Football Club România: rădăcini românești în Marea Britanie. La ce e bună o echipă a imigranților români în UK?
Vlad Dumitrescu 7 noiembrie 2017Nu e un secret pentru nimeni că Londra e unul dintre cele mai cosmopolite orașe de pe planetă. Aproape 40% din populație e compusă din oameni născuți în altă țară și, în general, pe stradă poți să auzi peste 200 de limbi diferite. Imigranții fac parte, de ceva timp, din motorul societății britanice, iar influențele culturale aduse din toate colțurile lumii nu pot fi – așa cum aflăm tot mai des – ignorate. Or, unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții sociale britanice e fotbalul, cu toate firele din jurul lui.
Suntem obișnuiți ca Premier League să abunde de fotbaliști străini și ăsta e chiar unul dintre motivele pentru care campionatul englez se află mereu în elita celor mai puternice competiții din lume. Ce e mai puțin cunoscut însă, este că în infinitul sistem de fotbal englezesc găsim mai multe echipe înființate de imigranți dornici să aducă o continuitate identității naționale lăsate în urmă atunci când au emigrat spre tărâmurile britanice. Astfel, echipe ca Indian Gymkhana, Sporting Khalsa sau Guru Nanak au la bază cultura proprie și sunt formate din oameni care vor să se integreze printre britanici și, în același timp, să își păstreze rădăcinile – indiene, în cazul ăsta.
Românii, care formează și ei o comunitate importantă de imigranți din Marea Britanie, nu aveau cum să facă excepție.
*
Pe 23 iunie 2017 s-a împlinit un an de când Regatul Unit s-a hotărât să iasă din Uniunea Europeană. La baza acestei decizii și printre aspectele dezbătute cu cea mai mare ardoare printre britanici se află imigranții, soarta lor și, implicit, a comunităților din care fac parte. Adăugăm aici și sentimentul naționalist care crește de la o zi la alta în mai toată Europa și avem un joc social foarte complex, cu un rezultat necunoscut: când și cum se vor schimba viețile imigranților, cine va suferi și va pierde mai mult, cine mai puțin?
Ce rol mai are fotbalul într-o lume a întrebărilor foarte serioase?
FC România este o echipă de imigranți români înființată de Ion Vintilă, în 2006, la scurt timp după ce s-a mutat în Anglia. Ajutat de rude și prieteni, a fondat clubul și l-a înscris în campionat, la nivelul ligii a-16-a din Anglia. Șapte promovări mai târziu, FC România joacă, începând cu sezonul 2013/2014, în eșalonul al nouălea, Essex Senior Football League. Nu au fost niciodată departe de promovare și în ultimele două sezoane au terminat pe trei, așa că entuziasmul din jurul echipei continuă să crească în fiecare sezon.
Cea mai mare performanță însă, repetată și anul acesta, a fost participarea în runda a doua de calificări a Cupei Angliei în 2014, cea mai veche competiție de fotbal din lume. Visul de a ajunge pe Wembley a fost spulberat mai întâi de Sutton United, iar anul acesta, după ce primul meci s-a terminat la egalitate 2-2, Hayes & Yeading Utd a câștigat rejucarea cu 2-0.
aDupă o lungă căutare pentru un stadion care să-i ofere stabilitate, FC România a ajuns într-un final la Theobalds Lane, o arenă de 3.500 de locuri pe care o împarte cu Cheshunt FC. Tribunele nu sunt pline, dar fanii care vin creează de obicei o atmosferă caldă pentru fotbaliști. „Suntem ca o mare familie și acest lucru îți dă o stare extraordinară”, spune Florin Pop, unul dintre mijlocașii lui FC România.
Deși cele mai multe cluburi mari din Insulă investesc sume uriașe în campanii de marketing, în fotbalul englez se vorbește tot mai des despre distanța (și distanțarea) tot mai serioasă dintre club și suporteri, care se simt tot mai des tratați nu ca membri ai familiei, ci ca obișnuiți consumatori; clienți, nu suporteri.
Pentru Lead, Danny Coposescu scria că fotbalul englez este pe cale să piardă o nouă generaţie de fani: tineri care nu pot să plătească 400 de euro – atât costă cel mai ieftin abonament în Premier League (pe Britannia, stadionul lui Stoke), față de 100 și ceva de euro, cât costă cel mai ieftin abonament de sezon pe Camp Nou – pentru a vedea de pe stadion meciurile de acasă ale echipei lor favorite.
Poate că ăsta e motivul pentru care în fotbalul britanic şi în special în Premier League a avut loc o gentrificare în ultimii 25 de ani. Clasele economice de jos au fost (și sunt) înlocuite treptat de cele cu venituri mai mari, care devin dominante. Sună ca o teorie plicticoasă, dar în practică procesul descrie foarte bine schimbarea peisajului uman de pe stadion. Cei care au acces acolo fac parte în marea lor majoritate din clasa mijlocie sau mai sus. Fanul de azi și mâine este mai degrabă un turist care plăteşte pentru un produs: experienţa unui meci în cea mai bine vândută ligă din lume. El este flexibil cu timpul şi cu resursele pe care le are la dispoziţie. El investește în produsele scumpe ale clubului, poate și pentru că el – noul suporter – nu îşi mai susţine echipa săptămână de săptămână cântând în tribune. Acest fan este dispus să plătească mai mult pentru privilegiul de a susţine o echipă. Iar cuvântul acesta – privilegiu – nu este întâmplător: suporterii se plâng că susținerea echipei favorite a devenit, pe unele stadioane, un privilegiu.
