Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de la Madrid. Timp de un deceniu lung, stadionul neobişnuit al lui Real Sociedad s-a transformat într-o fortăreaţă pe care niciun conducător, fie el Guardiola sau Enrique, nu a putut-o cuceri. Nicio altă destinaţie din La Liga nu i-a făcut pe catalani să tremure cum a făcut-o Anoeta.

Până duminică seară. La 10 ani şi şapte luni de la ultimul succes, Barcelona pleacă din nou cu trei puncte de pe terenul lui Sociedad. Dacă cineva mai are dubii că Ernesto Valverde chiar ar putea să scoată din joben un sezon fără înfrângere, atunci înseamnă că nimic nu-l mai poate convinge de posibilitate. Pentru că Anoeta a căzut în sfârşit. Nu fără o luptă pe cinste, dar a căzut. După acest 4-2, cine să-i mai oprească pe catalani?

"I'm happy for having taken away the Anoeta curse"

Ernesto Valverde did what Pep Guardiola, Tito Vilanova, Tata Martino and Luis Enrique all failed to do…

Barcelona won a league game at Anoeta for the first time since 2007.

QUOTES ????https://t.co/PVClEfUFAc pic.twitter.com/GJH2yWEmIB

— MARCA in English (@MARCAinENGLISH) January 14, 2018

Început familiar, sfârşit diferit

„Un coşmar‟ –  aşa a numit Football España experienţa recentă a Barcelonei pe terenul lui Real Sociedad în campionat. Nici nu-i de mirare, după cinci înfrângeri şi trei egaluri de la acea izbândă din 2007. Cine-şi mai aduce aminte de Edmilson, cel care deschidea scorul în victoria cu 2-0 de atunci?

Acelaşi coşmar s-a desfăşurat în 34 de minute şi ieri. Devenise deja tradiţie să vezi vedetele Barçei cu mâinile în şolduri şi ochii pierduţi în zare, în timp ce jucătorii în dungi alb-albastre se îmbrăţişează în extaz. Când Juanmni a făcut 2-0 în prima repriză, parcă nici suporterii de pe Anoeta n-au mai reacţionat cu şoc. Până la urmă, s-au obişnuit cu asta.

7 – The seven games without a win at Anoeta (L5 D2) mark Barcelona’s worst streak as a visitor in La Liga this century. Hex pic.twitter.com/k0kzG5wTIH

— OptaJose (@OptaJose) January 14, 2018

Nici măcar golul lui Paulinho, două minute mai tâziu, nu părea să-i fi îngrijorat prea mult. Având în vedere ce avea să se întâmple, însă, brazilianul merită din nou toată admiraţia. Nu e doar faptul că a marcat deja opt goluri în La Liga, un număr care-i ruşinează pe suporterii revoltaţi din vară. Impactul intervenţiei sale a întors toată starea psihologică a echipei, într-un moment în care istoria lungă şi neferictă apăsa greu.

E greu să-ţi imaginezi acelaşi curs pentru repriza secundă fără reuşita lui Paulinho. Oaspeţii ar fi ieşit probabil cu plumb în picioare de la cabine, în loc de o încredere tăcută și puternică. E drept că atitudinea asta vine dintr-o serie imposibil de lungă fără înfrângere pentru Barcelona: dacă laşi supercupa Spaniei deoparte, şi până şi fanii lui Real Madrid fac asta, atunci Valverde n-a aflat încă ce înseamnă eşecul de când a venit în Catalonia.

Paulinho (8) now has twice as many goals as Cristiano Ronaldo's (4) in La Liga this season.
pic.twitter.com/eBv3sh0PeW

— Barcelona Worldwide (@BarcaWorldwide) January 14, 2018

La fel a uitat şi Luis Suarez de dificultăţile pe care le-a avut acum câteva luni. El a întors totul în 25 de minute, cu o dublă tipică – un gol norocos, celălalt prădalnic – și din toată legenda de pe San Sebastia n-a mai rămas brusc nimic. E uşor să arăţi cu degetul forma groaznică a lui Real Sociedad sau poziţia din clasament, dar factorii ăştia n-au oprit-o până acum să trateze de sine-stătător meciurile cu Barça.

Nu, explicaţia mai potrivită se leagă de echilibrul aproape mistic al echipei lui Valverde sezonul ăsta. Nu întotdeauna spectaculoasă, dar mereu în control – chiar şi când se trezeşte în mijlocul unui coşmar. Felul cum a pus punct Messi, cu o lovitură liberă de la vreo 30 de metri, parcă a exorcizat şi ultimele fantome ascunse pe Anoeta.

