, trecând înainte printr-un șapte metri transformat de Neagu. Pe următorul atac, Denisa Dedu a citit (tot pentru prima dată) aruncarea Anei Gros și, la cealaltă poartă, Eliza Buceschi a pătruns fără ezitare pe culoarul făcut de crina Pintea: 17-15.

Numai că Slovenia n-a plecat nicăieri. După două atacuri rătăcite ale României și alte două contre-fulger, adversarele au trecut din nou la conducere. A răspuns și România, prin Buceschi, și a urmat cea mai curată perioadă a meciului: puține greșeli, multe combinații iuți la ambele porți, câteva atacuri așezate, două-trei scheme complexe, toate reușite. Și chiar dacă România nu a reușit să se distanțeze, un lucru a devenit clar: Ana Gros a fost blocată mai bine, iar atacul Sloveniei a început să aibă nevoie de mai mult timp și mai multă imaginație să marcheze. Cu Alice alergând bine în sistemul cinci plus unu, cu Crina Pintea și colegele din centru mai determinate, apărarea României a devenit mai rea, mai contondentă.

De treaba asta a profitat Neagu, cu două aruncări de care portărița adversă s-a ferit la timp: două goluri avans pentru România, 24-22, ceva mai mult de 12 minute rămase de joc. Dar Slovenia și-a văzut în continuare de treabă, a revenit din nou și a lansat României a doua provocare: dacă vreți victoria asta, trebuie să o smulgeți cu mâinile voastre!

Eliza Buceschi a răspuns prima, dar nimic chinuitor, nimic smucit n-a fost în cele patru-cinci pătrunderi ale ei, unele finalizate cu gol, altele cu șapte metri. Neagu a răspuns a doua, cu o angajare decisivă pentru Pintea, care a scos și eliminarea adversarei, dar și un șapte metri transformat de Neagu pentru 29-27, cu două minute rămase pe tabelă.

Și când Slovenia a scăpat mingea în aut, lucrurile au fost stabilite: a doua victorie pentru România la Campionatul Mondial, dar ce victorie muncită!

Primele declarații

Imediat după meci, la capătul unei reprize secunde excelente, Eliza Buceschi l-a anunțat pe reporterul Telekom Sport că se gândește să vină la sală cu jumătate de oră mai repede – atât de mare a fost diferența dintre ce a jucat în prima repriză și ce a reușit în a doua parte a meciului. „Noroc că tragem linie doar după cele 60 de minute… Am început mai slab, și eu, și echipa, dar nu am cedat niciun minut, am crezut în noi, iar la finalul meciului a ieșit ceea ce ne-am propus. Apărarea a fost punctul nostru mai slab, pentru că în prima repriză nu am reușit să o blocăm pe Ana Gros, care în prima repriză a marcat din orice poziție, la fel ca în meciul de ieri (victoria cu Franța n.a.). După ce am trecut la o apărare avansată, cu Alice (Elisei) om la om la Ana, le-am blocat mai ușor, apoi am mers în atac și lucrurile au devenit mai ușoare”, a adăugat Eliza, una dintre cele mai bune jucătoare ale României într-o zi în care nimeni nu a jucat slab, și toată lumea s-a ridicat în același timp. „Ne vom mai bucura 30 de minute de victoria asta, după care mergem la hotel să pregătim meciul cu Spania”, a mai spus coordonatoarea naționalei, cedând apoi locul antrenorului Ambros Martin.

Vizibil atins de energia specială a unei victorii importante, spaniolul a subliniat esențialul: „cred că am câștigat și cu inima azi, pentru că partida a fost foarte dificilă. Știam că ele încep meciul foarte bine, dar echipa a reacționat foarte bine după ce a fost condusă, am crezut în puterile noastre și până la urmă am reușit să ne impunem.”

De ce n-a început România cu o apărare mai avansată la Gros? Ce s-a schimbat la pauză? Martin crede că revenirea asta se datorează în primul rând disciplinei: „am continuat să respectăm toate lucrurile tactice pe care le-am discutat, și a fost foarte important pentru noi că în repriza a doua am condus și ele au fost cele care ne-au urmărit, astfel că noi am impus ritmul.”

Invitat apoi să remarce pe cineva în mod deosebit, Ambros a spus că toată echipa a jucat fantastic, atât în atac, cât și în apărare: „Neagu, Eliza, extremele, Melinda, Crina, Cristina Zamfir, Zamfirescu și Denisa în poartă – toată lumea a jucat bine. Asta înseamnă spirit de echipă și fiecare își știe rolul său. Avem o zi de pauză, iar noi continuăm să mergem pe drumul nostru, meci cu meci.”

