Vlad Dascălu și „micile detalii” ale marilor lui rezultate | Fostul campion mondial U23 la mountain bike a intrat în elita seniorilor

Dacă l-ar fi întrebat cineva, la început de iulie, imediat după depunerea jurământului olimpic, care e ambiția sa pentru Jocurile de la Tokyo, Vlad Dascălu ar fi spus, fără urmă de dubiu, că un loc 10 în proba de cross-country ar fi ceva senzațional. Recunoaște că era un țel cam îndrăzneț. Pentru campionul mondial de tineret din 2019, trecerea la categoria Elite, tocmai în contexul debutului pandemiei, n-a fost deloc ușoară. După ce a stat în „lockdown” în casa din Spania – unde locuiește cu familia – timp de mai multe luni, revenirea pe circuitele de mountain bike ale seniorilor a fost o provocare epuizantă nu doar fizic, ci și emoțional.

Rider-ul obișnuit să obțină podiumuri sau victorii pe linie la cursele U23 s-a trezit, peste noapte, om de pluton: un loc 12 aici, un loc 17 dincolo, o ploaie sâcâitoare la o cursă, probleme tehnice la alta, parcă nimic nu se lega. Ce-i drept, un loc 5 la etapa de Cupă Mondială de la Leogang, în Austria, venit chiar pe ultima sută de metri a pregătirii pentru Jocuri, a fost un „boost” de moral cum nu se poate mai potrivit. După o cursă în care a înfruntat cei mai buni bikeri din lume, Vlad Dascălu călca, în sfârșit, din nou pe un podium (n.r., la cross-country podiumul e format din primii cinci clasați), de data asta la seniori. Iar Jocurile Olimpice veneau exact la timp pentru a-și confirma, sieși întâi de toate, dar și celor din circuit, că locul său în circuitul Elite este acolo, în top. Iar confirmarea avea să vină chiar la Olimpiadă. Un loc 7, unul dintre rezultatele remarcabile ale delegației României la Tokyo, la câteva secunde de medalia de bronz, după o cursă fantastică și un finiș cu accente epice.

Un rezultat surprinzător pentru lumea cross-country-ului și un rezultat peste propriile ambiții. Și totuși, primele gânduri când te dai jos de pe „biclă” și-i aștepți pe corespondenții de presă de la București pentru „live”-ul de după cursă sunt dacă nu se putea, cumva, mai mult decât locul 7. „Dacă termini pe 7 și ești departe de cei din față, te consolezi că nu ai fost destul de tare, că nu se putea mai mult, dar când ajungi la 13-14 secunde de locul 3, de medalie, e puțin mai greu. Te tot gândești ce puteai face mai bine, ce ai greșit. Te învârți în cursă, prin aceleași locuri, de șapte ori, dar știi fiecare detaliu din fiecare tură. Și sunt întotdeauna mici detalii care te urmăresc”, îmi povestește Vlad Dascălu primele sale senzații de după cursa de la Jocuri.

Au trecut luni bune de la Olimpiadă, dar micile detalii ale cursei de la Izu încă îl urmăresc pe Vlad. Tocmai s-a întors din vacanță, a vizitat din nou, după 5 ani, satul din care a plecat, în copilărie, spre Spania, și-a revăzut bunica, și-a revăzut verișorii și prietenii cu care s-a întrecut prima oară „offroad”, pe ulițe, cu bicicletele, dar imaginile de la Izu sunt încă vii. La doar 23 de ani, Vlad are conștiința profesională a unui veteran. Trăiește pentru sport, trăiește pentru pasiunea lui, și atunci frământările acestea de după fiecare cursă sunt parte din combustia din care își ia energie pentru următoarele ținte.

Dar de ce anume țin aceste „mici detalii”: țin ele de strategia în cursă, țin de o anumită decizie sau indecizie, țin de ambiția sportivului? „Să depun mai mult efort în cursa de la Jocuri cred că era imposibil. Am dat tot ce am putut în ziua aceea. Problema e că m-au chinuit niște crampe la picioare, în momentele-cheie din cursă, asta m-a deranjat cel mai mult. Trăgeam tare pe tot parcursul circuitului, eram bine, mă apropiam de cei din față, dar apărea un punct al cursei unde simțeam crampe la fiecare tură și nu puteam să mai forțez. Chiar și așa, în ultimul tur, i-am prins pe cicliștii de pe locurile 5 și 6, dar, la sprintul final, nu am reușit să îi depășesc”, îmi explică Vlad.

„Mă tot gândesc la faza cu crampele. Chiar m-am hidratat bine, am băut multă apă, am dat cu apă și pe mine în timpul cursei. Dar, chiar și așa, mă gândesc că, poate, dacă mă hidratam ceva mai bine în zilele de dinainte, poate dacă luam niște suplimente de magneziu sau de potasiu… Sunt chestii foarte fine, dar concluziile astea te ajută să faci mai bine lucrurile pe viitor”.

De obicei, crampele vin pe fondul deshidratării, iar cursa de pe spectaculosul circuit de cross-country de la Izu City s-a desfășurat pe o căldură și o umiditate infernale. „Când am ajuns la cursă, am resimțit foarte puternic căldura. Erau 34-35 de grade, combinate cu umiditate de peste 80%”. Dar Vlad era pregătit pentru aceste „mici detalii”. Alături de Paolo, antrenorul său, simulase zile întregi condițiile care-l așteptau la Olimpiadă. În „training camp”-urile pe care le-a făcut în ultima perioadă a pregătirii olimpice, Vlad se muta cu bicicleta în saună, unde trăgea din greu, pe loc, într-un rulou (n.r., suport pentru bicicletă), în condiții de căldură și umiditate ridicate, ca să se adapteze cât mai bine la infernul care îl aștepta la Izu, orașul aflat la 4 ore de Tokyo unde s-a desfășurat cursa de cross-country.

