Tenisul își face apariția la Jocurile Olimpice. Cum se vor descurca românii? Cine va lua aurul?

Tenisul e grăbit să-și facă apariția printre sporturile olimpice, așa că își începe întrecerile încă din prima zi rotundă a Jocurilor. E o apariție mult discutată, marcată de destule absențe și controverse, înghesuită într-un program dificil, contorsionat ca să facă loc turneului olimpic. Un program în care cele patru Slamuri rămân, în continuare, cele mai importante premii posibile în tenis, ceea ce face regimul acestui sport diferit față de sporturi eminamente olimpice, precum tirul cu arcul sau canotajul, care trăiesc patru ani în semiobscuritate, doar pentru a ieși la lumină cu ocazia Jocurilor.

S-a discutat mult în lumea tenisului despre acest regim diferit. S-au atins toate notele, de la statutul financiar al vedetelor tenisului la relevanța medaliilor olimpice, de la absențele de marcă la dificultățile logistice date de calendar. Apropo de acesta din urmă, reprezentanții celor două tururi vin în Brazilia din Canada, apoi vor face imediat drumul către Cincinnati, în pregătirea ultimului Grand Slam al anului, într-un tur de forță extrem: patru mari turnee într-un interval de 50 de zile, vârful unui sezon oricum solicitant. Orice s-ar spune, e o situație foarte dificilă, căreia îi vor cădea, cu siguranță victime, prin asta înțelegându-se sportivi sau sportive care vor ajunge la un moment dat să fie epuizați într-un meci important. Prin comparație, acum patru ani lucrurile au stat mult mai simplu: tot ce trebuiau tenismenii ca să participe la JO era să-și adăuge câteva săptămâni în plus la șederea în Londra, unde doar ce terminaseră Wimbledon.

La toate astea se mai adaugă și alți factori. Precum prioritățile personale ale unor sportivi, obișnuiți de mici să gândească lucrurile și să se descurce pe cont propriu. Sau problemele de organizare, insecuritățile fiecăruia, teama de Zika sau de celelalte probleme cunoscute ale Braziliei; indiferent cum le-am argumenta sau, dimpotrivă, critica, ele rămân niște decizii personale. Astea, plus situații deja existente independent de JO – cazurile lui Federer, Azarenka și Sharapova, care oricum vor lipsi și în restul sezonului – au dus la tablouri mai slabe. Dacă la fete lucrurile arată, totuși, bine (opt din primele zece jucătoare ale lumii sunt în turneu), la masculin tabloul e mult sub posibilități. Zece din primii douăzeci de jucători absentează.

Însă, după toate titlurile de presă critice, după toate discuțiile, este timpul să ne concentrăm pe ce e bine, pe spiritul Jocurilor. Asta nu înseamnă că problemele reclamate atâtea săptămâni ar fi dispărut peste noapte, ci doar că acum e timpul pentru sportul în sine, pe celebrarea campionilor și a eroilor acestor Jocuri. E momentul să ne concentrăm pe cei prezenți. Iar în cazul tenisului, pe întrebările pe care le propune acest turneu.

Cum se vor descurca românii?

De când cu explozia de rezultate reușite de tenisul românesc, firește că discuția despre Jocuri a crescut în interes, la fel și încrederea pentru o medalie. Tenisul era văzut printre puținele sporturi în care șansele României arătau bine. Retragerea Simonei Halep a scăzut dramatic aceste șanse; în special la simplu feminin, pentru că e greu, totuși, de spus în ce măsură un dublu mixt Horia Tecău – Simona Halep ar fi reprezentat neapărat o amenințare la medalii, într-o probă în care contextul joacă un rol foarte mare.

Greul așteptărilor se mută acum pe perechea Horia Tecău – Florin Mergea. Cei doi nu au făcut un secret din speranțele lor, declarând din timp și în repetate rânduri că scopul lor în acest an este o medalie olimpică. Dacă la Cupa Davis sunt dependenți de echipă, la JO, ei au șansa de a-și decide singuri soarta. Ar fi ocazia certificării cu rezultate directe a unei perechi despre care s-au spus multe lucruri frumoase, dar care n-a avut oportunitatea, până acum, să-și confirme potențialul.

Articolul complet este pe Treizecizero.ro