Ce urmează

După o zi de pauză, echipa României are o sarcină cel puțin la fel de complicată cu Spania, marți, de la ora 21.30. Așa cum știi, primele patru clasate din grupa României se vor întâlni în optimile de finală, după regula tabloului inversat (locul unu contra locului patru, locul doi contra locului trei), cu cele patru echipe calificate dintr-o grupă B foarte echilibrată, cu Norvegia, Suedia, Polonia și Ungaria în prim plan, înaintea Cehiei și Argentinei.

Celelalte trei jocuri din grupă

România – Spania, 5 decembrie, ora 21.30

România – Angola, 7 decembrie, ora 19.00

România – Franța, 8 decembrie, ora 19.00

Toate meciurile sunt transmise de Telekom Sport

Scurt context

Ajunsă la Campionatul Mondial din poziția singurei naționale care a participat la fiecare din cele 23 de ediții ale competiției, echipa României va trece și acest turneu sub umbrela reconstrucției: toată lumea vrea o medalie, dar mai există și miza pe termen lung – participarea cu succes la Jocurile Olimpice din 2020.

Astfel, obiectivul declarat, locurile 1-6 (sau chiar 1-8), pare rezonabil.

Încă din 2015, odată cu aducerea suedezului Tomas Ryde pe banca tehnică, la Federația Română de Handbal (FRH) se vorbește despre reașezare. Se vrea un sistem mai bun, care să aibă continuitate la toate nivelurile și care să producă, în timp, constanță, predictibilitate.

Cum spuneau Alexandru Dedu, președintele FRH, sau Costică Buceschi, fostul antrenor secund al echipei: „după fiecare turneu bun a urmat altul mai puțin reușit, pentru că nu suntem constanți. Vrem să schimbăm lucrul ăsta, dar planul nostru pe termen mediu nu se opune performanței din prezent, ci doar ne ajută să avem performanță și în viitor.”

Altfel zis, nimeni – nici antrenorii, nici jucătoarele – nu poate începe un turneu final fără ambiția medaliilor, chiar dacă principalul obiectiv e pe termen mediu. Nucleul echipei e încă în schimbare, dar lumea nu trebuie să privească reconstrucția ca pe un rău necesar. Asta e o treabă ciclică, repetitivă, prin care toate echipele trebuie să treacă mai devreme sau mai târziu. Tocmai de-asta contează atât de mult sistemul – așa cum bine demonstrează, prin succesul lor, Norvegia, Rusia și altele ca ele.

Când a bătut palma cu Ambros Martin, FRH a anunțat că principalul obiectiv al spaniolului este să construiască o echipă performantă pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020. Dar Martin e primul care o să-ți spună că echipa nu își amână ambițiile până atunci, ci doar că eventualele performanțe trebuie să fie rezultatul unui program care să ofere României continuitate. Pe scurt, investiția în viitor nu trebuie să sacrifice neapărat prezentul.

E un lucru pe care îl știu prea bine și jucătoarele. Fiecare e conștientă că echipa e alta, că antrenorul e încă nou, “dar treaba noastră nu e nici să fim realiste, nici să așteptăm victoriile de peste câțiva ani.” Reconstrucția e bună, dar, până la urmă, este mai degrabă treaba altora. A Federației, a antrenorilor, a celor care privesc tot sistemul, de la bază la vârf. „Treaba noastră, a jucătoarelor, este să facem în fiecare zi pasul următor. Noi trebuie să dăm totul la fiecare antrenament și în fiecare meci. Nu putem să ne gândim la performanța de peste câțiva ani dacă nu ne facem treaba cât mai bine azi, pentru că fără munca de azi nu va exista performanța de mâine”, așa cum ne spunea Melinda Geiger, în timpul Europeanului trecut.

Un mix avantajos

Apoi, e bine de notat că schimbările din echipa României au început și vor continua într-o perioadă când Cristina Neagu rămâne cea mai bună handbalistă din lume. Asta înseamnă că noile jucătoare ale naționalei se formează și prin interacțiunea cu Neagu, iar asta s-ar putea să fie foarte profitabil pentru viitor. Mai ales că Ambros Martin a reușit să aducă și câteva jucătoare noi în circuitul acestei echipe rămase fără Paula Ungureanu, Aurelia Brădeanu sau Oana Manea, retrase toate trei (dar nu doar ele) de la națională.

