Marian Drăgulescu: „Am avut o mare dorință – să se cânte imnul la acest campionat european. E cea mai importantă medalie a mea de până acum”
Andreea Giuclea 22 aprilie 2017A subliniat-o de mai multe ori zilele astea. A spus-o și după calificări, a repetat-o și după finala la sol de sâmbătă, când a apărut în fața jurnaliștilor cu medalia de aur la gât: „Am avut o dorință, să se cânte imnul la acest Campionat European. A fost dorința mea cea mai mare și mă bucur că s-a împlinit.”
Marian Drăgulescu, campion european la sol la 36 de ani, s-a uitat înspre medalia lui și a spus râzând că e prima sa medalie cu adevărat placată cu aur. „Dar nu de asta e cea mai importantă, ci pentru că a fost câștigată acasă. E cea mai valoroasă medalie pentru mine, cea mai importantă. E acasă, nu? În fața a 7.000 de români.”
Tocmai de asta și tensiunea a fost mai mare, cum avertiza înainte de finală. „Am avut emoții, rescunosc, mă gândeam că va fi, într-adevăr, cea mai importantă medalie a mea, și îmi doream atât de mult să o câștig aici, acasă, încât mă gândeam că va trebui să fac totul aproape perfect. Dar m-am simțit extraordinar, am prins și o zi bună, la fel ca în calificări.”
Cum a trăit finala la sol
Emoțiile nu s-au văzut însă. A intrat calm în arena din Cluj. A salutat zâmbind publicul, care l-a întâmpinat în picioare, și s-a îndreptat spre covorul de la sol pentru prezentare. Spre deosebire de primele zile, sportivii nu s-au mai încălzit pe aparat, ci au intrat direct în concurs. Tot pentru prima oară săptămâna asta, toți ochii, toate gândurile și toate camerele de filmat s-au îndreptat spre sol, pentru că nu se mai lucra în paralel.
A fost al șaselea concurent, timp în care a așteptat pe margine, privind exercițiile adversarilor. „A fost o finală puternică, și-au făcut toți solurile foarte bine.”
Publicul clujean făcea și el calcule. „O să-i fie greu lui Drăgulescu să-l bată”, a șoptit cineva în tribună când a văzut nota primită de israelianul Alexander Shatilov, 14.400, cea mai mare de până atunci. După Shatilov a urmat Verniaiev, devenit chiar vineri campion european la individual compus pentru a doua oară consecutiv, dar care a primit doar 14.033.
A urmat românul, cel mai medaliat gimnast din concurs. Spectatorii i-au numărat liniile, i-au analizat săriturile și au răsuflat ușurați după fiecare aterizare reușită. După ultima, pumnii lui Ioan Suciu s-au ridicat în aer, apoi și ai lui Drăgulescu. A urmat poza cu brațele întinse în lateral, mișcarea-avion cu care sărbătorește fiecare exercițiu de care e mulțumit.
Avea motive să fie mulțumit. Urma să primească 14.500, cea mai mare notă din concurs, moment în care a știut că va fi pe podium. („Știam că e medalie, după ce am văzut că sunt pe unu, știam că mai sunt doi gimnaști. Măcar cu o medalie plec și eu de aici.”) Urma să defileze pe covor cu un steag tricolor primit din tribune, pentru că doar rusul Dmitrii Lankin putea să-i mai pună probleme, dar a fost după el, cu 14,466.
Și, mai ales, urma ca în Sala Polivalentă din Cluj să se cânte, pentru prima oară săptămâna asta, imnul României. Ceea ce-și dorise cel mai mult.
Ce urmează pentru gimnastul român
În fața jurnaliștilor, Drăgulescu a vorbit și de planurile de viitor. „Atâta timp cât sunt sănătos, cât găsesc plăcerea în a face gimnastică, găsesc și motivația necesară, atâta timp cât le am pe astea trei voi continua să fac gimnastică. De atât am nevoie: sănătate, plăcere și motivație. Acum mă gândesc la următorul campionat important de anul acesta, Campionatele Mondiale din Canada. Le iau step by step.”
Până atunci, mai are însă o finală la Cluj, la sărituri, și o nouă șansă la medalie. „Eu sunt foarte fericit pentru ce-a ieșit azi, mâine e o altă zi, sper să mă simt foarte bine și mâine. Voi încerca să lupt pentru medalii și mâine.”
