„Another one bites the dust‟: la jumătatea sezonului, aproape jumătate din cluburile de Premier League şi-au schimbat antrenorul. De ce?

Ultimele studii despre efectele „gig economy‟ nu arată bine. Proliferearea joburilor temporare sau a muncii la comandă, pe lângă mult hulitele contracte de „zero ore‟, nu produc decât o generaţie nesigură şi profund stresată. Gândirea pe termen scurt nu mai e neapărat un defect sau o alegere personală, cât mai degrabă un mecansim de adaptare la starea lucrurilor.

O comparaţie directă cu antrenorii din elita fotbalului ar fi, bineînţeles, absurdă. Oamenii ăştia câştigă într-o lună cât n-ai putea strânge într-un an livrând pizza sau lucrând la Uber. Dar poate nicio altă industrie culturală nu are degetul pe trăgaci aşa cum îl are Premier League, în special. În weekend, Marco Silva s-a prezentat în biroul patronului de la Watford, Giampaolo Pozzo, doar ca să-şi descopere bagajele făcute. Portughezul e a opta victimă din campionatul englez şi abia trecem de jumătatea lui ianuarie. În afară de Arsene Wenger, nimeni nu e în siguranţă.

???? November: Hotly linked with Everton

???? January: Sacked by Watford

Marco Silva has become the 8th Premier League managerial casualty of the season after losing his job at Watford.#watfordfc pic.twitter.com/Sk7hWCLlOg

— The Sack Race (@thesackrace) January 21, 2018

Cauze diferetite, acelaşi rezultat

Măcar povestea lui Silva chiar pare să aibă ceva aparte. Da, înfrângerea cu Leicester, 0-2, face parte dintr-o serie neagră în care Watford a pierdut 11 din ultimele 16 meciuri; da, cele trei victorii în aceeaşi perioadă n-au fost nici pe departe de-ajuns; și da, până la primul loc retrogradabil mai sunt doar patru puncte.

Dar nu astea sunt motivele principale pe care le-a dat clubul când a anunţat decizia. Marea vinovată e Everton. La sfârşitul lui octombrie, acum o mie de ani în timp fotbalistic, lui Ronald Koeman i s-a arătat uşa pe Goodison Park, iar Silva a fost prezentat – prin toată presa – drept înlocuitorul perfect (și preferat) pentru olandez. Într-un fel, abordarea lui Everton a fost ușor de înțeles: Silva începuse grozav stagiunea cu Watford, gravita în jurul locurilor de Europa League şi tocmai câştigase la Arsenal. Dar Watford a strâmbat din nas, în timp ce Silva şi-a strâmbat gâtul uitându-se galeş către resursele echipei care-i făcea curte. Aici, potrivit lui Pozzo, s-a rupt ceva: „Catalizatorul e contactul deplasat luat de către o rivală, ceva ce credem că a dus la o deteriorare semnificativă a concentrării şi a rezultatelor, până în punctul în care viitorul pe termen lung a fost pus în pericol.‟

Watford's form before Everton's approach for Marco Silva:
Won: 4 Drawn: 3 Lost: 4

Form since then:
Won: 3 Drawn: 2 Lost: 8

Harsh on Marco Silva? https://t.co/LmVPkBkvxf pic.twitter.com/5I1mzubgWy

— BBC Sport (@BBCSport) January 21, 2018

Cazul e neobişnuit – nu vezi prea des cum trei părţi se ard în acelaşi episod nefericit. Matt Stead de la Football365 argumentează convingător că Watford, Everton (procopsită cu Allardyce) şi Silva au ieşit toţi şifonaţi din circul ăsta.

Pe de altă parte însă, ultimul sacrificiu trebuie pus în contextul celor şapte cazuri care l-au precedat. Frank de Boer, Koeman, Craig Shakespeare, Mark Hughes, Paul Clement, Tony Pulis şi Slaven Bilic îi pot ţine acum companie lui Silva în purgatoriul profesional. Nu-i de mirare că e nevoie de un site (theSackRace.com) pentru a ține evidențele la zi. Și mai avem aproape cinci luni ca să atingem recordul de 12 demiteri, stabilit în 2016. Cine ar paria că nu se va întâmpla?

