Daniel David: „Sportul poate să aibă și o altă funcție socială, dincolo de competiție, de egoism, dincolo de ideea că cine iese primul contează, iar restul, nu”

În societatea noastră modernă – care ne oferă la fel de multă liniște ca un parc de distracții într-un weekend prelungit – rareori avem răgazul întrebărilor importante. Chiar și mai rar avem șansa răspunsurilor curajoase, care să ne schimbe puțin perspectiva. Or, fără distanțarea necesară, fără ajutorul unui time-out, ne trezim adesea căutând să reparăm din mers, să peticim domenii esențiale pentru jocul politic, social și cultural, fără a avea îndrăzneala să contestăm, din când în când, direcția tradițională.

Privită astfel, poate că această pauză forțată ne dă acum ocazia să ieșim din rutină și să ne uităm spre obiceiurile noastre sociale cu prospețime.

Am vrea să facem asta în următoarele zile și săptămâni, când – în seria Cum se face sportul bine – vom căuta răspuns la câteva întrebări complicate:

– Ne putem reimagina rolul sportului în societățile noastre? Este nevoie de așa ceva?
– Poate sportul să servească mai bine societatea? Și dacă poate, cum ar trebui să se schimbe?
– Cum poate sportul să-și joace mai bine rolul unificator?
– Pot fi atacate conflictele și contradicțiile inerente competițiilor sportive?
– Are sens să căutăm mai puțin lupta pentru glorie și mai mult colaborarea?

Sunt teme pe care, acum patru ani, profesorul Daniel David le atingea, într-o bună măsură, într-un text care puncta remarcabil, din perspectivă rațională, reacția României la performanțele sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro.

„ (…) Cred că ar trebui să folosim reacţiile/certurile care există cu referire la performanţa României la Jocurile Olimpice din Brazilia, pentru a genera o dezbatere publică asupra mişcării sportive în România, ocazie cu care putem corecta prin date o serie de iluzii/înţelegeri greşite. Mai mult, dacă tot discutăm despre proiecte de ţară, cred că în cadrul lor ar trebui să abordăm şi rolul mişcării sportive în România. Vrem olimpici? Vrem o mişcare sportivă mai largă cu rol în sănătatea populaţiei? Le vrem pe amândouă? Dacă da, avem resurse?”, scria Daniel David.

Pornind de la gândurile sale de atunci și profitând de pauza forțată cauzată de pandemia de SARS-CoV-2, l-am provocat pe rectorul Universității din Cluj la o discuție despre sport și societate, despre dacă și cum trebuie regândit sportul în momentul mult-așteptat al repornirii. Este, oare, nevoie și de un „restart” al felului în care îl înțelegem, dincolo de reînceperea competițiilor?

**

Lead.ro: Domnule David, în contextul crizei coronavirusului, când sportul a luat o pauză – și și-a descoperit noi valențe – ne-am gândit că ar fi momentul oportun pentru o repunere în discuție a rolului său în societate. Învățăm să trăim zilele acestea fără sportul de elită – despre care știam că e singura cale de a atrage masele spre mișcare: prin extravaganță, prin show, prin exemplaritate. Vedem acum că își face loc în viețile noastre, tot mai mult, „sportul mic”, practicat în sufragerie. Cum vedeți această schimbare de paradigmă? Ce poate aduce ea?

Daniel David: Eu nu văd neapărat o schimbare de paradigmă, pentru că ne vom întoarce, cu siguranță, la sportul de elită. Ce mă bucură, în schimb, esta faptul că în această perioadă redescoperim sportul ca un factor care poate să coloreze viața noastră individuală. Activitatea sportivă nu este doar sănătoasă – și ar trebui să facă parte dintr-un stil de viață sănătos – dar, pe lângă sănătate, poate să creeze și factori psihologici foarte importanți, cum ar fi stima de sine, poate genera emoții pozitive.

„Sportul mic” este un câștig în acest sens și eu sper să continuăm să îl practicăm și după parioada de pandemie. E bine să inovăm în această perioadă și e bine ca unele lucruri să rămână în obișnuința noastră și după ce trecem de această perioadă.

E nevoie, credeți, de o schimbare a sportului pentru a servi mai bine societatea?