„Puneam ruloul în baie, cu un umidificator setat pe 90% și cu un încălzitor care făcea 34-35 de grade, și așa trăgeam câte o jumătate de oră. Făceam asta în apartamentul pe care îl închiriasem în Andorra, unde am avut un stagiu, dar, înainte de ultimele curse, am făcut câteva <<ture>> din astea chiar și în baia de acasă. Sunt antrenamente foarte dure, la un moment dat simți că nu mai ai oxigen de la atâta căldură și umiditate, dar toate astea m-au ajutat, pentru că la Jocurile Olimpice chiar condițiile astea s-au dovedit a fi”.

O surpriză pentru mulți, locul 7 de la Jocuri a fost urmat de un final de sezon cu adevărat spectaculos pentru Vlad Dascălu, încoronat cu un loc 2 în cursa de Cupă Mondială de la Snowshoe, un loc 4 la Campionatul Mondial de la Val di Sole, locul 7 în clasamentul general al Cupei Mondiale, la categoria Elite, și locul 6 mondial în clasamentul care cumulează punctele câștigate în toate cursele de peste an.  

„În lumea ciclismului, cred că a fost o surpriză locul meu 7 de la Olimpiadă. La U23 avusesem rezultate foarte bune, dar la noua categorie trebuie să legi rezultate foarte bune ca să demonstrezi că poți repeta nivelul și la seniori. Locul 5 de la Leogand și locul 7 de la Olimpiadă m-au ajutat să demonstrez că sunt în noua categorie ca să fac rezultatele bune. Nu mai trăiesc din rezultatele de la juniori”, îmi spune, încrezător, Vlad Dascălu.

Discuția revine, inevitabil, la „micile detalii”. „N-a fost frustrantă trecerea de la perioada U23, în care ești campion mondial, ești mereu pe podium, la Elite, unde mai iei un loc 17, un loc 12?”, îl întreb pe Vlad. „Bineînțeles că a fost grea. Anul trecut am avut așteptări mult mai mari. Erau concursuri în care nu mă simțeam eu, nu reușeam să intru în curse. Poate că am pus și eu prea multă presiune pe mine. Am schimbat echipa, au venit alături de mine doi sponsori importanți, și toate astea aduc mai multă atenție în jurul tău. Și atunci, normal, vrei să ieși cât mai în față, să răsplătești încrederea care s-a pus în tine. Dar totul vine la pachet cu mai multă presiune. Poate n-am știut nici eu să gestionez prea bine presiunea asta. Ideea e că am tras învățăturile din perioada respectivă și asta am făcut anul ăsta, am aplicat tot ce am învățat și mi-a ieșit bine. S-a adunat și motivația de după rezultatul bun de la Olimpiadă, și încrederea în mine, și antrenamentele bune de după Olimpiadă. Antrenamente, alimentație, somn: apropo de <<micile detalii>>, toate contează foarte mult, toate m-au ajutat să îmi ridic nivelul și să am un final de sezon foarte bun”.

Rezultatele din 2021 l-au adus pe Vlad Dascălu în atenția marilor cluburi de ciclism ale lumii. E o chestiune de zile până când bikerul român va semna cu o puternică echipă din Statele Unite. „Cross-country va rămâne disciplina mea favorită. Dar anul viitor schimb echipa, merg la o ehipă mai mare, iar dacă am oportunitatea să fac câteva curse de șosea, poate o să fac. Va fi o echipă de top din Statele Unite, e o șansă foarte mare și chiar vreau să profit de ea. Am semnat pentru o echipă de top, care cred că mă poate ajuta să ajung unde vreau”.

*

Interviul s-a terminat de minute bune, întrebările din agendă au fost bifate una după alta, înainte de despărțire vorbim lucruri simple, „mici detalii” de viață. Îl întreb pe Vlad dacă, acum că a semnat cu o echipă mare și că are rezultate de top în mountain bike, nu și-a pus problema să se mute din sătucul din La Rioja, unde locuiește cu părinții. S-a gândit să se mute, îmi mărturisește Vlad. „Unde?”, sunt curios. „În Andorra îmi place foarte mult”.

„Adorra? De ce Andorra?”. „E un loc în care stau foarte mulți cicliști, sunt mulți profesioniști cu care te poți antrena, cu care poți discuta. Acolo îmi place să fac pregătire cu antrenorul meu. E și un traseu de cross-country de Cupă Mondială, e un bike park, sunt locuri de cățărare, sunt și alte proiecte pentru trasee de cross-coutry. Da, dacă m-aș muta, numai din motive profesionale aș face-o”, zâmbește Vlad. Un ultim „mic detaliu” despre cum gândește un viitor mare campion. După locul 2 în etapa de Cupă Mondială de la Snowshoe și după locul 4 la Mondialul din Val di Sole, pentru Vlad Dascălu, primul campion mondial din istoria ciclismului românesc, nu există decât o variantă: mai sus.

*

Citește și povestea formării lui Vlad Dascălu

Anul 2021 pentru Vlad Dascălu

– Locul 7 la Jocurile Olimpice de la Tokyo

– Locul 4 la Campionatul Mondial de la Val di Sole

– Locul 2 etapa de Cupă Mondială de la Snowshoe

– Locul 5 la etapa de Cupă Mondială de la Leogang

– Locul 1 în cursa de la La Thuile

– Locul 1 în cursa de la Valladolid

Fotografii: RedBull Content Pool