Ce a câștigat și ce a pierdut naționala României în meciul cu Norvegia. Și care este cealaltă cale spre Euro 2020

„Atacul face spectacol, dar apărarea câștigă campionatul”: replica împrumutată din NBA, unde spectacolul a fost mereu la loc de cinste, e citată mereu, pe bună dreptate, și când vine vorba de fotbal. Într-un parcurs de regularitate, cum e un campionat sau – cazul Naționalei – un ciclu de calificare, o apărare bună se poate dovedi decisivă în atingerea obiectivului. Ca să derulăm istoria mai departe, CFR Cluj domină de doi ani competiția internă cu o apărare ermetică „marca Dan Petrescu”. Iar dacă vine vorba de echipa Națională, vorba e încă și mai încărcată de sens: la ultima noastră calificare la EURO, în 2016, România a avut cea mai bună apărare de pe continent, cu numai două goluri încasate în preliminarii! Chiricheș și Grigore erau un cuplu sudat, integraliști în centrul apărării toată campania.

După patru ani, cei doi, Chiricheș și Grigore, s-au aflat și acum pe lista de convocări a lui Cosmin Contra. De altfel, tocmai accidentările celor doi au dat complet peste cap planul tactic al „finalei” cu Norvegia de la București. Dar, chiar și cu cei doi apți de joc, Contra – și noi toți, alături de el – am fi avut emoții la capitolul apărare. Cu Manea ieșit din formă după ce o vară întreagă s-a pregătit prin parcuri, cu Chiricheș sărind dintr-o accidentare în alta, cu Grigore departe de forma lui cea mai bună, cu Săpunaru supărat și retras forțat de la Națională, cu un flanc stâng unde nu avem, de ani buni, o soluție solidă, României i-a lipsit în aceste preliminarii, înainte de toate, argumentul apărării. Am trecut de la o improvizație la alta, astfel încât am ajuns ca „bad boy” Nedelcearu – cu un European U21 foarte solid – să devină elementul fix al liniei de patru din fața unui Tătărușanu care, în aceste condiții, a avut de apărat – și chiar a apărat! – cât în trei ture de calificare.

În acest context extrem de complicat a trebuit să pregătească meciul de marți cu Norvegia selecționerul Contra. Cu cine să joace lângă Nedelcearu? Cu Rus, rezerva lui Pașcanu la U21 în vară, chemat la Națională mai mult ca să nu ni-l fure ungurii? Cu Toșca, mai experimentat, dar care ba joacă central, ba joacă pe stânga? Cu Burcă de la CFR Cluj, călit în excelentul sezon european al campioanei? Contra a mizat pe Rus, și a mizat bine, Rus a făcut o partidă ireproșabilă, iar acesta e unul dintre plusurile meciului cu Norvegia. Se prea poate ca în luptele dure cu King și Odegaard să se fi născut un nou cuplu de fundași centrali pentru Națională.

Dincolo de asta, nesiguranța pe centrul apărării a condiționat întregul plan tactic al lui Contra. Precauția a fost cuvântul de ordine al României în prima parte a meciului, iar România a arătat defensiv mult mai concentrată și mai atentă decât în începuturile de meci dezastuoase din Suedia și Norvegia. Un alt plus pentru Națională.

Evident că o astfel de abordare te pune mai degrabă într-o postură de așteptare. Cum norvegienii aveau neapărată nevoie de victorie, automat inițiativa a fost de partea lor. E ciudat ca o echipă nordică să ajungă să îți ia două treimi din posesie la tine acasă, dar norvegienii plimbă mingea excelent – au făcut-o recent și cu Spania – și e de discutat cum se face că unii care acum 15 ani bubuiau mingile în față au învățat să joace pe jos, iar noi, care eram mingicarii Europei în 1994, avem momente în care parcă vrem să scăpăm de minge cu orice preț…

Evident, jocul la așteptare, mai ales când adversarul e forțat să joace la victorie, are avantajele lui. Din păcate, spre deosebire de România U21 a lui Rădoi din vară, Naționala mare nu demostrează că stăpânește jocul de contraatac. Am avut și marți câteva ocazii să plecăm în superioritate spre poarta lor, dar mereu omul cu mingea era izolat. Dacă tot nu ne place sau nu ne avantajează jocul pozițional, o îmbunătățire – fie și printr-o selecție specială – a jocului de contraatac e absolut necesară. Altfel, ajungem să trăim din faze de autor, cum a fost cazul la golul senzațional al lui Mitriță. Și nu doar acolo.