Da, asta sper că se întâmple. După ce vom ieși din pandemie, vom reveni la sportul de elită, dar liderii, sportivii, antrenorii, cei care fac politicile sportului trebuie să se gândească cum să ducă și mai mult sportul în stilul de viață al românilor. Ține și de implicarea lor ca sportul să devină cu adevărat parte din stilul nostru de viață. Și mai trebuie să se gândească cum să îl personalizeze pentru a face parte din stilurile individuale de viață. Oamenii de sport asta trebuie să gândească acum, cât sportul e oprit. Trebuie să facem mai mult decât să prindem sportul în curricula școlară. Cum îl ducem în familii, cum îl legăm de stilul de viață individual al oamenilor?

Ce poate sportul, alături de alți actori ai schimbării, să facă mai bine în viitor?

Asta trebuie să facă mai bine: să nu rămână doar la nivel de show, doar la nivel formal, ci să-și dezvolte a doua direcție, să ajungă la om, pentru a deveni stil de viață, nu doar mijloc de distracție și un element social pentru entertainment, ci să ajungă stilul de viață al individului. Direcția e aceasta: de la arenă la individ.

După cum bine știm, sportul vine la pachet cu anumite conflicte, cu inerente contradicții. Pot fi ele rezolvate? Dacă da, cum?

Competiția, care este inerentă sportului, e foarte importantă. Dar cred că ar trebui să crească mai mult, pe viitor, componenta de cooperare. Sportul va avea tot timpul o latură competitivă, pentru că pe locul 1 nu poate fi decât unul, numai că această competitivitate nu trebuie să fie una egoistă, ci să rezulte din componenta de cooperare.

Noi, la Universitatea „Babeș-Bolyai”, avem un exemplu foarte bun: clubul „U” Cluj, care a fost asociat universității românești „Regele Ferdinand”, al cărei centenar l-am sărbătorit anul trecut. Povestea acestei echipe ne spune că important nu e neapărat să câștigi, ci să faci sport pentru a fi mai sănătos, pentru a-ți forma caracterul și pentru a avea o calitate mai bună a vieții. Sigur că nu refuzăm câștigul, dacă putem să-l avem, dar nu este acesta obiectivul principal. Și iată că vorbim despre un club de tradiție, un club vechi, care nu a renunțat niciodată la această filosofie…

Nu spun că asta trebuie să fie filosofia tuturor, pentru că clubul nostru s-a născut într-un anumit context istoric, dar cred că această idee de cooperare, de a vedea sportul ca o competiție care să ducă la dezvoltarea caracterului, ăsta e un lucru important, la care ar trebui să reflectăm zilele acestea. Trebuie să dezvoltăm asta după ce ieșim din pandemie.

Sportul poate să aibă și o altă funcție socială, dincolo de competiție, dincolo de bătaie, de egoism, dincolo de ideea că cine iese primul contează, iar restul nu. Sunt pentru competiție, dar pentru o competiție colorată cu această filosofie pe care a avut-o „U” Cluj și pe care cuvintele profesorului Iuliu Hațieganu, cel care a pus bazele clubului, o surprind cel mai bine: „Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria naţiunii; nu specula, ci jertfa”.

**

Rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și autor al monumentalei cărţi “Profilul psihologic al poporului român“, profesorul clujean Daniel David este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cercetători din România, o autoritate de prim rang în psihologie și unul dintre marii specialiști în analiza mentalității poporului român. Textul publicat mai sus face parte din seria „Cum se face sportul bine”, serie pe care Lead – alături de o mână de invitați specializați în comunicare, tehnologie, sociologie, psihologie, branding sau politici publice – o așază spre dezbatere. Scopul îl intuiești: vrem să aflăm cum putem face sportul bine; cum putem să-l însănătoșim, cum îl putem înșuruba mai bine în societatea de azi.

În căutarea răspunsurilor, atacăm câteva teme esențiale din sportul românesc de azi: sportul și nevoia de performanță, sportul și nevoia de finanțare, sportul și rolul său comunitar. Pornind de aici, Lead va publica o serie de articole, opinii și interviuri care să ne arate exact asta – „Cum se face sportul bine”.