Faptul că în noul grup s-au integrat deja jucătoare ca Yulia Dumanska, Denisa Dedu, Crina Pintea, Aneta Udiștioiu, Madălina Zamfirescu sau Cristina Laslo e încurajator. Alte handbaliste – ca Ana Maria Dragut, Cristina Zamfir Florianu, Cynthia Tomescu sau Timea Tătar, dar și mezina Ana Maria Berbece – încearcă să-și facă și ele loc în echipă.

Aceste apariții sunt, probabil, marele câștig al unei naționale feminine care și-a propus un lucru cu totul nou pentru sportul românesc al ultimilor ani: să înceapă reconstrucția într-un moment bun, nu în plină criză.

Și cu toate că multor jucătoare le lipsește experiența acestui nivel, România are, măcar pe hârtie, un bun echilibru între nucleul dur  – Neagu, Ardean Elisei sau Geiger – și noul val: Pintea, Udriștioiu, Zamfirescu, Florianu, Laslo și celelalte jucătoare, unele dintre ele foarte tinere, altele doar proaspăt intrate în circuitul echipei (deși au mare experiență la echipele lor de club). În plus, 12 dintre cele 17 jucătoare prezente în Germania au jucat și la Campionatul European din Suedia, anul trecut. Deci munca nu începe de la zero.

 

Comentează articolul
CM de Handbal 2017

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul.” În loc de concluzii, câteva idei despre echipa României și drumul ei la Mondial

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andrei Năstase

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina Campionatul Mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu ajungi pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Naționala de handbal a pierdut meciul, nu și suporterii

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Cu o oră înainte de meciul din optimi cu Cehia, un steag tricolor aștepta singuratic pe un scaun din imensa sală din Leipzig. Lângă el, în picioare, stătea Mihaela, o suporteră din Brașov aflată la primul ei turneu final alături de echipa națională. Prietenii și colegele i-au făcut cadou deplasarea, pentru că știu cât iubește […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Cristina Neagu: „Sunt tristă, frustrată, dezamăgită. Ne-a fost frică să visăm la mai mult”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Una din jucătoarele cele mai afectate de înfrângerea României cu Cehia din optimile Campionatului Mondial din Germania a fost Cristina Neagu. Căpitanul României, care înscrisese 13 goluri, a izbucnit în lacrimi imediat după fluierul de final, a îmbrățișat câțiva suporteri, de la care a primit un buchet de flori, apoi a fost printre primele care […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Ambros Martin: „O înfrângere ca asta îți lasă urme în suflet și în minte. Am avut în față o mare oportunitate, trebuia să profităm”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

După înfrângerea cu Cehia din optimile Campionatului Mondial, selecționerul Martin Ambros a așteptat șase minute începerea conferinței de presă. Șase minute în care a stat tăcut în fața jurnaliștilor, așteptând să vină antrenorul învingător, Jan Basny. A vorbit apoi despre greșelile pe care le-a făcut și el, și echipa, despre cât de mult și-au dorit fetele […]

Citeşte articolul
  • Ștefan

    Reiau ce am postat pe 30:0: echipa s-a legat mai bine pe masura ce meciul inainta.
    Plusuri
    – meci combinativ reusit pe centru: inter stanga, coordonator, pivot din cand in cand cu valorificarea extremei stanga.
    – eficacitate buna pe extreme.
    – aparare pe centru buna in a 2-a repriza
    Minusuri
    – inter dreapta joc total neinspirat; trebuia incercata si Dragut;
    – aparare slaba la Gros in prima repriza: la un moment dat Gros avea eficacitate 7 din 7;
    – aparare slaba la extremele adverse aproape tot meciul.
    – Dedu – neinspirata in primele 25 de minute (ne-a adus aminte de meciul cu Polonia de la trofeul Carpati).

    • ralu_dani

      reiei tu dar tot nu se muta nimeni de pe 30 aici 🙁

      • Ștefan

        Ce sa facem daca doar tenisul …

        • Liviu

          nu-i doar tenisul, doar ca acolo e toata gasca, aici ai impresia ca nu te asculta nimeni 🙂 Desi articolele sunt supeeer !

          • Ade Foli

            Chiar sunt

  • Ade Foli

    Daca batem Spania in proportie de 75% ne-am asigurat locul 1 in grupa

  • Ade Foli

    Danemarca ciomageste Japonia

© 2017 Lead
Design: Live Design