Or, rolul micilor echipe din ligile inferioare este să echilibreze situația. Să păstreze fotbalul la rădăcina comunităților, să-l păstreze în rutina săptămânală a oamenilor din orașele mici și medii.
La FC Romania, comunitatea formată în jurul clubului nu e neapărat mare, dar pasiunea arde puternic. Despre apropierea dintre suporteri și jucători vorbește și Gabriel Ghinea, partenerul lui Pop în linia de mijloc a echipei. El povestește că în ciuda evoluțiilor fluctuante, fanii sunt întotdeauna lângă jucători: „Mereu îi vedem echipați cu tot ce trebuie, de la tobe și bannere la fumigene și, bineînțeles, plămâni. În plus, petrecem și timp împreună. Se întâmplă des ca după meciuri să bem o bere cu suporterii în pub-ul local.”
Mulți dintre jucători sunt foști fotbaliști din România care, nemulțumiți de faptul că nu erau respectați, au hotărât să ia calea Albionului. George Taban era complet dezamăgit de fotbal după experiența din România, așa că oferta de a juca iar nu l-a prins, la început, într-un moment potrivit: „Eram într-un moment în care nu mai voiam să aud de fotbal după ce mi s-a întâmplat în România, unde nu eram plătit cu lunile. Totuși, am fost la un meci din FA Vase și atunci m-am răzgândit și m-am alăturat echipei. După aceea, viața mea a căpătat din nou culoare, pentru că am avut ocazia să practic din nou sportul pe care îl iubesc cel mai mult”.
Deși intenția fondatorului Ion Vintilă a fost de a crea o imagine mai bună pentru românii din Marea Britanie, numele de FC România ar putea fi destul de restrictiv. Cu toate astea, în lot găsim și patru stranieri (bulgarul Lazar Kumanov, englezul Michael Williams și francezii Ange Ramariavelo și Clement Charpail), iar fotbaliștii spun că și alți jucători sunt bineveniți câtă vreme se vor integra în echipă. „Chiar dacă ar veni mai mulți străini, nu cred că s-ar schimba multe vis-a-vis de identitatea echipei. I-am primit mereu cu brațele deschise și depinde doar de ei dacă se adaptează la stilul nostru de joc”, spune Gabriel Ghinea.
Obiectivul jucătorilor este să ajungă măcar cu două ligi mai sus în următorii cinci ani, însă ideea de la care a început tot proiectul a fost aceea că imaginea imigranților români ar putea fi îmbunătățită cu ajutorul clubului. Sentimentul este că echipa reprezintă România printre străini, dar mai ales comunitatea românilor din Anglia. Pentru ei e o mândrie, dar și o responsabilitate extraordinară. Ghinea consideră că echipa oferă o alternativă față de poveștile clasice găsite în presa locală despre imigranți: „Încercăm să schimbăm imaginea în bine, categoric. Suntem o echipă de muncitori români care își văd de treabă și care joacă un fotbal bun la nivelul ligii la care suntem. Ce ar fi de condamnat la o echipă de imigranți care muncește și plătește taxe?”
Chiar dacă imaginea per ansamblu a imigranților români nu a suferit mari schimbări în ultimii ani, progresul trebuie măsurat pas cu pas. Will Magee, fost jurnalist la Daily Mirror, actual scriitor la VICE Sports, povestește cum comunitatea românilor a fost deseori ținta unor atacuri nejustificate din partea unor ziare precum Daily Mail sau The Daily Express, acolo unde au fost publicate constant povești în care imigranții români erau portretizați urât pentru a argumenta că Uniunea Europeană este un dezastru pentru Marea Britanie. De cele mai multe ori, pentru a sedimenta un sentiment de frică și lipsă de încredere, erau folosite statistici manipulative și generalizări nefondate.
Cu toate astea, Magee consideră că FC România aduce un aer proaspăt: „Deși FC România nu este atât de cunoscută în UK, rădăcinile românești se simt puternic pe teren. Contrar a ce spun multe ziare, faptul că românii au înființat un club de fotbal și săptămână de săptămână aleg să se bată prin noroiul ligilor inferioare din pasiune pentru acest sport, reprezintă o legătură puternică între cultura românească și cea britanică.”
Pentru mulți români, dificultatea în a locui într-o țară străină vine tocmai din această distanță creată între ei și comunitatea locală. . Dimensiunea socială a acestui sport este de multe ori lăsată în umbră, dar parte din magia lui este legată de conexiunile pe care reușește să le creeze între oameni.