Ne repornim în Fed Cup: România – Belgia, patru întrebări esențiale despre primul meci din noul drum al fetelor
Camelia Butuligă 10 februarie 2017După cele două înfrângeri în meciuri foarte grele anul trecut, România joacă tot acasă, cu Belgia, în încercarea de a porni o nouă serie de victorii în Fed Cup. Înainte de eșecurile cu Cehia și Germania, fetele câștigaseră, în varii formule, șapte meciuri la rând. De fiecare dată, forța echipei a fost elementul decisiv.
Prima întâlnire Fed Cup din 2017, contra Belgiei, contând pentru primul tur al Grupei Mondiale 2 ne propune câteva schimbări notabile în echipa României. În primul rând n-o mai avem pe Simona Halep, indisponibilă din cauza unei tendinite la genunchiul stâng cu care se confruntă încă de la Singapore de anul trecut. Simona nu va putea să joace, dar nici să vadă cum funcționează aducerea lui Ilie Năstase pe post de căpitan nejucător, idee al cărei artizan principal a fost anul trecut. La simplu, staff-ul tehnic a mers pe mâna Monicăi Niculescu și Soranei Cîrstea, revenită la Fed Cup după trei ani. La dublu, perechea Begu-Țig va încerca să aducă punctul decisiv duminică, dacă va fi nevoie; dar nu-s excluse nici schimbări pentru ziua a doua. Ne uităm la noua configurație e echipei și staffului, și încercăm să răspundem la câteva întrebări.
Cât va conta absența Simonei Halep?
Irina Begu a zis-o cel mai bine: ”Va fi mai greu fără Simona, dar vom încerca să ne vedem de treabă și să câștigăm”. Este mentalitatea corectă pentru o echipă de Fed Cup, în care vor exista mereu indisponibilități de-a lungul anului și componența va trebui adaptată permanent în funcție de circumstanțe. Ce este mai important decât un jucător vedetă în aceste competiții gen Fed Cup sau Davis Cup? Un grup de alți trei-patru-cinci jucători, din care preferabil cel puțin doi specialiști de dublu, care pot prelua ștafeta oricând și cu care se pot face combinații. România, dincolo de vârful de lance care rămâne Halep, are acum o generație de jucătoare valoroase și adaptabile pe orice suprafață, din care câteva foarte bune și la dublu. Aceste jucătoare trebuie să fie capabile să câștige în configurații variate, indiferent de scenariu. Cu cât echipa e mai diversă și mai adaptabilă (la accidentări, la suprafețe, la adversare), cu atât e mai puternică.
Într-o viziune mai amplă, absența Simonei trebuie văzută ca o oportunitate, nu neapărat ca o problemă. O oportunitate pentru alte jucătoare să facă pasul în față și să-și asume rolul de lider, o oportunitate să se testeze noi alegeri de joc (la simplu și la dublu), o oportunitate pentru echipă să devină mai flexibilă și mai rezistentă, înglobând nume noi.
Este Monica Niculescu 100% fizic?
Anul trecut și anul acesta Kirsten Flipkens s-a tot întâlnit cu jucătoare din România. A reușit să le învingă pe Andreea Mitu și pe Ana Bogdan, dar a pierdut contra Patriciei Țig, Simonei Halep și Monicăi Niculescu (de două ori). Deși scorul întâlnirilor directe contra Monicăi Niculescu, adversara sa de mâine, este 3-3, Flipkens a pierdut destul de clar (în două seturi) ultimele două meciuri, ambele desfășurate pe hard. Ultima lor întâlnire a fost înainte de Australian Open, la Hobart, unde Monica a ajuns în finală.
Am putea spune cu destulă încredere că Niculescu pleacă cu un avantaj în primul meci de mâine: avantajul jucătoarei care a câștigat ultimele meciuri contra adversarei sale și intră pe teren cu un plus de încredere. Întrebarea este, va putea fi repetată performanța din ultimele două meciuri și mâine, la Polivalentă? Aici trebuie să luăm în considerare următorii factori: dacă Monica este complet recuperată după întinderea la abdominali pe care a suferit-o tot la Hobart și care nu fusese rezolvată la Australian Open și dacă Flipkens va putea să execute un nou plan de joc contra sa, pentru a spera la un rezultat diferit.
Flipkens este o jucătoare cu un stil variat și un rever cu o mână cu care poate executa un slice interesant. Totuși, de la jumătatea anului trecut nu prea a mai avut rezultate notabile, nemaireușind să adune mai mult de două victorii consecutive la un turneu. A împlinit 31 de ani anul acesta și probabil că timpul începe să meargă împotriva ei. La Hobart nu a avut răspuns la serviciul îmbunătățit și varietatea Monicăi Niculescu. De aceea starea abdominalilor Monicăi este un factor esențial, pentru că de aceștia depinde serviciul și cât de mult va putea fi el o armă. Și la Hobart, după ce s-a accidentat, și la Australian Open, ea a declarat că i-a fost foarte greu să înceapă punctele în dezavantaj, apărându-se tot timpul din cauza faptului că serviciul îi era ușor de atacat.
Dacă Niculescu este aptă și poate să-și execute jocul, Flipkens va trebui să vină cu ceva diferit față de ultimele două meciuri pentru a o învinge. În mod normal ea nu este o jucătoare de forță, ci mai degrabă de construcție. Meciul se va decide deci între cine poate să alerge mai mult și să greșească mai puțin. De notat este faptul că toate cele trei victorii pe care le are la Niculescu au fost în trei seturi, după ce Flipkens a recuperat pierderea primului set; cu alte cuvinte, a reușit să transforme meciurile în bătălii fizice, de anduranță. Monica ar trebui să încerce să evite acest lucru. Un motiv este si faptul că poimâine va trebui să fie proaspătă pentru încă un meci, contra lui Wickmayer.
Din punct de vedere sufletesc, Monica Niculescu este, cred, jucătoarea pentru care trebuie să ne facem cele mai puține griji din cauza presiunii de a juca pentru propria țară. Moni îmbrățișează ocazia de a juca în fața românilor ca pe o oportunitate, nu ca pe o povară, și susținerea pătimașă a fanilor o alimentează, lucru pe care l-a declarat în numeroase rânduri, inclusiv săptămâna aceasta. Că joacă prima – cu atât mai bine.
