Agonie și extaz: suferința antrenorului o inspiră pe Sevilla pentru un miracol cu Liverpool

Danny Coposescu 22 noiembrie 2017

„Istanbul 2005“ e o coordonată atât de cunoscută încât a devenit un metonim al fotbalului. Locul și momentul se confundă cu revenirea legendară a lui Liverpool din finala Champions League contra Milanului, când meciul părea încheiat la pauză. De-a lungul anilor, Liverpool a făcut un obicei din astfel de isprăvi, ceva ce se poate observa şi sub Jürgen Klopp.

Romantismul acesta sportiv are, însă, două tăişuri. Nu o dată s-a întâmplat ca echipa să fie la celălalt capăt al unei reveniri improbabile. Colapsul de la Crystal Palace, care a stins şi ultima licărire în lupta pentru titlul Premier League din 2014, e doar un exemplu. Multe alte puncte pierdute din poziţii de învingătoare, fie că antrenorul se numeşte Keegan sau Houllier, Rodgers sau Benitez sunt semnul unei afecţiuni cronice pe care o au apărările lui Liverpool.

Aseară, cu Sevilla, lista s-a mai lungit. Băieţii lui Klopp au ieşit de la cabine cu un 3-0 pe „Ramon Sanchez Pizjuan”, cu biletele spre optimi rezervate pentru prima dată în 9 ani. O repriză mai târziu, englezii n-au putut decât să se uite cu mâinile în şold cum întreaga bancă a gazdelor şi întregul stadion sar în sus la golul de 3-3.

Toată treaba bună făcută de Firmino, Mane şi colegii lor din atac s-a risipit în 45 de minute în care Liverpool a părut chitită să nu plictisească pe nimeni cu o victorie clară. Cum se întâmplă de obicei la clubul ăsta, ţapul ispăţitor se oferă singur publicului. Greşelile lui Alberto Moreno te fac să te întrebi dacă nu cumva fundaşul stânga a uitat că nu mai joacă la Sevilla din 2014. O lovitură liberă complet evitabilă, un marcaj inexistent şi un penalti – nu mulţi se pot lăuda cu atâtea gafe într-un timp atât de scurt.

Înlocuirea lui Moreno cu Milner a părut că mai astupă găurile, dar meciurile astea prind uneori o viaţă proprie, un curs autonom pe care, odată pornit, cu greu îl mai opreşti. Aproape că ar fi fost mai surprinzător dacă Guido Pizzaro nu egala în ultimul minut de prelungiri, dintr-un corner pe care Liverpool l-a abordat cu tot fatalismul unui nihilist.

Antrenorul andaluzilor, Eduardo Berizzo, a dezvăluit după meci ce le-a spus jucătorilor la pauză: a fost diagnosticat cu cancer. Efectul a fost puternic, după cum o spune şi Ever Banega: „Trebuia să jucăm cu o altă atitudine, pentru fani şi pentru antrenor. El ne-a făcut să jucăm aşa!“.

Klopp nici nu s-a putut enerva. Gestica şi tonul din interviul de la final vorbesc despre un şoc resimţit cu sinceritate, senzaţia că echipa asta chiar îl bulversează. „N-am mai jucat fotbal după pauză şi le-am dat speranţă. La pauză, le-am zis să ţină de minge, să controleze jocul, dar am încetat să jucăm. Nu mă îndoiesc de mentalitatea băieţilor. Da, nu a fost perfect, dar nu e o problemă generală“. Totuşi, uite o problemă generală: Liverpool primeşte trei sau mai multe goluri într-un meci pentru a patra oară sezonul ăsta!

Singurul noroc pentru ei e că Spartak Moscova a fost egalată acasă tot în ultimul minut de către Maribor. S-a terminat 1-1, aşa că ecuaţia pentru ultimul meci din grupă e simplă: Liverpool n-are voie să piardă acasă cu ruşii dacă vrea să treacă, cu chiu, cu vai, în faza următoare a competiţiei.

Tottenham, în schimb, e deja sigură de locul întâi în grupa ei, după un 2-1 pe „Westfalenstadion” cu Borussia Dortmund. Kane şi Son au mai dat o palmă unei echipe care n-a mai câştigat acasă de cinci meciuri, ceva ce nu s-a mai întâmplat din 2006.

Între timp, Realul s-a descărcat de frustrări pe APOEL Nicosia. Benzema şi Cristiano Ronaldo au marcat duble în victoria cu 6-0, venită perfect pentru a mai însenina puţin cerul deasupra Madridului. Ronaldo a ajuns la 18 goluri în Champions League anul ăsta, încă un record pe care poate să-l fluture în faţa criticilor.

Şi Man City se poate bucura de un record. Golul târziu al lui Raheem Sterling cu Feyenoord a adus în premieră cinci victorii consecutive în competiţie pentru echipa sa. City jucat tot meciul în viteza a doua, departe de fluenţa devastatoare pe care a arătat-o sezonul ăsta. Dar faptul că poate să ia 3 puncte fără să transpire prea mult arată cât de mare e diferenţa făcută de Guardiola la un club care a avut o relaţie tensionată cu fotbalul european în ultimii ani.

Napoli speră s-o însoţească pe City în optimi după un 3-0 vital acasă cu Şahtior. Bomba lui Insigne (undeva, fostul selecţioner italian Ventura sughiţă) a fost momentul de cotitură. Liderul din Serie A trebuie să câştige la Feyenoord peste două săptămâni şi să spere că Man City îşi ia în serios deplasarea din Ucraina.

Cam în aceeaşi poziţie e şi RB Leipzig, care a spulberat-o într-o singură repriză pe Monaco, cu 4-1. Campioana Franţei a încasat 9 goluri în trei meciuri pe „Stade Louis II” şi e greu de crezut că va reuşi să-i ia puncte lui FC Porto în ultima etapă. Dacă nu se întâmplă asta, atunci portughezii sunt cei care merg mai departe în optimi. Egalul 1-1 cu câştigătoare grupei Beşiktaş înseamnă că Porto are calificarea în mâini.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.