Bine-ați revenit printre cei puternici! Valencia se ridică în sfârşit din mediocritate şi ameninţă duopolul din La Liga

În comunitatea autonomă a Valenciei, interjecţia „che“ are un loc special. Înţelesul variază în funcţie de context – Wikipedia spune că poate să exprime surprindere, nemulţumire sau exasperare. În orice caz, e suficient de distinctivă încât localnicii să o anexeze principalei echipe din oraş. „Los Che“ e una dintre poreclele lui Valencia Club de Futbol. Alta, ceva mai convenţională, e „Los Murciélagos“, adică „Liliecii“.

Oricum ai vrea să le spui, important e că foștii campioni din 2004 sunt acum pe locul secund în La Liga, neînvinşi, şi marchează de parcă ar primi puncte în plus pentru golaveraj. Toate astea la puţin peste 12 luni de la momentul când fanii de pe Mestalla credeau că nu mai iese soarele. După ce văzuseră nouă antrenori schimbaţi în cinci ani, nici nu-i de mirare că optimismul nu era sentimentul dominant când s-a dat startul noului campionat, în august. Acum, când şi Sevilla a plecat cu patru goluri primite, Valencia începe să-şi aducă aminte cum era în vremurile bune.

Are Valencia the most exciting team in La Liga right now? ⚽⚽⚽ pic.twitter.com/TwIeq4ELF7

— B/R Football (@brfootball) October 21, 2017

O dinastie pierdută

Nu le trebuie o memorie de elefant pentru asta. Au trecut doar 13 ani de când Rafa Benitez punea şi Cupa UEFA pe masă, lângă cele două titluri naţionale câştigate în 2002 şi 2004. Poate că între elită şi restul nu se căscase un hău atât de mare ca cel de astăzi, dar ce reuşea Valencia atunci rămâne remarcabil. În mijlocul fazei „galactice“ a lui Florentino Perez, echipa lua de două ori trofeul pe care Real şi Barça îl confiscaseră în 15 din precedentele 17 sezoane.

Cupa europeană anunţa prezenţa permanentă a Valenciei la masa mare, dar Benitez pleca la Liverpool şi lua cu el tot fundamentul. Nume mari care i-au urmat pe Mestalla, de la Claudio Ranieri până la Ronald Koeman, n-au reuşit să mai păşească în acel aer rarefiat. Totuşi, măcar sub Unai Emery se ajunsese la o doză de consistenţă şi stabilitate și la noi prestaţii bune în Europa. După plecarea lui, însă, lucrurile chiar au luat o întorsătură întunecată.

Probleme financiare, investiţii neglijente şi o uşă turnantă pentru antrenori – o pantă descendentă care a afectat serios judecata conducerii. Altfel nu se explică de ce patronul Peter Lim s-a uitat în decembrie 2015 la Gary Neville şi şi-a spus: „Da, acest om fără experienţă ca antrenor e cel care ne va scoate din belea.“ De vreme ce Neville şi-a petrecut toată viaţă în Manchester, mulţi ar spune că nu vorbeşte nici engleză, ce să mai vorbim de spaniolă. Experimentul a durat doar patru luni, dar lunile astea  agonizante pentru fani.

Gary Neville was worrying a bit earlier when Alex Scott started one of her questions with 'Valencia' ???? pic.twitter.com/3conObCxjv

— Soccer AM (@SoccerAM) October 14, 2017

Pako Ayestaran şi Cesare Prandelli au plecat la fel de rapid cum au venit. Fostul jucător Salvador Gonzales „Voro“ a rămas să măture după fiecare, ca antrenor temporar. El e cel care a ţinut corabia pe linie de plutire până la venirea căpitanului aşteptat de toată lumea: Marcelino Garcia Toral a jucat în tinereţe două sezoane pentru Levante, rivala locală a Valenciei, dar după nouă meciuri şi 25 de reuşite, asta nu mai contează pentru nimeni.

Marcelino şi-a construit reputaţia la Villareal, unde seriozitatea defensivă şi zgârcenia la goluri erau la ordinea zilei. Ambele echipe ale oraşului Sevilla au aflat pe propria piele că, la noua sa echipă, lucrurile stau altfel. După un 6-3 halucinant cu Betis, chiar în deplasare, Sevilla a fost învinsă ceva mai convenţional, dar nu mai puţin impresionant. Asta face progresul Valenciei demn de luat în seamă – au avut de înfruntat adversari puternici, nu în ultimul rând în a doua etapă, pe Bernabeu. Încă n-au pierdut, şi jucători ca Simone Zaza par renăscuţi, în timp ce alţii ca Gonçalo Guedes, la doar 20 de ani, par diamante neşlefuite.

Gonçalo Guedes has now been directly involved in 6 goals in his last 5 LaLiga games for Valencia.

2 goals
4 assists

Proving his talent. ???? pic.twitter.com/TaEg0fyVhh

— Squawka Football (@Squawka) October 21, 2017

„Liliecilor“ le place întunericul, dar pe Mestalla răsare în sfârşit soarele.

Barcelona şi Real au parte de un weekend liniştit

Nici Barça n-a fost învinsă în stagiunea asta şi Malaga e – la propriu – ultima echipă din La Liga care să poată schimba acest status quo. Echipa lui Valverde şi-a permis chiar să rateze vreo trei şanse mari pentru fiecare gol marcat. S-a terminat 2-0 şi, de data asta, nu Messi a fost în centrul atenţiei. O reuşită din partea lui Iniesta a devenit un eveniment anual care trebuie sărbătorit, ca un Crăciun fotbalistic pentru fanii catalani. Cadoul surpriză a venit din partea lui Gerard Deulofeu, cu primul său gol de la revenirea din vară.

Messi, incredible touch, passes it to Iniesta and goal.

They make it look so simple pic.twitter.com/nq0DC9RwTh

— infosmessi (@INFOSMESSl) October 21, 2017

Între timp, Realul a câştigat şi mai uşor cu Eibar, 3-0, dar dacă Ronaldo nu-i fericit, atunci nu poate fi sărbătoare pe Bernabeu. Şi dacă nu marchează, Ronaldo nu poate fi fericit. Marco Asensio şi Marcelo, plus un autogol, au rezolvat meciul pentru campioană. Dar omul lor nr.1 tot n-a marcat acasă în actualul sezon de La Liga şi sunt semne că în jocul lui Ronaldo se strecoară o doză consistentă de frustrare din cauza asta.

And the Ballon D'or goes to….. Ronaldo pic.twitter.com/JxvvS1iayq

— Dico (@BlackCeaser45_) October 22, 2017

Zidane are însă un răspuns standard pentru orice întrebări legate de asta: „Tranquilo.“

???? ¡25 de 27 puntos! ????

El @FCBarcelona_es sigue intratable como líder de #LaLigaSantander. ???????? pic.twitter.com/yq6lXtybSB

— LaLiga (@LaLiga) October 22, 2017