Laver Cup promite să influențeze viitorul tenisului. Și de ce n-ar face-o

Prima ediție a Laver Cup? Cu greu putea să fie mai bună de atât. Nu a fost de ajuns producția și organizarea impresionante, lecția de marketing perfect – abil, dar fără să deranjeze și să-i întărâte pe fanii tenisului – sau desfășurarea impresionantă de forțe de pe teren, unde, exceptându-i pe numeroșii accidentați, au fost adunați aproape toți cei mai buni din lume la acest moment. La toate astea, trebuia să vină și un final parcă scris de un scenarist trecut prin multe.

Până la urmă, sistemul de punctare ales s-a dovedit ingenios, păstrând opțiunile deschise pe linia de sosire; diferența imensă de pe hârtie în favoarea Team Europe n-a fost suficientă, superstarurile europene tremurând serios până la final. Team World abia a rămas în viață după primele două zile, dar a șters, treptat, diferența; iar după ce John Isner a făcut două seturi excepționale în fața lui Rafa, marele final îi aducea față în față pe Roger Federer, creierul acestei competiții (alături de Tony Godsick, agentul său de cursă lungă), și Nick Kyrgios, adică party-spoiler-ul perfect. Nick trăiește pentru aceste ocazii, e elementul în care se simte cel mai bine: mediu de echipă, ceva ce australianul adoră, plus un oponent super titrat și postura de underdog. Într-un meci care a continuat ce începuseră cei doi la Miami, Federer abia s-a strecurat, cu o victorie cum a adus atâtea de-a lungul carierei lui, livrând în momentele mari. Dacă Nick ar fi luat meciul (și a ajuns până la minge de meci), un decisiv de dublu avea să tranșeze trofeul, probabil un reapariție a perechii Fedal Unlimited. Dar Laver Cup, prima ediție, rămâne în Europa (15-9 punctaj final), iar la anul e rândul Chicago să găzduiască confruntarea dintre Team Europe și Team World, cu aceiași antrenori, dar alte configurații și altă formă.

Așa că acum e momentul să ne revenim din această uluială de weekend și să vedem cu ce rămânem după Laver Cup, la întoarcerea în lumea normală a celor două circuite. Prima reacție e că turneul s-a dovedit cu siguranță un succes remarcabil; e greu de crezut că și fanii care au privit cu scepticism o competiție neoficială nu s-au simțit până la urmă atrași de explozia de energie de la Praga. Totul a fost impecabil, iar aerul de “demonstrativ” care a fost vehiculat n-a existat. Nu există demonstrativ la care să-l vezi pe Jack Sock trântind chiar în fața spaniolului racheta de bancă după ce a pierdut la limită cu Nadal. Care Nadal, la rându-i, era foarte convingător încă înainte de startul turneului. “Eu nu mă antrenez înainte de demonstrative“, spunea spaniolul, trezit la 4 pentru o ședință de pregătire. “Pentru niciunul dintre noi nu e un demonstrativ, suntem cât se poate de implicați și ne-am pregătit bune”, spunea și Marin Cilic.

Dorința celor două echipe de a câștiga, în primul rând pentru echipă, s-a simțit la tot pasul. Iar nivelul meciurilor a fost la nivel înalt în toate cele trei zile. Da, s-a zâmbit mult, iar băncile s-au prostit în toate felurile. Dar asta n-a schimbat cu nimic lucrurile pe teren, unde s-a jucat strașnic, ca la o competiție tradițională.

Spuneam că ne întoarcem în “lumea normală“. Criticii Laver Cup vor spune că o astfel de minunăție nu e posibilă decât într-un scenariu prefabricat și că nu va schimba nimic; e nevoie de mulți bani și multă influență ca să convingi niște staruri să joace un astfel de turneu; și, oricum, asta nu se poate transforma într-o amenințare pentru circuite. Corect, Laver Cup nu va uzurpa ATP-ul sau Slamurile. Dar nici nu trebuie. În schimb, atât din punct de vedere al influenței, cât și al businessului, probabil că nu e un moment prea grozav pentru ATP sau pentru ITF. Cei mai mari jucători și-au organizat singuri un megaturneu, care a ieșit nesperat de bine, chiar și raportat la cele mai pretențioase așteptări. Și nu e vorba doar de garda veche aici, de Federer și de Nadal; la Praga au fost câțiva jucători din Next Gen, găselnița de marketing a ATP, care vor fi probabil prezenți și la Milano, într-un alt format care-și va face debutul anului acesta, Turneul Campionilor pentru generația tânără. Dar în vreme ce Laver Cup a păstrat tenisul aproape nealterat, introducând doar un super tiebreak în loc de decisiv pentru a putea înghesui mai multe meciuri, la Milano regulile vor fi de nerecunoscut, cu o mulțime de reguli experimentale urmând a fi testate pe spinarea celor tineri. După ce-am văzut la Praga, ATP trebuie să livreze la un nivel ridicat la Milano, altfel se va simți ca o ușoară dezamăgire. După ce-am văzut la Praga, presiunea pe Cupa Davis e acum și mai mare.

Continuarea o citești pe Treizecizero