Darren Cahill, antrenorul Simonei Halep: „Simona e mai puternică decât știe. Anul acesta a învățat multe despre ea.”

Darren Cahill a răspuns, pentru cititorii 30-0, la câteva dintre cele mai importante subiecte inspirate de evenimentele recente din cariera Simonei Halep: finala de la Roland Garros, cursa pentru locul 1, gestionarea unor momente dificile, abordarea riscului în momentele importante, schimbările din jocul Simonei și planul pe termen lung în ce-o privește.

**

30-0: Să încep cu o întrebare stupidă ? Dacă ați putea să schimbați un singur lucru din acest sezon – poate o fază de joc, poate o decizie – care ar fi aceea?

Darren Cahill: Da, nu e o întrebare grozavă de început. Steve Jobs spunea cândva că “Nu poți analiza ce nu s-a întâmplat încă, poți face corelații doar după ce lucrurile se întâmplă” (Citat original: „You can’t connect the dots looking forward, you can only connect the dots looking backwards”). Așa că, da, să privești retrospectiv lucrurile e un lucru frumos. Învățăm tot timpul din experiențe și încercăm să tragem concluzii ca să devenim mai buni. Dar aceste conversații sunt între mine, Simona și membrii echipei. Mesajul public este mereu că nu există regrete, nu există nici scuze, dar există încrederea că facem tot ce este posibil să continuăm să ne îmbunătățim. Simona continuă să se îmbunătățească de ceva timp, deja.

O știați bine pe Simona înainte de a-i deveni antrenor full-time. Care a fost factorul declanșator care v-a făcut să acceptați oferta de a lucra cu ea? Și ce v-a surprins cel mai mult la ea după ce ați lucrat și ați petrecut timp cu ea în ultimul an și jumătate?

Ce a declanșat totul a fost abilitatea ei de a pune întrebări, apoi de a asculta și a fi atentă la orice răspuns și la orice discuție ca și cum ar fi fost cel mai important lucru din viața ei la acel moment. Asta m-a surprins cel mai mult și m-a făcut să dau un pic înapoi: cuvintele chiar însemnau ceva pentru ea. Știam de la echipa ei că, destul de des, reflecta noaptea la conversațiile noastre și-și nota idei și concluzii despre ele. Nu sunt sigur dacă încă mai face asta, pentru că acum mă cunoaște mult mai bine, așa că probabil s-a lămurit deja că-s un pic entuziast și că mă înșel adesea!

Ați făcut adesea referiri la “focul din măruntaie” pe care-l are Simona. Știm că e perfecționistă. Cum vedeți partea asta a ei? Poate să fie o armă cu două tăișuri, nu?

Cu siguranță că poate să fie o armă cu două tăișuri, că poate fi un lucru bun sau un lucru rău, depinde de cum o controlezi. Partea grea pentru orice sportiv e să controlezi perfecționismul și să-l direcționezi, să-l transformi în ceva pozitiv, în acel spirit de luptător pe care să-l scoți la iveală când ești cu spatele la zid. Aici este partea în care Simo s-a îmbunătățit cel mai mult și va continua să se îmbunătățească. Ea a fost foarte obișnuită cu acest rollercoaster emoțional de-a lungul carierei ei și, în multe feluri, asta a ajutat-o să câștige împotriva tuturor sorților, în drumul ei spre vârfurile clasamentului. Dar acum sorții sunt diferiți, în sensul că sunt de partea ei, nu împotrivă. E o sportivă nemaipomenită, o jucătoare grozavă și o competitoare extraordinară, care este la vârful tenisului de ani buni deja, așa că nu mai e nici cazul, nici timpul să-și consume energia cu acel rollercoaster emoțional.

Vorbiți mai mereu despre “imaginea de ansablu”, despre “The Big Picture”, atunci când încercați să o scoateți din presiunea momentului. Apropo de asta, cred că ați scris la un moment dat că “totul este despre a stabili potențialul maxim și limita de creștere viitoare la jucătorul tău”. Întrebarea ar fi: care este “imaginea de ansamblu” pe care o vizualizați pentru Simona?

Sunt două direcții în ce privește “The Big Picture”.

Întâi, pe termen scurt. Muncește pe fiecare zi cu un scop, cu un plan, cu intensitatea și ardoarea de a deveni mai bun. Leagă suficiente astfel de zile de muncă pe parcursul unui an, iar rezultatele și clasamentul vor veni de la sine.

Apoi, pe termen lung. Să câștige cele mai mari turnee din lume, turnee de Slam, și să dețină locul 1 în lume. Trebuie să visezi departe, să visezi în culori, altfel vei ajunge să-ți trăiești viața în alb și negru. Visează, declară, asumă-ți, apoi pune mâna și urmărește-ți visul.

Ea este Top 5 de aproape trei ani întregi, iar după Wimbledon a devenit jucătoarea cu cele mai multe săptămâni consecutive în Top 10. Totuși, frumusețea este că încă mai are mult loc de îmbunătățiri în jocul ei. Care-s aceste lucruri punctuale pe care ați încercat să le îmbunătățiți în jocul ei având în vedere un impact pe termen lung?

Nu există limite aici. Roger Federer încă își mai îmbunătățește părți ale jocului său și are 35 de ani. În pregătire, Simo va continua să abordeze toate aspectele jocului. Jocul ei de tranziție între apărare și atac, serviciul, greutatea și impactul mingilor ei – toate astea vor deveni mai bune. Cred cu tărie că va fi o jucătoare și mai bună în 2018 decât este în 2017. Dacă stai pe loc, de fapt, rămâi în urmă. Așa că este o permanentă căutare pentru îmbunătățiri.

Momentul “Miami” a fost îndelung discutat, analizat, interpretat. Cât impact credeți că a avut asupra a ce s-a întâmplat după aceea cu sezonul Simonei?

Genul acela de zile nu sunt într-atât de neobișnuite când un antrenor și un jucător își împing amândoi limitele și sunt onești unul cu celălalt. Simona a reacționat în modul în care aș fi sperat să o facă. A luat mai mult controlul carierei ei, și-a asumat-o mai mult, a decis ce vrea să facă cu ea. A început să ia mai multe decizii care au avut un impact direct asupra ei. Și-a ridicat ștacheta, nivelul. Așa că recentul ei succes este cu totul al ei, pentru că ea a fost la timonă, ea a decis în ce direcție s-o apuce cariera ei.

Citește continuarea interviului pe 30-0: cum a trăit Darren Cahill finala de la Roland Garros,  ce zice de apropierea Simonei de locul 1 în clasament și de nevoia de a fi mai agresivă și de a-și asuma riscuri.