Barcelonely: Leo Messi și singurătatea campionului de cursă lungă

Ciprian Rus 30 august 2020

Au fost (și) în meciul cu Bayern câteva imagini, de niște ani iconice, cu Leo Messi înconjurat, în cadrul larg al unei fotografii, de șase-șapte adversari, fără să aibă nici un coechipier disponibil. Genul de imagini care îl consacraseră, de fapt, pe Messi, încă din anii lui de vârf, în tricoul „albiceleste” al naționalei Argentinei.

Între timp, mai cu seamă în ultimele trei sezoane, imaginile acestea au devenit metafora însingurării lui Messi la clubul lui de suflet, la clubul vieții sale – la propriu. Absenței de sintonie din cadrul Argentinei în „era Messi” i s-au dedicat mii de pagini. Tristețea amestecată cu neputința, singurătatea pe care aceste imagini o descriu pare că s-a transmis, în ultimii ani, de la Națională la echipa de club.

Tot ce trebuie să facă noul președinte e să se asigure că Leo Messi e fericit. Asta s-a spus atunci când Josep Maria Bartomeu a preluat FC Barcelona. Bun om de business, în contrast cu inabilitatea dezarmantă și lipsa de fler în plan sportiv, Bartomeu a dus clubul la încasări fără precedent și la plăți record și în planul transferurilor, și în planul salariilor. Sunt ani buni de când FC Barcelona oferă cel mai mare salariu al unui fotbalist de pe planetă. Dar, iată, banii nu aduc fericirea. În vârful unui munte de bani – 100 de milioane anual, cu tot cu impozite, pe care le plătește clubul – Leo Messi e singur.

*

Realitatea e că Messi a fost dintotdeauna singur. Mai întâi a fost boala: era mai pricăjit decât ceilalți copii de vârsta lui, era mult mai mic decât cei din grupele de vârstă la care calitatea fotbalului său i-ar fi dat dreptul să joace. E de pomină episodul meciului în care a fost ochit pentru prima oară de emisarii Barcelonei, în Argentina. S-a făcut un meci-școală, cu tinere talente de prin zonă, aruncate, toate, pe teren, să arate ce pot. Într-un final, trimisul Barcelonei întreabă când intră Lionel Messi, cel pentru care veniseră, de fapt. Încurcat, antrenorul de ocazie se uită prin jur și vede un copil cu mult mai mic decât ceilalți. Crezuse că e vreun copil de mingi. L-a trimis și pe el 10 minute, cât mai rămăsese de jucat, iar transferul era ca și aranjat.

Messi a schimbat, apoi, la o vârstă critică, la 13 ani, Argentina pe Spania. Singurătatea nu avea cum să-l ocolească nici în acei ani, în care rămânea în vestiar – după ce colegii ieșiseră de la dușuri și chicoteau gălăgios pe afară – ca să-și facă injecțiile costisitoare cu hormoni de creștere pe care nu și le-ar fi permis în țara natală și care au forțat, de fapt, transferul lui în străinătate în plină adolescență.

Cu timpul, La Masia și Barcelona au devenit adevărata casă pentru Leo Messi. Relația cu băieții de la trupele de juniori ale clubului catalan demonstrează asta. Dar faptul că s-a căsătorit cu o colegă de școală din Rosario, din orașul natal din Argentina, spune multe despre felul de a fi al tânărului Messi, un om care se deschide greu și față de foarte puțini oameni.

Iubit și apreciat de toată lumea, mereu colegial pe teren sau în vestiar, Leo Messi a avut, în toți acești ani, foarte puțini prieteni apropiați: portarul Pinto, în primii ani la Barcelona, Javier Mascherano, colegul lui de Națională cu care a împărțit gloria sub culorile „blau-grana”, Luis Suarez, în ultimii ani.

*

Pe cât de puțini prieteni a avut la Barcelona, pe atât de puțini au fost colegii care l-au înțeles cu adevărat pe teren. I-a fost tot mai greu după plecarea lui Xavi și Iniesta, i-a fost tot mai greu după plecare cu Dani Alves, i-a fost tot mai greu în momentele în care Jordi Alba era accidentat, i-a fost tot mai greu fără Neymar, i-a fost tot mai greu fără un Luis Suarez în formă fizică maximă.