Aşa se face că, în Anglia per total, un manager rezistă ceva mai mult de un an și jumătate, potrivit asociaţiei antrenorilor, care probabil nu-i prea încântată de statistica asta. Culmea e că Watford era lăudată de BBC în octombrie, într-un feature care era menit să demonteze tocmai imaginea de instabilitate. Pozzo a trecut prin nouă antrenori în cinci ani şi jumătate, dacă-i punem la socoteală şi pe cei provizorii. Dar el şi directorul tehnic, Filippo Giraldi, nu văd ceva negativ în asta:

„Credem că rolul unui antrenor, în particular la un club de mijlocul clasamentului, e unul scurt. Durata de viaţă e doi ani. Dacă alegi strategia pragmatică, cred că e de bun simţ să construieşti un mediu stabil în jurul clubului, aşa încât, dacă un antrenor pleacă din orice motiv, infrastructura rămâne şi poţi aduce un altul în aceeaşi poziţie.‟

Puţini au fost cei care s-au exprimat atât de clar şi explicit pe tema asta. Ne-am obişnuit atât de mult cu imaginea managerului-vedetă, un caracter uriaş de tipul Klopp sau Mourinho care să țină mereu frâiele, că s-ar putea să nu fi observat schimbarea peisajului. Ierarhia profesională de la Watford nu e în niciun fel o excepţie: antrenorul se ocupă doar de pregătirea echipei, în timp ce alţii au transferuri şi negocieri în fișa postului. Oricât insista Giraldi pentru BBC că „managerul e consultat în legătură cu fiecare mişcare pe piaţă‟, se pare totuşi că părerea lui Silva a contat prea puţin în plecarea lui Nordin Arabat, în august. La fel şi când a venit vorba de întâriri în fereastra asta.

WATFORD MANAGERS UNDER THE POZZO FAMILY

Gianfranco Zola: July 2012 – December 2013

Slavisa Jokanovic: October 2014 – June 2015

Quique Sanchez Flores: June 2015 – May 2016

Walter Mazzarri: July 2016 – May 2017 

Marco Silva: May 2017 – January 2018

— χ²= ∑σx̅ (@OnePrinceBorga) January 21, 2018

Toate lucrurile astea au contribuit la tensiunea dintre Silva şi conducere. Cumva, încă din acel interviu din octombrie, mesajul a fost clar: eşti doar o piesă în maşinăria noastră, una uşor de înlocuit. Uşurinţa cu care se descotorosesc cluburile de antrenori sugerează că părerea asta e răspândită dincolo de Vickarage Road. Să fi început oare o luptă pentru relevanţă în lumea managerilor?

Înapoi la normalitate pentru City

Pep Guardiola, cel puţin, n-are de ce să se teamă. Cât timp se apropie de un record de puncte în Premier League, reputaţia sa va continua să convingă cluburile că infrastructura trebuie adaptată la el, nu invers. Un hat-trick marcat de Sergio Aguero a rezolvat meciul cu Newcastle şi a liniştit grijile apărute după nebunia de sătămâna trecută, pe Anfield.

Aguero hat trick! What a run from @LeroySane19! ???? pic.twitter.com/mapDrckbsO

— ManCityPhotos (@ManCityPhotos) January 20, 2018

A fost un weekend bun pentru aproape toţi din „Big Six‟. Arsenal a tunat şi fulgerat 22 de minute cu Palace, timp în care a făcut 4-0, şi apoi s-a relaxat restul după-amiezii. Ochii de pe Emirates sunt oricum lipiţi mai degrabă pe ştiri. Spre deosebire de etapa trecută, veştile nu mai sunt atât de negre.

It's on ????

Henrikh Mkhitaryan and Alexis Sanchez are swapping clubs.

Full story here: https://t.co/zeDFOpnU8d pic.twitter.com/CrlmSXMzUc

— BBC Sport (@BBCSport) January 21, 2018

Da, Alexis Sanchez va ajunge probabil la Man Utd, dar va face rocada cu Henrikh Mkhitaryan, iar lucrul ăsta chiar îi entuziasmează pe fani. Sentimentele sunt asemănătoare şi la United, care a plecat de la Burnley cu toate punctele, mulţumită lui Martial.

Liverpool joacă luni seară la ultima clasată, Swansea, deci şansele sunt ca Spurs să fie marea pierzătoare dintre echipele mari. Un 1-1 sec cu Southampton, şi ea ameninţată cu retrogradarea, îi îndepărtează de locurile care duc în Champions League.

Premier League table:

1. Man City 65pts
2. Man Utd 53pts
3. Chelsea 50pts
4. Liverpool 47pts
5. Tottenham 45pts
6. Arsenal 42pts pic.twitter.com/rkeI8wM2yg

— Football__Tweet (@Football__Tweet) January 21, 2018