Jocurile lui Mitriță cu Feroe și Norvegia sunt un alt punct în plus pentru Națională. Spre deosebire de eternele speranțe Budescu și Alibec, Mitriță chiar își dă viața pe teren, e într-o formă deosebită și la echipa de club din New York și e de neînțeles de ce profităm de calitățile lui abia pe finalul campaniei de calificare. Într-un context în care jocul României nu se leagă – asta și din cauza schimbărilor de lot și cu promovarea jucătorilor de la U21 – Naționala are nevoie tocmai de oameni ca Mitriță, care să ardă etapele la construcție și să vină cu creativitatea și curajul care ne lipsesc în atacul pozițional.

La fel ca în trecutele preliminarii, când un penalti ratat de Stanciu a dat peste cap calculele calificării, ratarea lui Pușcaș ne încurcă și acum. Nu e același lucru ca data trecută, acum România a ajuns oricum în avantaj, cert e că norocul din partida tur cu Norvegia nu a mai fost cu noi și la retur. Am fost la patru  minute de locul 2 și de o poziție privilegiată în lupta pentru calificare; însă așa, meciul cu Suedia se complică și mai mult. Fără victorie cu o echipă de top în meci oficial în mandatul lui Contra, România trebuie să bată cu 1-0 sau la două goluri diferență și să spere apoi la un egal la Madrid, cu Spania, în ultima etapă. Putea fi și mai rău, dacă Spania nu egala în prelungiri, așa măcar suntem la mâna noastră și avem, cel mai probabil, și varianta de rezervă a barajului, dacă terminăm pe 3.

Nu va fi ușor: la fel ca Norvegia, și Suedia are, pe hârtie, o echipă mai tare ca a noastră. E un aspect pe care îl omitem adesea atunci când analizăm jocul Naționalei. Dar, așa cum România U21 a demontrat că se poate câștiga și împotriva unor echipe ca Anglia, Croația sau Franța, și Naționala mare, unde au ajuns deja câțiva dintre eroii de la Euro 2019, trebuie să se autodepășească. Pentru asta nu e de ajuns să alerge exemplar, așa cum au făcut-o marți Deac și colegii lui, e nevoie și de o doză de oportunism, precum în faza lui Mitriță, e nevoie, poate, și de un pic mai mult curaj de pe banca tehnică. Și de mai multă disciplină și responsabilitate, dacă e să judecăm faza penaltiului ratat. Meciul cu Norvegia, cu toată emoția și cu toate lecțiile lui, e un bun punct de plecare pentru pregătirea asaltului din noiembrie. Nu ne mai permitem copilării, altele decât cele, adorabile, din tribună…

Clasament și calcule

Pe locul trei, cu 14 puncte și două meciuri rămase de jucat, România încă poate termina pe locul doi, înaintea Suediei, care are un punct mai mult decât noi și cinci în urma Spaniei, calificată deja pentru Euro 2020.

Pentru a depăși Suedia, România e obligată să câștige duelul direct de la jumătatea lui noiembrie: fie 1-0, fie victorie la cel puțin două goluri. Apoi, trei zile mai târziu, Naționala ar trebui să se întoarcă cu cel puțin un punct din ultimul meci al acestor preliminarii, deplasarea din Spania.

Spania are acum 20 de puncte, urmează să joace de două ori acasă, cu Malta și România.

Suedia are 15 puncte, dacă nu pierde în România (15 noiembrie), e ca și calificată, căci joacă ultimul meci acasă cu Insulele Feroe.

România a făcut 14 puncte, are de jucat cu Suedia (15 noiembrie), apoi ultimul meci în Spania (18 noiembrie).

Norvegia are 11 puncte, dar poate aduna însă 6 din meciurile cu Insulele Feroe (acasă) și Malta (deplasare).

Malta și Insulele Feroe au câte 3 puncte, după ce și-au împărțit victoriile în meciurile directe.

Dacă ratează locul doi, România s-ar mai putea califica la Euro 2020 și trecând printr-un ultim play-off de 16 echipe care se vor bate pentru ultimele patru locuri la Euro. Acest sistem – care ia în calcul rezultatele din Liga Națiunilor – este explicat într-un scurt clip de pe site-ul Uefa.

După actualul clasament, România ar putea să apară fie în Grupa A, fie în Grupa C. Iată:

Grupa A: Elveția, Islanda, Bulgaria/Israel/România*
Grupa B: Bosnia, Țara Galilor, Slovacia, Irlanda de Nord
Grupa C: Scoția, Norvegia, Serbia, Bulgaria/Israel/România
Grupa D: Georgia, Macedonia de Nord, Kosovo, Belarus

*În scenariul actual, o tragere la sorți ar urma să decidă care echipă dintre Bulgaria, Israel și România poate ocupa locul liber din Grupa C și care sunt celelalte două echipe distribuite în Grupa A.

Foto: Razvan Pasarica / Sport Pictures