În tot acest timp, opțiunile direcțiunii sportive au fost tot mai neinspirate. Jucători foarte buni, precum David Villa, la vremea lui, apoi Alcacer, Coutinho, Dembele sau Griezmann n-au ajuns să se conecteze cu adevărat la fotbalul lui Leo Messi. Despărțirea ciudată de Neymar, renunțarea de neînțeles de Dani Alves, care a mai jucat ani buni la cel mai înalt nivel, punerea, recent, pe lista indezirabililor a celor mai buni „asistenți” ai săi din ultimii ani, Alba și Suarez, n-au făcut decât să accentueze însingurarea lui Messi. Tot ce trebuia să facă noul președinte era să se asigure că Leo Messi e fericit. Însinguratul Messi a devenit, pe an ce a trecut, tot mai singur, tot mai deconectat de realitatea din birourile aflate în înaltul tribunei oficiale.

*

Și-apoi, în ultimul an, Leo Messi a rămas și fără trofee. „După ce pierde un meci, nu ai cu cine să mai vorbești”, povestea, inocent, acum niște ani, puștiul cel mare al lui Leo. E multă suferință în spatele fiecărui trofeu câștigat de un mare campion. În lipsa trofeelor, a rămas doar suferința.

Ajuns la 33 de ani, accidentat o bună parte din sezon și lipsit de oamenii de bază din echipă în mai multe meciuri, Leo Messi a făcut ce face un mare campion. A tras de el și acum și a reușit o performanță rară la vârsta și la nivelul lui: a depășit recordul lui Xavi la numărul de pase de gol într-un singur sezon și a terminat LaLiga cu peste 20 de assist-uri și peste 20 de goluri, ceva ce doar Henry a mai reușit, în fotbalul mare, pe vremea marelui Arsenal al lui Wenger. Messi e omul cu cele mai multe goluri, cele mai multe pase decisive și cele mai multe driblinguri reușite din LaLiga, ceea ce nimeni nu a reușit în niciun alt campionat de top în acest an. Ca exemplu, la PSG cele trei performanțe au fost împărțite Mbappe, Neymar și Di Maria; la Bayern, Lewandowski a fost cu golurile, Muller cu pasele decisive, Thiago cu driblingurile. Leo e, și aici, singur.

*

Genialitatea și performanța la cel mai înalt nivel a lui Leo Messi se întind pe mai mult de 15 ani. Transced, prin urmare, mai multe „cicluri” clasice de performanță. Leo a câștigat cu Henry și Eto’o, a câștigat cu Xavi și Ineista, cu Neymar, Suarez și Dani Alves, avea ambiția să mai refacă un ciclu în acești ultimi ani de carieră. Incapacitatea clubului de a-l repatria pe Neymar, incapacitatea de a-l aduce pe Xavi pe banca tehnică, lipsa de viziune și de inovație de pe banca tehnică, soluțiile îndoielnice venite dinspre secretariatul tehnic și, peste toate, foarte probabil, tonul cu care Ronald Koeman a pus problema, după numirea lui ca principal echipei, l-au convins pe Messi că ultimul său ciclu câștigător este mai degrabă în altă parte decât acasă, la FC Barcelona.

În fața celei mai grele decizii din cariera sa, Leo Messi e, din nou, singur. E singurul care știe cât de dureroase sunt, realmente, costurile rupturii sale de Barcelona, de Catalunya, de publicul său de pe „Camp Nou”. Și e singurul care știe cât de greu găsești oameni cu care să înfrunți singurătatea – în vestiar, pe teren, într-o nouă viață.

***


LaLiga a intervenit  în Operațiunea „Mexit”: printr-un comunicat emis duminică, 30 august, Liga Profesionistă din Spania clarifică faptul că contractul dintre Leo Messi și FC Barcelona este în vigoare, iar plecarea unilaterală a starului argentinian este supusă clauzei de 700 de milioane de euro. Reacția Ligii reprezintă un ajutor important pentru FC Barcelona și pentru președintele Josep Maria Bartomeu în războiul tacit pe care îl duc zilele aceasta cu avocații lui Leo Messi.

Pentru toate informațiile esențiale despre eventuala plecare a lui Messi de la Barcelona, avem acest flux LIVE

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.