Messi's stunning free kick at the Anoeta.#Messi #Barcelona pic.twitter.com/4AbbWILRJF

— fantastachi???? (@fantastachi) January 14, 2018

„Mă bucur că am scăpat de blestem. Mai mult de toate, mă bucur pentru că am revenit de la două goluri. Ăsta-i cel mai bun lucru din victorie,‟ a spus antrenorul care, încet-încet, se transformă într-un gigant tăcut pe Camp Nou.

Fără victorii, fără explicaţii. Fără viitor?

Parcă-l aşteptam cu toţii. Golul care a venit inevitabil, anunţat cu mult înainte. Nu e ca şi cum Villareal a bombardat poarta lui Keylor Navas, dar pe cât de invincibilă pare Barça, pe atât de vulnerabilă e Real Madrid. Indiferent cât de mult domină posesia, cât se sforţează în faţa apărărilor comasate, croşeul fatal o aşteaptă mereu şi loveşte în cel mai devastator punct. Şi îi lasă pe campionii Europei cu aceeaşi expresie confuză şi deznădăjduită. Roata s-a întors în cel mai crud mod posibil la Madrid. Golurile cu care frângeau inimi sezonul trecut, 18 după minutul 85, s-au întors acum împotriva lor.

Pablo Fornals Goal! – Real Madrid Vs Villarreal – 0-[1]: https://t.co/7JaPJup8Ph via @YouTube

— FootGenius (@foot_genius) January 13, 2018

Lobul languros al lui Pablo Fornals a venit în minutul 87, dar suporterii erau deja furioşi înainte ca mingea să poposească în plasă. Ajunge să alegi o singură secvenţă de atac din tot meciul ca să ilustrezi perfect strategia repetitivă a Realului. Minge pe flanc, de obicei la Marcelo, centrare blocată, şi de la capăt. Brazilianul a avut 13 încercări nereuşite de a trimite mingea în careu – niciodată nu i s-a întâmplat asta. Spre final, fundaşul lateral părea în pragul unei pshihoze, frustrat până la capătul răbdării.

Real Madrid defender Marcelo says "we feel like we are sinking".

The La Liga champions are 16 points behind leaders Barcelona.https://t.co/p0KkWpWthw pic.twitter.com/0YgsV8vMjT

— BBC Sport (@BBCSport) January 13, 2018

De cealaltă parte, Cristiano Ronaldo parcă nu mai are energie nici pentru crize de nervi, iar asta chiar ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. La fel ca ratările devenite cronice. Numărul de goluri pare să scadă invers proporţional cu cel al şuturilor trimise de portughez: 11 cu Villareal.

Toate sub umbra sabiei care atârnă tot mai jos deasupra capului lui Zidane. O singură victorie în cinci partide domestice, şi aceea cu Numancia, în cupă, testează până la limite răbdarea specială pe care o demonstrează Florentino Perez. Dermot Corrigan de la ESPN ne-o dovedeşte: când Rafa Benitez era demis, Real avea cu cinci puncte mai mult decât are acum.

From Bernabeu on Saturday – you gotta hope Zidane has better answers behind closed doors…https://t.co/g128LIMxjk

— Dermot Corrigan (@dermotmcorrigan) January 15, 2018

Interviurile francezului încep și ele să semene cu o groapă pe care şi-o sapă singur. E a doua oară în două săptămâni când auzim „nu-mi pot explica ce s-a întâmplat‟. Ceea ce sună oricum mai bine decât „mingea pur şi simplu n-a vrut să intre. În fotbal, sunt mereu două echipe şi trebuie să încerci să marchezi cu un gol mai mult. Asta am încercat.‟

Dincolo de orice, ăsta e un punct de cotitură în tânăra carieră de antrenor a lui Zidane. E un examen greu pe care trebuie să-l treacă pentru a demonstra că e capabil să depăşească obstacole. Există în continuare destui critici care-i pun la îndoială calităţile, chiar şi după opt trofee în doi ani, și spun despre el că s-a trezit în mijlocul unui colectiv excepţional, pe care a trebuit doar să-l lase să funcţioneze în pace (de parcă asta ar fi treabă ușoară). Acum, însă, trebuie să-şi suflece mânecile şi să umble la motor. La Madrid, succesul din trecut nu-ţi garantează viitorul.

El Barça suma y sigue… ???? pic.twitter.com/nlBSIzpxqH

— LaLiga (@LaLiga) January 14, 2018