Motive de optimism: în ciuda problemelor ei, Bundesliga poate să vadă jumătatea plină a paharului

Danny Coposescu 17 februarie 2018

În ultima vreme, am scris numai despre norii negri adunați fotbalului german. Asta şi pentru că nu există multe naţiuni care să fie atât de sobre şi auto-critice când vine vorba despre sportul lor naţional. Nemţii tratează „cel mai frumos lucru neimportant din lume‟ cu aceeaşi seriozitate reflexivă pe care o prescrie stereotipul – şi pentru asta merită felicitaţi. Dar, uneori, o privire aruncată peste titlurile publicaţiilor germane te face să te întrebi dacă mai ești sau nu în ţara campioanei mondiale.

Aşa că hai să schimbăm placa săptămâna asta şi să ne concetrăm pe lucrurile care merg bine în Bundesliga, şi nu numai. La urma urmei, nu trebuie să căutăm mult ca să le găsim.

Nu-i chiar aşa de rău în Europa League

N-a fost nimic exagerat în lamentaţiile analiştilor iarna asta, când toată lumea, mai puțin Bayern, a dezamăgit pe plan european. Dortmund a plonjat alarmant din Champions League, unde era cât pe ce să piardă şi locul trei în faţa lui Apoel Nicosia; RB Leipzig a fost păsuită pentru ratarea calificării în optimi, de vreme ce e la prima aventură internaţională, dar nimănui nu i-a scăpat calitatea scăzută a adversarelor şi sezaţia că se putea mai mult.

Asta nu se compară cu eşecurile reprezentantelor din Europa League. Lui Köln i-a luat până în decembrie să câştige un meci în campionat, deci nu-i de mirare că nu s-a descurcat mai bine în Europa. Dar Hertha Berlin şi în special Hoffenheim au plecat cu aşteptări mult mai înalte şi, ca urmare, căzăturile lor au lăsat o urmă mai profundă. În decembrie, legendarul Oli Kahn se vedea confruntat cu întrebări despre „der Untergang‟ în ceea ce priveşte echipele germane pe plan continental.

Joi seară, Europa League s-a întors cu veşti bune pentru Kahn şi ai săi: poate că anunţarea crizei a venit puţin prea repede. Borussia Dortmund şi-a bucurat în sfârşit suporterii cu un 3-2 contra Atalantei. Scorul nu-i grozav, iar cele două goluri primite de la Ilicic s-ar putea să coste mult în returul de la Bergamo, dar una din nemulţumirile faţă de Peter Stöger e că a tocit tot ce era mai atractiv la formaţie, în căutarea stabilităţii defensive. În meciul de pe Westfalenstadion, balanţa s-a înclinat din nou în cealaltă direcţie – să dăm unul mai mult decât adversara – ceea ce le-a prinde bine fanilor.

La fel şi misiunea lui Michy Batshuayi de a-l face pe Aubameyang uitat: în trei jocuri, belgianul are deja cinci goluri. El a salvat-o pe Borussia cu Atalanta, care făcuse 2-1 în repriza secundă. Dubla lui „Batsman‟, întregită în minutul 91, a dezlănţuit zidul galben ca în vremurile bune. Şi, apropo de vemuri bune, Marco Reus a revenit după nouă luni pe tuşă. Cel mai talentat (şi mai fragil) jucător din lot nu e încă la capacitate maximă, dar când va fi, până şi suporterii rivali îi vor respecta abilităţile.

Leipzig nu se va bucura prea curând de o asemenea toleranţă, dar asta nu face victoria cu 3-1 de la Napoli mai puţin impresionantă. Vorbim despre liderul din Serie A, care a fost trăznit ca de un fulger în ultima jumătate de oră, după ce deschisese scorul. Timo Werner a marcat de două ori şi antrenorul Hasenhüttl a vorbit la final despre „un pas mai departe în dezvoltarea noastră.‟ Leipzig chiar pare că se simte din ce în ce mai confortabil la nivelul ăsta, deci cine ştie cât de departe poate ajunge.

Tineri de succes

Înapoi la chestiuni domestice, unde Benedikt Warmbrunn ne sugerează o perspectivă alternativă. Da, Bayern poate luat titlul deja din primul weekend al lui aprilie sau chiar mai devreme, dacă urmăritoarele continuă să demonstreze consistenţa unei supe cu tăieţei. Avansul ăsta i-a permis lui Jupp Heynckes să adoarmă vreo 30 de minute bune în timp ce urmărea răcit cobză de acasă întâlnirea dintre echipa sa şi Schalke, etapa trecută.

Dar noi nu ne-am plictisit deloc. Dimpotrivă, victoria bavarezilor cu 2-1 a fost cea mai muncită de anul ăsta. Pentru oaspeţi, Leon Goretzka a arătat exact de ce a semnat un pre-contract cu unul dintre cluburile de top ale Europei. Asta e dureros pentru Schalke, dar cel mai important tânăr al ei va rămâne la echipă dincolo de vară – Domenico Tedesco continuă să se distingă ca unul dintre cei mai promiţători antrenori din Bundesliga. Formaţia sa o fi căzut pe locul şase după eşecul de la München, dar o poziţie de Champions League sau chiar cea de vicecampioană rămâne în vizor.

Meciul de sâmbătă dintre juniorii ligii, Tedesco şi Nagelsmann, pregăteşte perfect o statistică numai bună de pus în reclame pentru campionatul german: vârsta medie a antrenorilor e puţin peste 44 de ani, de departe cea mai mică dintre cele cinci ligi de top. Sigur, un gică-contra ar putea să arate imediat cu degetul vârsta lui Heynckes (72 de ani) şi să facă legătura cu prăpastia dintre Bayern şi restul echipelor.

Dar în ciuda surzimii selective ale lui Uli Hoeneβ, Jupp insistă că se va pensiona de tot la vară. Aşa că viitorul e în mâinile încă catifelate ale unei generaţii care are norocul să joace într-un mediu unde există multă încredere în minţile proaspete şi inovative.

Nu e Premier League – dar ce-i rău în asta?

Vă mai amintiţi de Christian Seifert, cel care vrea să pună la discuţii regula de 50+1, de dragul competitivităţii internaţionale a cluburilor germane? Ei bine, acelaşi preşedinte al DFL n-a văzut nicio contradicţie în a-i mustra pe cei care se „folosesc de superioritatea financiară a englezilor ca de o scuză.‟

Seifert şi-a permis să pună cu totul altă mască joi, când a prezentat numerele record ale raportului anual care priveşte primele două divizii. Se pare că lucrurile nu-s chiar atât de sumbre cum păreau săptămâna trecută din declaraţiile oficialilor. Bundesliga atrage în medie 8.000 de spectatori în plus pe meci faţă de Premier League. În turul sezonului actual, peste 6,6 milioane de oameni au umplut stadioanele, o creştere de 8% faţă de stagiunea trecută şi al doilea cel mai bun bilanţ din istoria competiţiei.

Şi la capitolul economic, Bundesliga e sănătoasă tun. Nu-i vorba doar de venit, deşi cu 4 miliarde de euro în ediţia 2016/17, doar Premier League stă mai bine. Numerele cu adevărat importante sunt altele: 16 din 18 concurente ies constant pe plus. Spre deosebire de Anglia, insolvenţa sau falimentul sunt rarităţi în primele două eşaloane şi asta fără mâna mai mult sau mai puţin generoasă a vreunui oligarh.

Aşa că bravo ţie, Bundesliga! Nu eşti perfectă, dar ne placi aşa cum eşti. Ai auzit, domnule Seifert?

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.