E vreun motiv ca Murray, Djokovic, Nadal și Federer să nu ajungă în premieră împreună în semifinale?

Big Four este prezent in corpore în săptămâna a doua la Wimbledon pentru prima dată din 2014 încoace. Teoretic, cei patru au șanse mari să se califice împreună în semifinale. Greu de crezut, dar ar fi pentru prima dată în istoria Wimbledon. Tocmai acum, când toți au trecut de 30 de ani.

*

Privite atent, optimile de finală ale tabloului masculin nu par să anunțe neapărat ceva ieșit din comun; afară de faptul că au trecut trei ani de când i-am avut pe toți patru prezenți în Manic Monday. Însă ce-i dincolo de ele este infinit mai captivant și mai promițător. Toți cei patru mari ajung în săptămâna a doua fără un consum însemnat de energie, fiecare cu motivele lui de a spera la un nou titlu la Wimbledon.

Andy Murray a început turneul cu cele mai multe semne de întrebare; în preziua debutului, încă mai erau semne de întrebare în ce privește starea lui de sănătate, iar eliminarea dezamăgitoare suferită la Queens nu anunța nici ea ceva bun. După două meciuri de încălzire, campionul en-titre a răspuns bine la primul test, neutralizându-l pe imprevizibilul Fognini în patru seturi.

Pentru Rafa Nadal, intrarea în săptămâna a doua este deja o mică victorie în sine și numai privindu-i entuziasmul remarcabil vizibil după fiecare dintre cele trei victorii sau bucuria din sala de conferințe, și înțelegi de ce e atât de important pentru Rafa. De la ultima finală la All England Club, jucată în 2011, pentru el a fost un chin să treacă de primele tururi. A ajuns în optimi doar o dată (în 2014) și a pierdut în turul 2 în 2012 și 2015, în primul tur în 2013 și a absentat anul trecut. Cum bine se știe, un Rafa Nadal ajuns în săptămâna a doua la Wimbledon este o cu totul altă mâncare de pește. Ajutat un pic și de tocirea suprafeței sau de căldura din Londra, susținut de forma arătată pe tot parcursul anului, Nadal este cu adevărat un factor în acest moment.

Novak Djokovic dă, încet-încet, semne că e pe cale să lase în urmă perioada de aproape un an în care a rătăcit haotic. Poate că jocul nu e la nivelul suprem din prima jumătate a lui 2016, însă surprizele neplăcute s-au împuținat, victoriile se adună (șapte la rând acum, de la acel set trei cumplit cu Domi Thiem, la Paris), iar prezența lui Andre Agassi, susținut acum și de Mario Ancic, a crescut factorul de stabilitate.

Roger Federer n-o fi, deocamdată, la nivelul stelar atins între Australia și Miami, dar a arătat în destule momente că și-a ascuțit jocul și e gata să-și joace serios șansele la un al 19-lea titlu de Slam. Elvețianul a avut de înfruntat o răceală puternică și a arătat încordat în primele seturi cu Lajovic și Zverev, dar, cum îi place lui să spună, astea-s teste care îi dau informații importante, dar pe care le-a rezolvat fără mari dureri de cap.

Toți cei patru arată bine și pentru optimi. În teorie, ceva mai ușor pentru Murray și Djokovic, contra francezilor Paire și Mannarino, ceva mai greu pentru Nadal și Federer (Muller l-a mai bătut cândva pe Nadal la Wimbledon, în plus are un sezon excelent pe iarbă. Dimitrov începe, în tăcere, să se apropie de nivelul de la început de an; e drept, nu l-a bătut niciodată pe Roger).

Există însă câte un semn de întrebare în partea fiecăruia de tablou. Murray îl are pe învingătorul dintre Sam Querrey și Kevin Anderson, doi big-serveri care, pe iarbă, pot lua racheta din mâna oricui într-o zi bună. După Muller, Rafa îl va primi cel mai probabil pe Cilic, adică jucătorul considerat aproape la unison cel mai autorizat candidat la titlu în afara Big Four. Croatul a fost atât de aproape de o victorie mare în sferturile de anul trecut, cu Federer, joacă foarte bine pe suprafețe rapide și a ajuns într-un punct al carierei în care lucrurile par să se alinieze pentru el.

Djokovic ar putea să se revadă cu Thiem, o rejucare a sfertului de la Roland Garros; și deși Domi nu e la fel de periculos pe iarbă ca pe zgură, va fi interesant de urmărit ce înseamnă acel ultim meci pentru fiecare din cei doi.

Iar Federer are, pe hârtie, cel mai greu traseu: dacă va trece de Dimitrov, oricare dintre cei doi posibili adversari din sferturi, Raonic și Alex Zverev, îl pot împinge la ore suplimentare. Cu Raonic ar fi o revanșă după semifinala de anul trecut, întoarsă dramatic de canadian după ce Federer a fost la un game distanță de finală. Cu Zverev ar fi o revedere după finala recentă de la Halle, iar Sasha e dornic să demonstreze că e pregătit să concureze pentru un titlu major acum, nu mai târziu.

Despre miza locului unu în clasamentul ATP citești pe Treizecizero. Tot acolo găsești și calculele tabloului feminin: cine va câștiga? Toată lumea are șanse. Inclusiv Simona.